Cartea de poezie

„Flori de migdal” de Lucia Sav

La Editura Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca apare, în acest an, cartea de versuri a poetesei Lucia Sav, intitulată „Flori de migdal” cu un cuvânt înainte de Ion Mureşan. Acesta remarcă luminiscenta unei poezii desprinse dintr-un tărâm serafic în care harfele, trandafirii, miresmele, ferestrele luminoase, apele clare etc., dau culoare unor versuri delicate scrise cu siguranţă de mâna unei fete talentate pentru care ambianţa lirică devine ambianţa propriei vieţi. Poate nu întâmplător aceste versuri apar chiar în clipa când Vasile Sav, soţul autoarei, traducătorul, poetul şi publicistul plecat prematur dintre noi, se află la un moment de bilanţ al eternităţii sale, când împlineşte zece ani de la moarte. De altfel, la pagina 85 a prezentului volum de versuri, criticul Adrian Ţion scrie: „Versurile Luciei Sav se împletesc cu pasaje din lirica poetului Vasile Sav, într-o îngemănare aproape ritualică a trăirilor, a amintirilor, a evocărilor, a tânguirilor sublimate”. Acest lucru se vădeşte mai cu seamă în cartea „Testimonii”, apărută mai anii trecuţi, poeta aflându-se acum la a opta carte de poezie, dar unele reminiscente, unele ecouri ale acestei ambianţe se pot găsi şi acum. La pagina 38, în savurosul pastel intitulat „Mesteacănul”, impregnat de sensibilitate şi nostalgie, poeta evocă chipul lui Vasile, trăitor în oraşul unde aveau să studieze împreună şi să trăiască puţinii lor ani de fericire. Poezia intitulată „Clipa albastră”, de la pagina 49, este dedicată chiar lui Vasile, deplângând „înfăşurarea în tăcere” a celui dispărut.
Cartea cuprinse 31 poezii şi 10 crochiuri în proză, scrise cu multă delicateţe şi spirit de observaţie, aşa cum sunt „Cinteza”, „Zgomotul şi mânia”, „Papagalul la Mall” ş.a. Ele îndreptăţesc observaţia din Postfaţă, cum că „Am venit să surprind în poemele mele misterul vieţii, semnificaţia ei mistică, împletirea bucuriei cu suferinţa întru desăvârşirea fiinţei”. Despre poezia Luciei Sav s-au pronunţat scriitori cum sunt Constantin Zărnescu, Ioan Negru, Ştefan Damian ş.a., care i-au remarcat claritatea scriiturii, încărcătura emoţională, aşa cum sunt evidenţiate în bucata „La Echinox” dedicată aceluiaşi Vasile, în care sunt amintiţi prietenii lui Vasile Sav, într-o atmosferă echinoxistă singulară. Poeziile Luciei Sav se citesc cu plăcere, cu voluptatea că ai descoperit ceva nou citind, cu bucuria cu care cititorii avizaţi desfac şi răsfoiesc filele sfinte ale mai multor asemenea apariţii editoriale.
G. Moldovan

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5