Feminismul

Feminismul reprezintă o serie de concepte şi idei prin care se doreşte egalitatea femeii cu bărbatul din punct de vedere social, politic, economic, cultural, personal etc. Mişcarea doreşte dreptul egal la vot pentru femei, posibilitatea de a deţine o funcţie de conducere, indiferent de aria de profesare, dreptul la un salariu egal cu cel al colegilor de sex masculin care deţin aceeaşi funcţie, posibilitatea de a urma cursuri în diverse domenii, dreptul de a semna un contract pe proprie răspundere, drepturi egale în timpul căsătoriei şi dreptul la concediul de maternitate, luptând contra hărţuirii sexuale, a violului, a violenţei domestice etc.

Teoria sună destul de simplu, trebuind doar să reuşeşti să convingi o majoritate a bărbaţilor că femeile pot să facă o treaba la fel de bine. Şi lucrurile încep deja să se complice, deoarece sunt unele femei care cred cu tărie că locul femeii este la cratiţă, întreţinând casa şi crescând copiii. Nici măcar nu vorbesc despre o femeie care nu a avut posibilitatea de a se realiza profesional şi acum depinde de un bărbat, ci despre femei care pur şi simplu au refuzat emanciparea şi consideră că femeile care doresc o carieră au o problemă. Pe lângă acestea se adaugă bărbaţii care nu consideră emanciparea femeii că fiind un lucru bun. Un citat care mi-a atras atenţia şi m-a amuzat teribil din cauza ignoranţei de care dă dovadă este o declaraţie pe care magnatul media creştin conservator Pat Robertson a făcut-o în anii 1990: „Planul de acţiune al feminismului nu se referă la drepturile egale pentru toate femeile. Este o mişcare politică socialistă anti-familie care încurajează femeile să-şi părăsească soţii, să-şi omoare copiii, să practice vrăjitoria, să distrugă capitalismul şi să devină lesbiene.” Cu o astfel de mentalitate, mă întreb ce fel de viaţă de secol XIX duce soţia lui.

Feminismul nu este atacat, însă, doar din afară, ci şi din interior, deoarece membrii şi membrele acestei mişcări nu se pot decide asupra anumitor exemple. De exemplu, unele feministe au acuzat că modul de operare al feminismului este benefic doar pentru clasa de mijloc, albă, cu studii, ignorând perspectivele femeilor de altă clasă, rasă sau studii, ducând la apariţia feminismului multicultural. Alte feministe consideră că această ideologie ar trebui să lupte şi pentru drepturile bărbaţilor, aceştia fiind şi ei afectaţi de rolurile tradiţionale ale sexelor şi nu pot spune că nu au partea lor de adevăr: ni s-ar părea normal ca un bărbat să intre pe Nisiconstruct să se intereseze de un aparat de aer condiţionat sau un radiator, deoarece o femeie nu s-ar pricepe la aceste lucruri. Însă ce anume ne face să credem că toţi bărbaţii cunosc detalii tehnice? Poate ar trebui să luăm în considerare şi alte lucruri şi nu să ne bazăm doar pe stereotipurile sexelor.

O altă problemă o reprezintă modul în care femeia ar trebui să acţioneze în societate: unele consideră că o femeie casnică nu este feministă şi ar trebui să urmeze o carieră profesională, în timp ce alte feministe consideră că tocmai această opţiune, de a alege între un loc de muncă şi îngrijitul casei reprezintă pasul pe care doream să-l facem.