Eveniment literar la Palatul Culturii Bistriţa în prezenţa oficialilor guvernamentali şi a Comisiei pentru Cultură a Senatului României

 
 
 
 
 
Comisia pentru cultură şi media a Senatului a fost prezentă la Bistriţa, unde a avut loc o întâlnire cu scriitorii din județul Bistrița-Năsăud, care s-a desfășurat la Palatul Culturii, la invitaţia senatorului ALDE, Ioan Simionca. Radu Cosmin Preda președinte, Turos Lóránd vicepreședinte și Dan Lungu membru, alături de secretarul de stat Alexandru Pugna de la Ministerul Culturii şi Indentităţii Naţionale, Ioan Ţintean– vicepreşedintele Consiliului Judeţean, primarul Bistriţei – Ovidiu Creţu, Mirel Taloş – vicepreşedintele Institutului Cultural Român, Nelu Gheorghe – preşedintele Asociaţiei Naţionale a Aşezămintelor Culturale din România, dar şi şefi de instituţii culturale din judeţele Bistriţa-Năsăud, Iaşi, Mureş, Satu Mare, Suceava şi Cluj-Napoca, printre care  Aurel Buzincu, de la Direcţia Judeţeană de Cultură Suceava; Nicolae Băciuţ – DJC Mureş; Adrian Văluşescu, preşedinte ANCCR; Robert Laszlo – manager CJCPCT Satu Mare; Nicolae Gălăţean, fost manager cultural.
„Participăm la un eveniment deosebit, iniţiat de către dl. senator Ioan Simionca, avem oaspeţi deosebiţi care ne onorează cu prezenţa, ideea acestei întâlniri a pornit în urmă cu doi ani, când la Palatul Culturii aveam un eveniment al Asociaţiei Naţionale de Folclor, când pentru prima dată în istoria culturii din Bistriţa-Năsăud au fost prezenţi un ministru şi un senator la o întâlnire despre folclorul românesc. De obicei folcorul era o cenuşăreasă a culturii, deşi când se merge în exterior suntem întotdeauna cu folclorul pe podium. Ne-am bucurat atunci să ne putem spune problemele, dar şi bucuriile. Apoi am avut o discuţie fructuoasă cu domnul senator, care a avut această idee, de a aduce Comisia de Cultură la Bistriţa. Am fost foarte încântat şi vă mulţumesc că astăzi sunteţi în mijlocul culturii bistriţene. Palatul Culturii este instituţia de elită în cultura judeţeană şi nu putem fi decât bucuroşi că această premieră are loc la noi. Suntem în mijlocul scriitorilor, cei care încearcă prin pana lor să lase urmaşilor tot ceea ce are mai frumos acest popor”, a declarat, la începutul evenimentului, Dorel Cosma, managerul Palatului Culturii.
Evenimentul a debutat cu vizionarea filmului dedicat Sfintelor Sărbători Pascale, realizat de Palatul Culturii, în regia şi interpretarea lui Dorel Cosma. 
Un public numeros și avizat a urmărit cu un interes deosebit prezentările de carte ce au avut loc cu acest prilej. Invitații au avut oportunitatea de a interacționa cu autorii și oficialitățile prezente la eveniment. Şi-au lansat cărţile scriitorii  Elena M. Cîmpan - Intrarea în timp, editura Nosa Nostra, Dorel Cosma – Sete de linişte- editura Nosa Nostra, Dan Lungu – Pâlpâiri, editura Polirom, Menuț Maximinian -  Poveștile Paştelui. Tradiţii vii din ţinutul Bistriţa-Năsăud, editura Lumea Credinței  şi  Alexandru Uiuiu - Ţara ascunsă – editura Charmides, evenimentul cultural fiind moderat de managerul Dorel Cosma şi Zorin Diaconescu.  Au transmis mesaje şi Alexandru Cristian Miloş, Radu Salvan, Augustin Ostace. 
„M-aş bucura dacă ceea ce s-a discutat astăzi, propunerile ce au venit din partea directorilor de instituţii se vor materializa în nişte iniţiative care vor avea şi succes, sper că vor rămâne cu ceva palpabil care să ne aducă plus valoare. Sunt convins că după întâlnirea de azi de la Bistriţa se vor desprinde câteva idei care vor veni în sprijinul culturii noastre naţionale”, a declarat senatorul Ioan Simionca, iniţiatorul întâlnirii de la Bistriţa. 
„Pentru prima dată, Comisia de  Cultură este într-o asemenea ipostază de a desfăşura o şedinţă de lucru în teritoriu, mă bucur că Bistriţa a fost locul ales şi asta datorită bistriţeanului Ioan Simionca, care şi-a adus colegii din Comisia de Cultură şi Media acasă, într-un loc încărcat de spiritualitate românească. Am aflat problemele cu care se confruntă instituţiile de cultură şi împreună cu Comisia de Cultură de la Senat, cu colegii din Ministerul Culturii avem tot interesul să rezolvăm aceste probleme”,  a declarat Alexandru Pugna, ministrul secretar de stat în Ministerul Culturii.
„A fost o zi încărcată, din care am reţinut multe idei, unele plăcute, altele mai puţin plăcute, pentru că trăim cu toţii în aceeaşi Românie pe care ne luptăm cu toţii să o facem mai bună. La Bistriţa am întâlnit o zonă care arată surprinzător de bine. Din păcate, e greu să te plimbi în România asta mare, deşi avem zone foarte frumoase, din cauza infrastructurii. Provocarea noastră mare este să-i ţinem pe români acasă şi în măsura în care se poate să le arătăm celor care au plecat ce se întâmplă în ţară, mulţi dintre ei pierzând legătura cu noi. În ultimii ani, România s-a schimbat mult, în bine, însă este loc de şi mai bine. Să facem ca bunăstarea să fie mare şi să ajungă la toţi românii. Românii sunt oameni de valoare, şi asta se simte în Europa, dar ne-am obişnuit să vedem lucrurile tot timpul într-o notă de negru. La Bistriţa am găsit o atmosferă în care am dezbătut probleme, am notat iniţiative şi am ascultat într-o atmosferă, ca la Paris, poezii. Avem oraşe în care nu mai găsim o librărie, în care bibliotecile nu sunt deschise, că în afară de cârciume nu mai există alte locuri de socializare. Aici trebuie să luptăm pentru promovarea culturii”, a declarat Cosmin Preda, preşedinte Comisia pentru Cultură şi Media din Senatul României.
 
