Fericirea

D-na profesoară de filosofie Laczko Nunuţa de la Colegiul Naţional “Petru Rareş” din Beclean le propune elevilor săi, în paginile revistei “Clasa F”, o temă care ne preocupă pe noi toţi. Fericirea. A mea, a ta, a noastră.

În “Incertitudine”, Andrada Galdău se întreabă dacă “nu trebuie să ne mulţumim ambele părţi interdependente pe pământ, sufletul şi trupul, oare nu în asta constă fericirea? Până la urmă, fericirea necesită curăţenie, adevăr, speranţă”. Plus liniştea. “Eu cred că e nevoie de o judecată cumpătată, de prudenţă, pentru a şti ce-i aceea fericire. Deşi, atunci când simţi că întreaga fiinţă ţi-e învăluită de mulţumire sufletească simţi, doar simţi, parcă fără o intensă cugetare”.

Aceşti tineri care discută despre fericire au ca sursă de inspiraţie contemplarea proprie şi convingerile unor importanţi filosofi. Victor Burulea spune în “Reverie” că fericirea constă în vise frumoase, posibilitatea de a comunica, frumuseţe şi, poate, în primul rând, iubire. “Mă cufund într-un vis adânc, în altă lume, în viitor. Zăresc o fată deosebit de frumoasă. Ochi blânzi şi catifelaţi, faţa fină precum puful, ochi albaştri, lacrimi de cristal. “Te iubesc” sunt unicele cuvinte care au supravieţuit milioanelor de ani. Pluteam de fericire că am putut să declar cuiva ceea ce simt cu adevărat”. Fericire… da, fericire…

Tinerii în care noi, cei dintre generaţii, nu prea avem mare încredere, ne surprind, adesea, prin o maturitate aparte, şi prin felul lor de a pune, ALTFEL problema. În străfundurile noastre sufleteşti, undeva, foarte adânc, sperăm că, şi de la ei, să ne vină răspunsurile.

Cristiana Şimon: “De când ne naştem, societatea ne agaţă de nişte obiective bine stabilite. Obiectivele noastre diferă de la societate la societate. Un vechi proverb chinez spune: “Cu cât cunoşti mai multe, cu atât vei fi mai nefericit”. Adevărata fericire este aceea fără o cauză. Această fericire nu durează veşnic. Mulţi nu ştim ce înseamnă fericirea, adevărata fericire. De multe ori confundăm fericirea cu o senzaţie. Fericirea este o stare de conştiinţă, o armonie între gândire, sentimente, voinţă. Ea trebuie să fie durabilă. Este, de fapt, calea spre Dumnezeu”.

Anca Beudean: “Este importantă pentru că asigură liniştea sufletului, acel moment în care omul este împăcat cu el însuşi. Fericirea poate fi dobândită prin rugăciune şi adevăr. Poate fi un succes mult aşteptat. O stare de euforie încărcată cu trăiri intense. Fericirea izvorăşte din suflet, din interior. Să fim optimişti şi încrezători în forţa binelui. Sunt fericită că există. În “Valorificarea fericirii”, autorul necunoscut afirmă tranşant: “Dorinţa de cunoaştere a Universului echivalează cu dorinţa de a fi fericit, Univers pe care omul se află în imposibilitate de a-l pătrunde. Sapă mai adânc. “Fericirea este un ideal. Rezultatul faptelor noastre este plăcerea. Uneori, oamenii sunt inapţi să cunoască fericirea. Emil Cioran opina în acest sens: “Nu, nu sunt fericit şi probabil că n-am să fiu niciodată. Ăsta-i adevărul!”

Plăcerea se confundă cu fericirea. Omul râvneşte mereu fericirea, dar aceasta rămâne un ideal. Gabriel Garcia Marquez: “Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf”. Solon, înţelept al antichităţii: “Nimeni nu este fericit cât trăieşte. Oricând se poate abate asupra lui o nenorocire”. Aristotel: “Fericirea completă a omului constă în activitatea de cunoaştere proprie a părţii raţionale a sufletului”. Dar nu putea cunoaşte complet raţiunea. NU există fericire completă. Sf.Augustin: “Viaţa veşnică este fericirea completă”. Concluzia autorului este “Fericirea completă va putea fi atinsă prin intermediul vieţii veşnice. În timpul vieţii, deşi fericirea există, în fiecare dintre noi, adesea, aceasta se află într-o stare de latenţă. Întărind spusele lui Gabriel Garcia Marquez, sunt de părere că aspiraţia continuă spre înalt, fără a da atenţie lucrurilor mărunde din viaţa sa, îl face nefericit. Zicere populară: “Fericirea vine din lucruri mărunte”. “Luaţi aminte de ce s-a spus şi aveţi grijă de fericirea voastră!”

De ce discutăm despre fericire? Pentru că vrem să ştim. Zilele şi existenţa noastră sunt, de cele mai multe ori, banale. Trebuie să muncim ca să trăim. Facem multe gesturi comune. Dar gândurile nu ne lasă. Omul, după puterile lui, VREA SĂ ŞTIE! Noi credem că merită.

Flavia Monica Poenar