Extratereştrii din Chiraleş şi bătălia din anul 1068

-Interviu cu Traian Săsărman, senior-editor, autor al unor cărţi-monografii despre satele Măluţ, Chiraleş şi Bidiu

Rep.: - A apărut recent, într-o publicaţie naţională, un amplu reportaj despre extratereştrii din Chiraleş şi farfuriile zburătoare, unde dumneavoastră sunteţi un „interlocutor principal”. Ar fi interesant pentru cititorii „Răsunetului” să ne spuneţi despre ce este vorba.
Traian Săsărman: - Nu sunt chiar un personaj principal în povestea relatată într-un săptămânal naţional ci unul, ca ziarist şi atunci, ce am fost la faţa locului şi am scris despre farfuriile zburătoare ce „au poposit” în localitatea Chiraleş, comuna Lechinţa.
În satul respectiv, prin 1979, s-a întâmplat un lucru de necrezut. Aici, au aterizat extratereştrii (?!). Cert este că ceva s-a întâmplat atunci. Au fost prea mulţi martori, peste 20 de oameni care au văzut ceva, ca să nu fie adevărat. După vreo oră de la plecarea „aeronavelor”, se întâmpla în după amiaza zilei de 15 noiembrie 1979, eram la Bobeică, împreună cu fostul meu coleg T. Zăgrean. Bobeica era o ridicătură de teren, înspre apă, era foarte abruptă. E vorba de apa Şieului. Acum nu mai există, a fost nivelat terenul şi s-a ridicat chiar o casă. Atunci am văzut, aidoma unui cerc de vreo 2 m diametru, iarba arsă. Am luat în palmă iarba să o mirosim. Nimic special. La câţiva metri de Bobeică locuia lelea Anica Câmpan. A văzut totul. Chiar s-a speriat neştiind ce-i lumina aia roşie, foarte puternică. În aceeaşi după-amiază de noiembrie, la Criptă, erau vreo 10 copii. Se jucau. Şi toţi au văzut luminile de pe Bobeică şi au fugit înspre acolo. Mihăiţă Moldovan, a lui badea Vasilică Loi, îşi aminteşte şi acum ce a văzut. „Au fost cam două mari farfurii. Cred că au şi coborât câţiva omuleţi din ele. Dar pe când am ajuns acolo, după vre 10-15 minute, s-au ridicat şi au plecat peste Şieu, pestre Criptă şi au dispărut”. S-a încercat atunci să se publice în ziarul „Ecoul”, dar cum erau vremurile, aşa ceva nu era posibil. Şi astăzi cei care au trăit în preajma zonei povestesc cu lux de amănunte ce au văzut atunci, luminile roşii care au poposit pe Bobeică şi de acolo au zburat către nord. O fi fost farfurii zburătoare, o fi fost extratereştrii care au vrut să „viziteze” Chiraleşul, să poposească la Criptă?
Rep.: - Dacă tot aţi amintit de Criptă, care este povestea acesteia?
T. Săsărman: - Înainte de acesta vreau să spun că în Chiraleş a fost ridicat, începând cu anul 1806, pe podişul unui deal deasupra satului, un castel, în stil italian, înconjurat de un parc cu arbori decorativi. Castelul era dedicat prieteniei, la intrare era inscripţia „1813-sfinţită pentru prietenie”. Dar să revenim la Criptă. Aceasta era un tunel cu 32 de braţe săpat în stâncă, era cel mai mare din Europa acelor vremuri.
Rep.: - Astăzi mai poate fi vizitată?
