Familia învățător Mititean

Nadia Urian Linul

Cine- s eu?
N- am decât o poezie
Pe o coală de hârtie:
N- am decât niște culori
Smulse de pe cer în zori.
Și cu- a mea filozofie
Unde țintesc? Cine știe?

N -am fost mică, n- am fost mare,
Doar un semn de întrebare,
Mi -am căutat în lume- un rost,
Nu știu nici eu
..cine- am fost?

Lucreția Mititean- scriitoare

Nu demult am vizitat Școala Gimnazială Mihai Eminescu din Năsăud, fosta clădire în care au învățat atâtea generații de absolvenți, viitorii învățători ai județului nostru și nu numai. De fapt, fostul Liceu Pedagogic, așa cum îl cunoaște lumea.
Trecând prin dreptul claselor de la parter, am revăzut pentru o clipa chipul fiecărui învățător ce preda aici, pe vremea cand eram eleva a acestui liceu și de la care, în orele de asistență din cadrul practicii pedagogice , se putea ,,fura meseria’’. Era de fapt un lucru necesar și util, bine gândit și aplicat.
Da, brățara de aur se punea greu, dupa ani de studii, observare și predare.
Am ajuns în dreptul ușilor claselor în care predau domnii învățători Mititean Lucreția și Ioan.
Îi vedeam dincolo de ușă, parcă le auzeam vocea, le urmăream privirea ce supraveghea acea mare de capete și strălucirea ochilor, niciodată mai puțin de 30- elevi, în clasă.
Peste ani, nu mulți, când ajungeai să predai , fără voie, imitai. Expresia, mimica, gesticulația, calmul, răbdarea și dragostea de copii.
Înțelegeai atunci și dăruirea domnilor învățători , față de elevii practicanți ai liceului-PROPUNĂTORII- ce cuvânt frumos! - cei care asistau sau predau la clasele dânșilor, cu atâta drag! Știau că trebuie să stăpânească bine meseria, imediat după terminarea liceului .
Liceul Pedagogic a scos dascăli buni. Da, pentru că au avut modele MARI. De pus în rama sufletului și a minții. Dascăli- profesori, vestiți și renumiți, exigenți și îngăduitori, aspri și răbdători, dar niciodată superficiali.
Din acest pluton, din rândul întâi au făcut parte domnii învățători metodiști, mentorii de suflet ai viitorilor dascăli.
Câți învățători de astazi nu ar vrea să aibă asemenea modele! Învățam predarea- învatarea citit-scrisului și socotitului și nu numai, cu tehnici de predare nu modern denumite, ci aplicate și experimentate pe generații de elevi, cu eficiență maximă. Da, de dascăli minunați, precum familia Mititean și alții, din plutonul întâi, rândul unu din armata dascălilor.
Elevii dânsilor aveau sădită în suflet bucuria căutării și găsirii în manuale , citeau ,parcurgeau manualul de la început la sfârșit și invers, cu o bucurie aparte. Da, un joc didactic era totul, unul practicat cu drag.
M- am apropiat cu drag de dânșii pentru că știam că în tinerețe au fost și colegi de muncă cu părinții mei. Cine putea bănui că ne vom întâlni apoi în alte momente? - Momente de carte-!
Da, slujirea cărții și a învățăturii nu s- a oprit nicicând pentru dânșii. Faptul că sunt în anii de pensie le- a lăsat mai mult timp să se ocupe în continuare de pregătirea ucenicilor, a acelora care îi caută și cărora le dăruiesc tot secretul meseriei dânșilor. Nu doar materialul didactic...
Au slujit apoi cartea , în alt fel. Ca scriitori , mereu antrenați în acțiunile organizației culturale Astra –Năsăud, domnul Mititean –fiind și președintele Ligii Scritorilor, Filiala Năsăud. Poartă CĂRTILE,,pe roți-, ducâdu- le peste tot în țară, făcând cunoscut numele orașului Năsăud și al județului, precum și preocuparea frumoasă a inimoșilor cărturari năsăudeni.
A fost și va fi o mare bucurie să- i am alături, la orice fel de acțiune culturală , să- i ascult și să le citesc cărțile, adevărate izvoare de înțelepciune și experiență didactică. Cărțile dânșilor pot oricând să fie adăugate pe lista auxiliarelor școlare, din care să învețe micii școlari. De ce?
Pentru că asemenea dascăli încă mai luminează cu flacăra minții și a sufletului lor și trebuie găsiți și prețuiți.
De câte ori ne întâlnim, îmi fac invitația caldă:
-Hai, pe la noi! Te așteptăm, oricând!
Cu o căldura pe care o simți de departe…
Modești, generoși , cu suflet cald, ocrotitori, dânșii respectă și vor fi respectați, iubiți și recunoscuți de către cei din jur.
Orice și oricât ai scrie, oricum ai face-o, nu reușești să transmiți respectul ce se cuvine acestei familii de Dascăli- familia Mititean.
Sunt sigură că la fel ca și mine gândesc atâtea generații de dascăli, amintindu- și de anii de practică pedagogică în care așteptam cu drag să predăm la clasele dânșilor.
Cărțile domnului învățător,, În vârful peniței’’, cele 24 de volume, pot să facă parte din biblioteca oricărui dascăl.
,,Bun artizan al cuvântului scris, d- l Mititean are un discurs narativ plăcut și cursiv- spune d- l prof. Mircea Daroși.
Doamna învățatoare Lucreția Mititean a scris multe cărți frumoase și utile. De curând a pus la îndemâna dascălilor o carte de metodica însușirii de către elevi a lucrului manual, broderii în stil tradițional românesc. Dânsa ne demonstrează cum se poate însuși această artă cu copiii din ciclul primar, în cadrul acestei activități realizandu -se și o educatie estetică, dar insuflându- se și sentimentul prețuirii geniului popular.
Da, domnii Mititean fac ca fiecare eveniment năsăudean să devină un spectacol strălucit’’, așa cum spunea d- l Menuț Maximinean. La fel, ca fiecaOnre lecție predată de dânșii, aș adăuga eu...
Onoare Școlii Năsăudene și dascălilor ei!
E un fel de a exprima găndul, prețuirea și Mulțumescul- din suflet!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]