Filmul documentar ”Plâng - clopotele în oraşul pustiu” a umezit ochii şi inimile spectatorilor

Să încep prezentarea acestui sensibil, dureros, şi documentat film ”Plâng clopotele în oraşul pustiu” realizat de jurnalistul Ciprian Moldovan cu prilejul Comemorării a 70 de ani de la exodul, evacuarea saşilor transilvăneni - din septembrie 1944 în Germania şi Austria - cu o imagine-emblemă, credem - a filmului - un copil blond cu ochi albaştrii surâzând, dintr-un cărucior al evacuaților, într-o gară alături de mama sa - pe un drum necunoscut - viitorul e însăşi triumful vieții paşnice! Cred că acesta trebuie să fie Mesajul optimist, pozitiv, plin de speranțe în Viitorul oricărui popor - surâsul inocent, încrezător în viitor, al copiilor săi! Cu această imagine filmul atrocităților războiului, de oriunde ar porni el dramele, tragediile şi durerile oamenilor, pierderile de bunuri, amintiri şi vieți, filmul înfiorător, groaznic al crimelor oricărui război şi al consecințelor sale, filmul (bine că e azi - numai film şi nu realitate) unei specii umane violente, xenofobe, intolerante criminale - devine cât de cât suportabil la vizionare. Căci altfel - imaginile din arhiva vremii a calvarului saşilor, a zeci de mii de oameni civili, bunici, copii, mame, gravide, tineri, femei şi bărbați alungați de bombe, arme, şi instincte animalice criminale pe un drum al suferinței şi durerii în necunoscut, alături de animalele lor, în căruțe-case triste, nomade pot fi generatoare de coşmare. Filmul cuprinde imagini de arhivă şi mărturii ale istoricului german Gunter Klein, ale lui Michael Anders Kraus (Austria) şi ale Mariei Someşan din zona Bistriței. Prietenii şi vecinii noştri saşi transilvăneni cu care am conviețuit paşnic şi în armonie cel puțin 800 de ani s-au văzut nevoiți datorită războiului, a tratatelor internaționale nedrepte, iresponsabile, a propagandei naziste şi a pericolului sovietic să-şi abandoneze patria de origine, pământurile natale, bunurile agonisite într-o viață de om sau de generații, luând calea pribegiei pe un Drum în Necunoscut. Nu aş vrea să fiu în situația acelor oameni, saşi, populație de etnie germană, harnică şi prietenoasă, plină de har, credință, de tradiții şi civilizație.
Mă gândesc ce era atunci în septembrie 1944 în sufletul lor: Teamă, Disperare, Durere, Tragedie, Jertfă dar şi Speranță! Dar îmi revine iarăşi în minte imaginea viitorului Terrei - Surâsul Copilului Sas spre soarele păcii şi al unei lumi mai bune, mai drepte purtând ca făclie lumina ştiinței şi a adevărului universal. Muzica - Misă a filmului este fericit aleasă subliniind dramatismul evacuării saşilor din ardeal în septembrie 1944. Apoi mă gândesc că acei saşi au fost din nou încercați după ce s-au întors şi şi-au găsit pământurile şi casele ocupate de tot felul de aventurieri ai vremii şi au trebuit din nou să plece sau au fost duşi la muncă forțată în lagărele din uniunea sovietică.
Oricum am privi lucrurile, din orice direcție politică sau geografică, din vest sau est drama saşilor transilvăneni este o dramă a războiului şi a intoleranței! Cred că este acesta un mesaj al filmului, prilej de reflecție şi de meditație, de îndemn la toleranță la pace şi la iubirea Cristică a aproapelui de orice etnie ar fi. Căci intoleranța, războiul nu dovedeşte decât ignoranță, lipsă de cultură, de morală, de suflet, de civilizație.
Iar a ucide la ordinul generalilor planetei este o crimă împotriva umanității, o ignorare a Legilor Vieții Ale Lui Dumnezeu - ”Să nu ucizi!” căci vă reamintesc dacă ați uitat ”Stelele Nu-ți Dau Voie Să Ucizi” chiar dacă ele se află pe poleții generalilor acestei lumi. Ele, stelele - sunt Simbolul Vieții triumfale ale, creatorilor de stele şi de viață universală! Acest film va trebui să ruleze pe toate ecranele lumii spre a pre-întâmpina războiul, ura, xenofobia, violența, intoleranța! Mulțumiri şi felicitări realizatorilor, jurnalistul Ciprian Moldovan, acum iată şi regizor de film documentar, şi colegului său din postul de televiziune Direct TV, domnul Ioan Ciocan ce a asigurat montajul acestei pelicule de excepție, tulburătoare.
Şi iar Surâsul Copilului Sas, blond cu ochi albaştri, credem că vesteşte un om nou al păcii, pe un pământ nou al păcii şi ştiințelor, sub un cer albastru al iubirii universale!