Gânduri Misiuga

Moartea lui Alexandru Misiuga echivalează cu pierderea unuia dintre cei mai mari oameni de cultură din judeţul nostru, din ultimii 50 de ani. Era un împătimit al rigorii, al unui profesionalism autentic, care l-a făcut să se înconjoare de oameni de calitate, aceşti oameni reprezintă valorile Bistriţei, aceşti oameni pe care din păcate, in ultima vreme, nu-i mai vedem decât atunci când este prea târziu... Baronul a plecat dintre noi in acest sfârşit de iarnă. Un om, un animator minunat pe scena a adus bucurie în sufletele noastre. Un întemeietor de legende, pe care Dumnezeu l-a iubit atât de mult încât l-a luat la el să petreacă împreună ziua de naştere. Sufletul redactorilor Răsunetul este pustiit la gândul că din această zi nu-l vor mai avea alături de ei pe colegul de la suplimentul de satiră şi umor “Culiul lui Pepelea”, cel care era redactor de onoare al celui mai ştiut ziar din judeţ. Alexandru Misiuga nu pleacă dintre noi. Spiritul lui rămâne, iar sufletul încearcă o treaptă in drumul spre Înalt... Dumnezeu să-l odihească in pace şi să aibă parte de multă lumină aşa cum a adus lumina şi in sufletele noastre!

Rămas bun, iubite Maestre!

Redacţia “Răsunetul”

Alexandru Misiuga s-a stins cu o zi înainte de a împlini 85 de ani.

Baron al Casei Dracula, colonel în retragere, veteran de război, om de cultură, cetăţean de onoare al municipiului Bistriţa, Alexandru Misiuga a plecat dintre noi.

Era ca un argint viu, o figură luminoasă care avea un har deosebit de a-i impresiona pe cei din jur cu modul său dezinvolt de a comunica.

El este cel care a pus piatra de temelie la ceea ce înseamnă astăzi Hotelul Castel Dracula, a fost custodele Turnului Dogarilor, care găzduieşte peste 500 de măşti şi păpuşi, dar şi un scriitor apreciat.

În prima şedinţă a Consiliului Local voi propune ca o strada din Bistrita să-i poarte numele. Este un mod de a ne arăta recunoştinţa şi aprecierea pentru cel care a fost Alexandru Misiuga.

Va rămâne în sufletul şi inima noastră prin tot ceea ce a făcut şi cred cu toată sinceritatea că plecarea lui lasă un gol ce cu greu va fi umplut.

Sincere condoleanţe familiei îndurerate.

Primarul municipiului Bistriţa

Ovidiu Teodor Creţu

Regrete, lacrimi pentru unul din personajele de marcă a culturii bistriţene prin trecerea în nefiinţă a celui ce a fost şi va rămâne în sufletul oamenilor – Alexandru Misiuga.

Trecerea la cele veşnice îşi va pune amprenta pe tot ce înseamnă fiecare ungher al Casei Municipale de Cultură de care a fost atât de mult legat sufleteşte şi mai cu seamă de cele două formaţii,Teatrul de păpuşi

„ Nichipercea” şi Ansamblul folcloric „ Cununa de pe Someş”, la care

şi-a adus o directă contribuţie la înfiinţarea şi formarea acestora.

Dispariţia sa a produs pentru toţi artişti Centrului Cultural Municipal „ George Coşbuc” Bistriţa o profundă durere, aceştia păstrându-l veşnic în memorie pe „ baronul” culturii bistriţene.

Dumnezeu să-l odihnească

Sincere condoleanţe familiei

În memoria celui dispărut Centrul Cultural Municipal iniţiază premiul anual „ Alexandru Misiuga”. Premiul se va acorda unei personalităţi din lumea cultural – artistică.

De asemenea cele două formaţii apropiate sufletului celui dispărut, formaţii aflate în drum spre Italia, au stabilit acordarea numelui Teatrului de păpuşi din Bistriţa – Alexandru Misiuga – chiar din acest turneu Teatrul de păpuşi va juca în Italia în memoria celui dispărut sub numele Teatrul de păpuşi „ Alexandru Misiuga” Bistriţa – România.

Directorul Centrului Cultural Municipal Bistriţa,

Prof.dr. Dorel Cosma

Sunt profund marcat de vestea că baronul de Bistriţa-Năsăud, naşul meu şi al Elvirei de căsătorie, Alexandru Misiuga, a plecat spre lumea drepţilor. Domnia sa a contribuit la înfiinţarea Ansamblului Cununa de pe Someş, care pentru noi a fost o adevărată familie. Şi-a pus amprenta pe cele mai importante festivaluri din judeţ, pe montările care au avut loc de-a lungul timpului la Casa de Cultură. A înfiinţat trupa de păpuşi Nichipercea, cu care Elvira mea dragă se află acum în turneu în Italia şi care va juca departe de casă în memoria lui. Alexandru Misiuga s-a impus ca o mare valoare a judeţului. A fost cunoscut de toată Ţara Românească şi apreciat. A iubit istoria Bistriţei, având grijă de ultimul turn al cetăţii, cel al Dogarilor, unde avea expoziţie de păpuşi. Datorită lui avea edificii pe veci, precum Castelul Dracula şi Coroana de Aur. Toate aceste valori au fost ţinute în mâna acestui mare dispărut. Finii tăi nu te vor uita niciodată.

