Gara Beclean pe Someş, din nou în „vizorul” lui Cornel Ungureanu

Semnalam, recent, în paginile cotidianului nostru, un articol semnat de criticul literar Cornel Ungureanu despre antologia lui Aurel Podaru, Gara Beclean pe Someş. Istorie şi cultură, articol publicat într-una din ediţiile recente ale revistei Ziarul de Duminică. Iată că, la scurt timp după această plăcută surpriză, acelaşi Cornel Ungureanu reia ideea într-un text mai amplu, intitulat Trecere printr-o gară din Transilvania şi apărut, de data aceasta, în revista timişoreană ORIZONT, nr. 9, septembrie 2008.

Textul ar merita reprodus în întregime, dar, din raţiuni de spaţiu tipografic, ne rezumăm doar la fragmentul de mai jos.

„Să spunem că locul (Beclean, n.n.) ocrotea o «geografie subiectivă» de foşti ai închisorilor care puteau numi, cu farmec, o «istorie alternativă» exemplară, dar şi de tineri care contestau valorile oficiale, dar şi de autori ai locului care ştiau să fie solidari? Să-i iubească şi să-i admire pe cei ajunşi în gara Beclean pe Someş? Întâiul Călător este Teohar Mihadaş.

Cartea e inaugurată de poemul lui Teohar Mihadaş, Reminiscenţă: «În gara Beclean pe Someş, cândva,/În tomnatica zi aceea,/Cu zări adiind a Sahară/…». Rostiri memorabile, care definesc o bună aşezare într-un timp/spaţiu ce poate câştiga sacralitate sunt destule în această antologie. Drumurile celor ce vin aici se pot numi pelerinaje, trecerea – un simbol al fiecăruia dintre noi. În acest timp în care nivelăm fiecare loc, topo-grafiile devin, parcă, mai necesare ca oricând.

Cartea şi locul lui Aurel Podaru pot fi modele pentru cărturarul care îşi respectă confraţii «din imediata apropiere»”. Îşi respectă confraţii şi - mă grăbesc să adaug -, în egală măsură şi oraşul în care acest neobosit scriitor trăieşte de peste 40 de ani. Cartea în discuţie şi alte, nu puţine, „isprăvi” culturale ale lui Aurel Podaru mărturisesc, fără drept de tăgadă, despre trecerea sa (căci toţi suntem trecători, chiar dacă ar fi să trăim toată viaţa într-un singur loc!) prin Beclean, întărind, totodată, şi afirmaţia distinsului critic Cornel Ungureanu, potrivit căreia „Nu sunt locuri «unde nu s-a întâmplat nimic»!”