Gest de omenie al femeilor liberale pentru familia Cilean din Sebiş, Şieuţ

Cu mâinile goale. Aşa a rămas familia Cilean din Sebiș-Șieuț după ce un incendiu necruţător le-a distrus toată agoniseala și le-a ars casa. ”În cinci minute casa toată a fost în flăcări. S-a aprins ca beculeţele de pom de Crăciun de la o neregulă la instalaţia electrică. Eu ieşisem din casă la magazie după o oală de cartofi să le fac de cină la copii. Atât a durat să iau cartofii. După care, când am ieşit afară, casa toată ardea. Copiii erau înăuntru. I-a scos fratele cel mare. Eu atât am apucat să intru repede şi să scot afară geanta cu acte. Apoi am ieşit în drum şi am început să strig: ARDE!”, ne povesteşte Maria Cilean, bunica frăţiorilor.

Oamenii din Sebiş s-au mobilizat repede și, în scurt timp, au început să arunce sute de găleţi de apă peste flăcările ce riscau să se extindă la gospodăriile învecinate, pentru că în Sebiş, casele sunt construite foarte aproape una de alta. Echipajele de pompieri însă au pus capăt incendiului.

A trecut de atunci aproape o lună.

Ieri am ajuns și noi, femeile liberale, acolo. Era spre seară și se așternea ceața. În curte se ridică noua casă a familiei. Tocmai turnaseră placă de la acoperiş. Maria Cilean pregătea într-o magazie acum improvizată ca bucătărie și dormitor, cina pentru familie și cei care ajutau la ridicarea casei. Am intrat împreună cu dl. primar Dedean. Se vedea că parcă mai devreme trecuse pe acolo, întrucât Maria l-a primit cu un zâmbet cald, oprindu-se din ştersul vaselor. ”Dl. primar, aţi venit!”. Am intrat și noi. Ne-a poftit să luăm loc la masă să servim cina. I-am spus toate pentru ce am venit. Le aduseserăm o maşină de spălat. Asta le lipsea acum, în acest moment. Aşa ne spusese dl. primar Dedean care, la rândul său, făcuse tot ce îi stătea în putinţă, ajutând cu materiale, cu mâna de lucru pentru refacerea casei.

Ne-am dat seama că în acest moment nici nu puteam aduce prea multe lucruri întrucât nu era unde să fie depozitate, darămite folosite.

”Vă mulţumim din suflet!” ne-a spus dl.Cilean, venind de pe şantier.

”Oamenii sunt aşa de buni cu noi acum după necazul ăsta. Mulţi ne-au ajutat.” completează Maria. ”Va fi bine, poate până la Sărbători reuşim să ne mutăm într- o cameră în casă”.

”Bine că sunteţi toţi teferi și nevătămaţi!”, adăugăm noi. ”Asta e cel mai important”

Apare şi Ionela Cilean, mama copiilor, din curte. ”Teferi, da, însă băiatul cel mare e mereu speriat. El e cel care i-a ajutat pe frați să iasă și de atunci, în fiecare noapte se trezeşte din coşmar panicat. Nu poate dormi.”

Am identificat și următoarea lor prioritate: băiatul cel mare, în vârstă de 13 ani, are nevoie de asistența unui psiholog.

Dacă este cineva în măsură să ajute și să meargă la Sebiş pentru a consilia băiatul, ar fi o mare împlinire. Vă rugăm nu ezitaţi să ajutaţi micuţul sufleţel curajos. Vă putem noi pune în legătură cu familia sau prin orice altă cale.

Acesta este un caz umanitar care nu se poate rezolva dintr-o dată. Vor exista în continuare noi priorităţi. Nu trebuie uitat!

Noi ne-am propus să ținem legătura cu familia și, în măsura în care vom reuși să mai venim în întâmpinarea necesităţilor lor.

Şi nu am uitat: curând va ninge. Zăpada va acoperi tot. Vine Moșul și copilașilor familiei le-au ars jucăriile. Au nevoie de unele noi. Și poate ceva gros de îmbrăcat şi ceva dulce să le mai aline pentru o vreme, sufletele greu încercate.

Mulţumesc mult, doamnele mele!