Elvira şi Corneliu Octavian Botoş, artişti emeriţi ai Cununei de pe Someş

Vestea că baronul Alexandru Misiuga a plecat la cele veşnice, ne-a luat prin surprindere. Credeam că domnia sa e nemuritor, era omul care ştia să-şi dozeze optimismul şi nu se arăta niciodată trist. Năsăudenii regretă tragica dispariţie şi îl roagă pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de sufletul lui mare. Numele Alexandru Misiuga va rămâne înscris în cartea personalităţilor judeţului. Rămas bun, dragă baroane.

Primarul oraşului Năsăud,

Dumitru Mureşan

Colonelul în retragere Alexandru Misiuga a fost cel mai apropiat colaborator al Cercului Militar Bistriţa, nelipsit de la niciunul din evenimentele culturale sau militare organizate în instituţia noastră, sau în Garnizoana Bistriţa. Suntem bulversaţi la aflarea acestei veşti triste, mai ales că eram prieteni foarte apropiaţi. Cercul Militar era vizitat aproape zilnic de baron, care reuşea întotdeauna să ne facă să vedem lucrurile mai optimist, mai bine. Fie ca vămile să fie uşoare iar sufletul nobil al baronului să fie aşezat în rândul drepţilor. Vei rămâne pe viaţă în gândul nostru.

Cornelia Ardelean Archiudean-artist

Col (rez) Florentin Archiudean-şeful Cercului Militar Bistriţa

Moartea baronului Misiuga a fost spontană şi instentanee, neprevăzută şi neaşteptată. Ediţia a 25-a Festivalului de umor Mărul de aur, va fi îndoliată. Preşedintele festivalului a dispărut. Umoriştii din ţară sunt oripilaţi de această veste. Am pierdut un bun prieten cu care am călătorit prin ţară la Buzău, Vaslui, dar şi la Chişinău pentru a aduce zâmbet pe chipul oamenilor. Fie-i ţărâna uşoară.

Alexandru Câţcăuan,

Director Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa

Ultimul DOMN a plecat pe furiş dintre noi

Cu mulţi ani în urmă, într-un material din Răsunetul, pe care îl întitulasem ,,JOS PĂLĂRIA,, scriam că, burgul nostru ar fi mai sărac, mai trist fără Alexandru Misiuga. Scriam şi simţeam acest fapt, dar, astăzi, faţă în faţă cu realitatea implacabilă, revin şi spun că,din seara trecută, oraşul în care şi pentru care a trăit scriitorul Alexandru Misiuga este un oraş căruia i-a pălit aura. Din seara trecută trăim într-un loc în care nu se vor mai ,,,trage,, salve de glume la evenimetele curente, nu se va mai zâmbi aşa cum numai el ştia să ne facă să zâmbim, - din tot sufletul, fără fasoane şi rupând zidurile nevăzute dintre cei mari şi puternici şi cei mici şi cu bucuriile numărate ca bănuţii dintr-un coţ de batistă.

Alexandru Misiuga a fost sortit să ne ţină loc de prieten. Nu ştiu să fi avut duşmani, sau daca a avut, aceştia s-au ferit să iasă în faţă şi să-l critice. Desigur, acum când el ne proveşte de pe prispa Cerului său, din neant, numărul ,,prietenilor,, a crescut invers proporţional cu atenţia pe acre i-au acordat-o pe atunci când Baronul mai era în viaţă.

Nu am ştiut să-i îi spunem cât ne-a putut auzi, că-l iubim, că ne simţim onoraţi că respirm acelaşi aer cu dânsul. Nu am ştiut să-i mulţumim pentru bucuria de-a îl şti lângă noi, chiar neinvitat fiind, venea la marile evenimete din viaţa noastră culturală, aşa cum fac zânele bune într-un basm fără nume. Alexandru Misiuga a fost sarea şi piperul urbeni, cel mai popular personaj, pitoresc aş spune dar care constituia o personalitate ce nu şi-a încovoiat niciodată coloana faţa vremelinicilor conducători ai instituţiilor.

Nu îmi amintesc să-l fi auzit să se fi plâns vreodată de ceva , pentru ceva, pentru sine. De aceea cred că, nu doar eu, l-am crezut pe Alexandru Misiuga a fi nemuritor. Ne-a păcălit frumos, s-a stins fără a ne facă să-i plânge de milă, fără a se lăsa dator nouă pentru buchetul de flori, pe care i l-am fi dus, dacă ar fi fost ţintuit pe un pat de spital. Îmi va rămâne mereu în memorie ca un Domn, poate ultimul Domn de modă veche al unui timp în care începem să nu mai ştim cine suntem noi.