T. Săsărman: - Poate constitui un real popas turistic. Este la şosea – DJ 151 şi am încercat ca această zonă să o redăm vizitatorilor. În urmă cu câţiva ani, cu sprijinul primarului de Lechinţa, Romeo Florian, a preotului paroh Horaţiu Mureşan, a ing. Gheorghe Gherman, a consilierului local Ionuţ Retegan, cu participarea tinerilor am înfrumuseţat zona, am montat o masă uriaşă din lemn masiv pentru un popas al trecătorilor. Deasupra am fixat un înscris cu câteva date despre Criptă. Dar, din păcate, masa a fost furată rapid, incinta murdărită şi devastată, interiorul scrijelit cu tot felul de nume. Sperăm, totuşi, ca această minunată zonă (alături este şi Peştera de gheaţă) să fie redată circuitului turistic fiindcă foarte mulţi trecători se opresc şi admiră frumuseţea incredibilă a Criptei. Dacă şi extratereştrii (poate) au survolat acest spaţiu e păcat ca noi, pământenii locali, să nu o preţuim aşa cum se cuvine.
Rep.: - În studiile istorice mai vechi şi mai recente se tot face vorbire despre bătălia de la Chiraleş din anul 1068.
T. Săsărman: - Chiraleşul este o localitate încărcată de istorie. O istorie încă neelucidată. Să mă explic. Până prin anii din urmă, se menţiona că în 1068, aici, pe dealul Cerhalom a avut loc o bătălie între pecenego-cumani, conduşi de Osul cel Mare şi oştile maghiare în fruntea cărora se afla regele Solomon I (1063-1074) şi fiii săi Geza şi Ladislau. Se aminteşte şi astăzi în foclorul local despre această bătălie, despre conducătorii acesteia. De fapt, şi în castelul existent în Chiraleş era pictat pe un perete prinţul Ladislau cel învingător. Dar, iată că, aflăm noi elemente care schimbă complet datele problemei. Astfel, prof. pr. Nicolae Feier, un istoric erudit, foarte bine documentat, ne face să credem că în urmă cu 1000 de ani, Chiraleşul era Capitală. Ne spune părintele Nicolae: „Prinţul Osul cel Mare de la Chiraleş era român. Este amintit ca şi conducător în anul 1068, iar în luptă ostaşii strigau „Kyirie eleis – Doamne miluieşte”, de aici şi toponimul Chiraleş. Kovacs Istvan spune textual că principele Osul cel Mare, care avea capitală a Ardealului în judeţul nostru (să fi fost Chiraleşul?!) era aşa de puternic sub aspect militar încât nu credea că cineva se poate împotrivi forţei sale militare – citează părintele Nicolae Feier. Acest prinţ, pe care istoricii noştri îl consideră pecenego-cuman avea, lângă locul bătăliei, o mare mănăstire ortodoxă, bizantină, ne mai spune părintele Nicolae.
Rep.: - Să facem un salt de 1000 de ani şi să ne apropiem de 1918. Cum a fost percepută Unirea cea Mare de locuitorii Chiraleşului?
T. Săsărman: - Preotul Cristian Marţian, în excelenta sa lucrare de licenţă, oferă date edificatoare despre momentul istoric la care vă referiţi. Este amintit, în primul rând, vrednicul de pomenire preotul Alexandru Anca, care în 1892 va fi judecat în procesul Memorandiştilor, condamnat şi închis la Cluj. Sub impulsul hotărârii Consiliului Naţional, cei din Chiraleş şi-au creat gardă naţională care să asigure ordinea şi siguranţa publică, să apere averea şi bunurile cetăţenilor. Un protocol este încheiat la 13 noiembrie 1918, fiind ales preşedinte preotul Virgil Baciu, iar ca vicepreşedinţi învăţătorul Ioan Morar şi Ioan Morar a lui Grigore. Se alege Garda Naţională formată din 17 gardişti, se depune jurământul, preşedinte fiind Victor Mathe. Membri ai consiliului sunt aleşi: Constantin Morar, Vasile Mândru, Ioan Morar a lui Titieni şi Ioan Petraş a lui Maftei. Se poate spune că şi Chiraleşul, alături de celelalte aşezări ale judeţului, şi-a adus contribuţia specifică, impunând prin voinţa tuturor românilor unirea Transilvaniei cu România.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5