 
 
Elena M. Cîmpan - Intrarea în timp, editura Nosa Nostra
 
Volumul Intrarea în timp confirmă predispoziţia poetei de a(-şi) urmări existenţa lumească, istorică (sau „intrată în timp”) ca pe o potenţială „poveste” liricizată, înălţătoare şi izbăvitoare. Deşi pare tributară ideologiei romantice, poezia Elenei M. Cîmpan îşi păstrează un pregnant simţ al realului, nepropunânduşi cu orice preţ evazionismul dintr-o lume prea strâmtă, ci, mai degrabă, surprinderea unei revelaţii, oricât de mici. O impresie generală pe care o lasă poeziile adunate între copertele Intrării în timp este aceea a unei simplităţi voite a scriiturii. Fiecare text liric de aici pare a fi realizat „dintr-o suflare”, fără retuşuri, într-o transcriere cât mai fidelă a faptului
de viaţă semnificativ. Harul poetic al autoarei ar fi de identificat nu într-o expresivitate căutată a formei, ci în puterea revelatorie a textului în ansamblul său, în capacitatea acestuia de a transcende caducitatea contingentului. Pentru Elena M. Cîmpan, a crea poezie este un modus vivendi. Conform confesiunii lirice din Poezia, arta aceasta vine „ca o stare din trecut”, pătrunde timpul şi-l umanizează, dându-i sens. Pentru că poezia este „poftă de viaţă” sau „semn din naştere”.
 
Adrian Iliuţă
 
 
 
 Dorel Cosma – Sete de linişte- editura Nosa Nostra
 
 În poezia lui Dorel Cosma omul se manifestă în primul rând prin cultură. Pentru autor, cultura este un prilej de sărbătoare continuă, un act ritualic ce ține de ființa spirituală, de credința în valorile imateriale ale lumii în care trăim. Poetul preferă meditația, introspecția, concentrat asupra universului său interior, o atitudine ce exclude confruntarea. Tonul este sobru, adesea seamănă cu incantația care însoțește reflexivitatea, gesturile ritualice. Repere geografice abundă, rod al preocupărilor cotidiene, ele alcătuiesc o geometrie sacră a planetei, o construcție universală care prinde formă, contur și culoare locală. Eul poetic este chestionat fără menajamente, el trebuie să răspundă exigențelor aceluiași cod care stă la baza întregii arhitecturi spirituale. Odată edificată, această geometrie spirituală nu încremenește, dimpotrivă i se imprimă o permanentă mișcare, dinamica ansamblului fiind variabilă, uneori alertă, alteori discretă. Întreaga mișcare tinde spre împlinire, spre un ideal clasic al echilibrului care să permită în final repaosul. 
Poemele volumului de față constituie un moment de clarificare, de sedimentare în biografia poetică a autorului ajuns la acea statornicie pe care nu ți-o poate oferi decât experiența și perseverența. În traiectoria sa auctorială, Dorel Cosma a “aruncat zarurile” prin volumul “Sete de liniște”, iar cale de întoarcere peste Rubicon nu mai este. 
 