Am făcut parte din aceeaşi Societate Internaţională ,, Dracula,, şi, în timp ce eu ţineam însemnele Casei de Dracula în sertar, Baronul Alexandru Misiuga se implica cu suflet şi trup în acest joc. A gândit şi reconstruit un mit. Ce i-am dat noi în schimb? Nimic.

Alexadru Misiuga a plecat cu capul sus, fără să-şi împovoreze semenii cu problemele lui,- a murit frumos, aşa cum a şi trăit.

Îngeri să-ţi fie aproape, prietene drag.

Melania Cuc

Scriitor

Am pierdut un om de cultură deosebit, autor a numeroase cărţi, umorist de renume, nelipsit de la majoritatea acţiunilor judeţene, dar şi naţionale. Alexandru Misiuga a fost un om în preajma căruia ne simţeam bine cu toţii, avea mereu ceva vesel de spus, a ştiut să treacă cu o glumă peste toate greutăţile vieţii. Consider că manifestările noastre cultural-artistice vor fi mai sărace prin lipsa baronului, cum ne plăcea nouă să-l numim. Îl vom aştepta pentru mult timp la evenimente să-i ascultăm cele mai noi creaţii, căci locul dânsului va fi rezervat. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l primească în rândul drepţilor.

Valeria Peter Predescu-artist

Ceasu’ vremii

Baronului Alexandru Misiuga

Ceasu’ vremii stă la cap

Să-mi arate-n orice clipă

Că viaţa e risipă

Şi ea curge nencetat

Ceasu’ vremii dacă stă

Inima ţi se opreşte

Zâmbetul se conteneşte

Viaţa nu-i biserică

Ceasu’ vremii s-a oprit

Pentr-un suflet plin de viaţă

Care astă dimineaţă

Zâmbetul şi-a contenit

Şi-n icoană mi-a rămas

Zâmbet veşnic în risipă

Ce pe-a versului aripă

A trăit...dar a plecat

Virginia Brănescu

Dumnezeu să te odihnească în pace, marele meu preiten. Ai fost unul din stâlpii culturii bistriţene. Nu te voi uita niciodată.

Lenuţa Purja-artist

Îl cunosc pe Alexandru Misiuga din anii ’80, i-a simţit de la început valoarea, a fost o personalitate complexă. Am aprticipat la nenumărate acţiuni în care a fost implicat, toate impecabile. Avea un umor desăvârşit şi de-o mare fineţe. Este o mare pierdere pentru noi, mai ales că şi-a propus să trăiască suta de ani şi nimeni n-a crezut că n-o va face. Cultura bistriţeană este de acum mai săracă.

Ioan Burcuşel,

Director Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional

Alexandru Misiuga a fost un simbol pentru municipiul Bistriţa şi pentru judeţul nostru, prin realizarea unor edificii reprezentative, amintind Coroana de Aur, Castelul Dracula, Codrişorul, Coroniţa. Ca om care activează în domeniul culturii nu pot să nu admir activitatea culturală , în primul rând înfiinţarea Ansamblului Cununa de pe Someş, unde am cântat şi eu ani de zile, apoi a Festivalului Mărul de aur, a Regelui Brazilor, a activităţilor în calitate de scriitor. Prin plecarea lui la cele veşnice Bistriţa a pierdut o mare personalitate şi vom fi mai săraci din punct de vedere spiritual. Municipalitatea i-a recunoscut meritele acordându-i titlul de cetăţean de onoare. Personal m-am bucurat de prietenia şi sfaturile lui.

Alexandru Pugna-artist

Comentarii

20/02/09 16:11
Vizitator

Unchiul meu, provenind dintr-o familie longeviva, ii placea sa ne tachineze spunandu-ne "eu pe toti va ingrop". A fost o gluma asa cum toata viata sa a fost inconjurata de glume si umor insa in subconstientul nostru familia se astepta sa mai traiasca cel putin pana la 100 de ani. De mic copil ma stiu apeland la dansul pentru diverse nevoi culturale: informatii, dictionare, carti, etc. Pe la varsta de 9- 10 ani eram pasionata de crearea papusilor, imi cumparasera parintii instrumentele necesare si il priveam seara, in balconul sau, pe unchiul Misiuga plasmuind o papusa mai nastrusnica decat alta. Inainte sa plec in Canada, in iulie 2008, m-a rugat sa o caut pe Baroneasa Casei Dracula care locuieste pe meleagurile canadiene. Sper ca intr-o buna zi sa o gasesc si prin aceasta sa-i pot indeplini ultima dorinta.
Regret nespus trecerea in nefiinta a unchiului meu, marele om de cultura bistritean Alexandru Misiuga. Prin aceste randuri eu si familia ii aducem un ultim omagiu.

Oana Veres

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5