Hai să bem un tulburel!

          Acum, pentru că s-a încheiat recoltatul strugurilor, „Hai să bem un tulburel”, vorba cântecului de pahar. Da, s-au cules strugurii de pe cele aproximativ 60 de hectare cultivate cu viţă-de-vie existente în prezent la Teaca, în condiţiile în care, până în decembrie 89 aici existau peste 350 de hectare cu această minunată cultură, adevărată minune vegetală socotită pe drept cuvânt simbol al fecundităţii şi sănătăţii. Nu există o altă plantă de c ultură care să aibă o istorie mai veche şi mai studiată, mai bogat documentată şi cu o literatură mai fecundă precum viţa-de-vie. Produsul ei, vinul,  considerat în antichitate „lichoarea zeilor”, se pare că nici aceştia n-au scăpat de consecinţele consumului în exces a acestei licori, însuşi Bachus, zeul viei şi vinului murind înecat în vin. În acest sens, îmi amintesc de ceea ce spunea marele Goethe despre setea neostenită de a bea vin: „Potoliţi-vă setea cu acest sânge de tiran, care vi s-a pus azi pe masă! Faceţi-o însă cu măsură, ca să nu vă robească cu buchetul şi tăria lui. Viţa-de-vie este tiranul universal, pe care trebuie să-l ştergem de pe faţa pământului. Să ne alegem ca patron şi să-l cinstim pe Sfântul Lyourg, tracul, care a făcut această ispravă cucernică, orbit şi corupt încă de Bachus, demonul beţiei, el merită să fie trecut în fruntea martirilor!”.

          De remarcat că în acest an, producţia de struguri la hectar a fost de 6-8 tone, însă calitatea strugurilor a avut de suferit din cauza grindinei căzute în perioada vegetaţiei, în mod deosebit în zona satului Teaca. Acest fapt a avut drept consecinţe grăbirea recoltării cu aproximativ două săptămâni faţă de anul precedent. Calitatea vinului va fi una bună datorită soiurilor istorice de struguri precum Fetească albă, Neuburger, Muscat Ottonel, Riesling, vechi încă din secolul al XIX-lea, cultivate aici de către saşi. Problema cea mai mare, în prezent, o constituie însă lipsa acută a forţei de muncă în tot ceea ce se cheamă economia locală, dar îndeosebi în agricultură, principala ramură practicată aici, dar şi în zootehnie. Acest fapt a făcut ca întregi suprafeţe de viţă-de-vie, de mici dimensiuni, să fie abandonate îndeosebi de proprietari în vârstă. În ce priveşte zootehnia, vacile cu lapte sunt pe cale de dispariţie, multe din micile ferme zootehnice încetându-şi activitatea, păstorii devenind azi personaje pitoreşti, de basm. Vezi doar ici-colo câte un bătrân ce-şi paşte vaca pe marginea şanţurilor, cantitatea mică de lapte ajungându-i doar să supravieţuiască.

          Pentru că şi subsemnatul posedă 2000 de mp de viţă-de-vie, existentă în anii 50, fostă proprietate a saşilor, urcând din beciul a cărui linişte este tulburată de şuşotelile mustului din butoaie şi îmboldit şi de euforia degustării a ceva tulburel, m-am gândit să aştern pe hârtie cele de mai sus, gândindu-mă, având în vedere condiţiile date, că cel mai nimerit lucru, deocamdată, e să nu cauţi soluţii la problema vieţii.

          Este destul de greu să trăieşti, fără a mai complica procesul, gândindu-te la el, aşa că, cel mai înţelept lucru e să iei drept acceptată acea condiţie trudnică a umanităţii născută sub o lege hărăzită alteia şi să laşi lucrurile aici, fără a mai încerca să împaci, în compatibilitate. Aşadar, să-i urăm cu prudenţă şi cu înţelepciune îndemnul lui Li-Tai Pe (Li-Bo) acest poet chinez (sec. VII) cântăreţ delicat al naturii şi al dragostei: „Trăim. Murim. Aceasta/ E tot, când pentru vin/ Destul n-ar fi un secol,/ Şi, totuşi, prea puţin?/ N-ar fi de-ajuns milenii/ Nu vieţi de om în şir/ Turnaţi vârtos tot vinul!/ De nu l-am potopi/ Să ştiţi că însuşi timpul/ De sete va muri”.

Comentarii

03/10/18 17:13
corector

Aurel, mai Aurel,
Hai sa bem un tulburel!

04/10/18 19:30
corector

Invita-l si pe Nasturel
La un pahar de tulburel!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5