Zorin Diaconescu
 
 
 
Menuț Maximinian -  Poveștile Paştelui. Tradiţii vii din ţinutul Bistriţa-Năsăud, editura Lumea Credinței  
 
„Menuț Maximinian ne oferă, prin această carte, o frumoasă călătorie în lumea satului românesc așa cum arată el în lumina sărbătorilor pascale. Culegând povestiri despre obiceiurile de odinioară de la bătrânii vetrelor năsăudene și documentându-se din lucrări de specialitate, autorul ne aduce într-un univers în care cele de jos se întrepătrund cu cele de sus, în care reguli de viață cotidiană sunt rânduite în funcție de sărbătorile creștine, în care mirosul de tămâie se amestecă cu cel al aromelor și miresmelor cămărilor și caselor gătite de praznic. Acesta era (iar, pe alocuri, încă este) universul vechiului sat românesc, un univers în care materia este sfințită și adusă în starea de prescură pe altarul cosmic. Într-o astfel de lume întâlnim o credință trăită, o credință care modelează viața oamenilor și a colectivității. Întâlnim o anumită familiaritate, plină de lumină și bucurie, cu sfinții și cu Dumnezeu. Autorul ne pune înainte și obiceiuri din zona noastră de la poalele Munților Țibleș, de unde își trage și el obârșia, prilej cu care eu îmi amintesc cu mare drag de Paștile copilăriei din satul meu natal, când parcurgeam inedit, atât ritualul bisericii, cât și pe cel al comunității. Iată, așadar, un crâmpei din Sărbătoarea Paștilor trăită în vechiul nostru sat, acolo unde cei de odinioară nu erau acaparați de „ritmuri” și de „ritualuri” surogat care ne afundă, de prea multe ori pe noi cei de azi, în materia netrecută prin cruce a lumii banului și eficienței. Avem nevoie ca de aer de recuperarea acestor rânduieli de viață! Prin urmare, binecuvântez din toată inima demersurile destoinicului etnolog și jurnalist creștin Menuț Maximinian, prin care ne aduce înainte mărturii din lumea satului năsăudean, despre cum se poate trăi armonios cu Dumnezeu, cu natura și cu oamenii” (Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord)
 
 
 
Dan Lungu – Pâlpâiri, editura Polirom
 
Un roman amuzant şi surprinzător. O privire nouă, ludic-epistemologică, asupra satului românesc contemporan.
Un ins excentric şi misterios, aflat în concediu de recuperare sau explorare a identităţii, ajunge la capătul lumii, pe care nu-l cunoaşte decît din jocurile pe calculator. Mai precis, merge într-un sat, unde caută o metodă şi un obiect de cercetare absolut personale, cu ajutorul cărora să-şi redefinească viaţa. Realitatea complică însă imprevizibil şi sistematic lucrurile, de unde o serie întreagă de aventuri, la sfîrşitul cărora casele din chirpici şi rachiul de colivă ajung să aibă farmecul lor.
polirom.ro
 
 Alexandru Uiuiu - Ţara ascunsă – editura Charmides
 
Romanul este una dintre scrierile cele mai reuşite ale perioadei postdecembriste despre viaţa satului nostru contemporan. Pe lângă acurateţea şi concizia exprimării, compoziţia romanului, tehnicile narative folosite, aş adăuga cu prisosinţă autenticitatea acestei scrieri. Scriitorul Alexandru Uiuiu uimeşte prin puterea de a prezenta viaţa în complexitatea ei socială şi psihologică.Reuşeşte să realizeze portrete umane, bine individualizate, care impresionează prin naturaleţe şi umor, prin filozofia şi felul lor de a fi. Personajele sale ştiu să găsească soluţii împotriva răului ca binele să iasă mereu învingător. El nu copiază realitatea, nici n-o inventează, ci o trăieşte artistic, îndreptându-se spre un realism al esenţelor. Alexandru Uiuiu este şi un mare pictor al peisajelor naturale din acest colţ de ţară, care sensibilizează prin cromatica sa. Descrierea furtunii din secvenţa,, Ţăranii în baloane’’ nu este cu nimic mai prejos decât cea a lui Calistrat Hogaş. Are o frază bine structurată cu o largă respiraţie interioară în care verbul curge domol ca apele limpezi ale Someşului Mare.
Mircea Daroşi 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]