Frecvență și absențe

2017…Deschizi ziarul, deschizi televizorul ori radioul.
Nu este pagină, nu este timp destinat știrilor sau comentariilor, fără cuvinte de genul: corupție, furt, abuz, penal, aberație, mafie, S.R.I., D.N.A., ordonanță, minciună, guvern, parlament, obscur, subversiv, milionar, miliardar, nedreptate, incendiu, viol, mediocritate, impostură, bătăi, crime, accidente rutiere, manipulări…
Se cer demisii, arestări, anchetări, eliberări din arest, reevaluări, demiteri…Te oprești și lași locul unui „etc.” lung cât o zi de post. Sau punctelor de suspensie.
Preferi să frunzărești, căutând o rubrică despre sport, vreme, ceaiuri, butonezi, oprindu-te la un canal cu filme polițiste sau muzică, chiar și la cel cu transmisii directe de la o liturghie. Asta, ca să te debarasezi de silă. E, desigur, și soluția simplă de a renunța să mai știi ce e prin țară ori peste hotare.
Căci foarte rar auzi , vezi, cuvinte precum: demnitate, dreptate, patriotism, generozitate, frumusețe, jertfă, iubire, bucurie. Și iarăși răbdătorul „etc.”
În vremea din urmă se rostește, din ce în ce mai des, cu nuanțe felurite ale spunerii (de la sobrietate la reproș, antipatie sau repulsie) numele unei doamne (?) care conduce un foarte important organism de control din România (dar care e și un paravan pentru o prefigurată dictatură mascată).
Și iarăși mi-am amintit despre soarta unor prenume din societatea românească a vremii contemporane. Despre două am scris: Nicolae și Elena. Adică, nu mai găseam în cataloagele școlare, din 9o încoace, aceste două vocabule onomastice. Explicația era simplă, logică: repulsia pe care o aveau părinții față de regimul politico-administrativ, coercitiv, al anilor 80; ocoleau aceste două prenume. Iar reacția antipatică pentru Elena e prelungită în acești ani datorită unui personaj dizgrațios, de mahalagioaică, oblojit de alt personaj respingător, care și-a deversat 10 ani putorile de pe scaunul de la Cotroceni.
Ei bine, va fi de observat dacă în cataloagele școlare de peste 7-8 ani se va întâlni prenumele Codruța.
Iată un prenume compromis datorită personajului de prim-plan care tensionează societatea noastră de acum. Păcat! Căci e realmente frumos; derivă de la „codru”, românii l-au diminutivat la feminin, dintr-un imbold de gingășie, de delicatețe, pentru a dezmierda ființa umană scăldată de preot la botez. Devine un prenume care se va odihni într-un dicționar de onomastică.

Cornel Cotuțiu