Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

E V E N I M E N T: Menuţ Maximinian: Ultimul înger

 

            Reamintim că, în anul care a trecut, doi colegi ai noştri, membri ai Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud (SSBN), au fost primiţi, cu acte în regulă, în Uniunea Scriitorilor din România, la Filiala Cluj: Andrea H. Hedeş şi Menuţ Maximinian. Marcăm în acest număr succesul lui Menuţ Maximinian, printr-un mănunchi de poeme, alături de felicitările cuvenite. Grupajul face parte dintr-un volum în pregătire.

R. C.

 

 

I

Înger în pod

Aproape

de Dumnezeul serafimilor

Fărădelegile mele

sunt acum fărădelegile lui

 

Zilele, precum clipele

Somn neîntors

pe ritm de greieri

Dimineţi în care de trei ori mă lepăd

La primul cântat de cocoş

De Hristosul ars cu fierul roşu în palmă

 

Sfânt, sfânt...

Cântă îngerul cu mulţi ochi

Şi aripi frânte

De greutatea păcatelor

Sunt zidirea căzută

Din pagini de carte

 

II

Umbra îngerului

se lungeşte sau scade

pe peretele casei

După cum lumina soarelui îl însoţeşte

 

Într-o cutie cu acte

Poze cu neamuri: heruvimi şi serafimi

Duhuri netrupeşti

 

În copilărie

se ruga de dimineaţă

După ce îşi spăla obrazul la fântînă

Mâinile

se împreunau deasupra apei

 „Fereşte-ne pe noi de tot răul

cu cinstitul tău acopermământ”

Iar inima îi tresălta

 

III

Roţi de foc

 poartă îngerii cu ei

Şi nopţi de bobotează

Cu leacuri băbeşti

Şi cete de Luceferi

Necăzuţi în ispită

 

Om între cărări

Înghiţit de pântecele pădurii

Lupi albi

urlând la lună

Şi îngeri păsări

 ce te scos în luminiş

 

Înger în oglindă

Bărberit până la os

la răsărit de soare

 

Îngerul meu face fântîni

Bem apa vieţii

precum Iisus

la fântâna lui Iacov

de la femeia samariteană.

 

IV

Îngerul

poartă biserica

În braţele

 veşniciei

 

Clopote

zâmbind la soarele dimineţii

Creştinii vin

spre ţara promisă

Inimi obosite şi buze neîndreptăţite

Dau slavă

Celui fără de trup pământesc

 

Păcatele rod

Mai rău decât cariile

 lemnul bisericii

Parcă ai fi pe rugul aprins

 

Doar îngerul cu ochii mari

Purtăndu-şi crucea

Lăcrimează

cerând iertare în numele tău

Precum Iisus

în numele păcătoşilor pe Golgota

Iartă-l părinte că nu știe ce face

 

V

Ultimul înger

Coboară din liniştea

ce e totuna cu cerul

Să poarte

 greutatea neputinţei

 

Peste culmi împădurite

 miros

de ierbi de mai

 

Vânt şi ploi

Oameni şi duhuri

pe pajişti

 ca bisericile

 

Pe drumuri de nori

Spre Dumnezeu

Miros de smirnă şi tămâie

Şi urme lăsate

 pe cer în zbor

De aripi pierdute

 

VI

Bea ceai

din căpiţa de flori

Vorbind în podul casei

De parcă ar avea oaspeţi

din neamul heruvimilor

 

Lumina adevărului

răsărită în lume

Inimă deschisă

Dragoste din icoane

între cer şi pământ

 

Fluturi veseli

pe apă de flori

Cântând a miluire

„Ridică-mă la cer

Stăpâne preamilostiv”

 

Îngerul

se răsfiră pe cer

Duh alb

ieşit din casa păcătosului

 

Vieţi simple

în locuri neştiute

Departe de timp

Strigând învierea

 

Cer

desfăcut în fâşii

Înger

 ce caută odihna

printre flori şi păsări

Precum Noe în arca lui

 

Zumzet continuu de rugăciune

şi pâine zvântată la soare

cu abur de duh lin

pentru toate zilele

 

VII

Ca o cădelniţare

Muzica îngerului

De la capăt de lume

Verdeţa dumnezeieştilor căi

 

De când stă în podul casei

Îngerul e om

Barba e aspră şi colţuroasă

Ochii se schimbă

din albastrul cerului

în verdele pământului

Faţa din albă

devine roşie

ca mărul copt

 

 Râde

când atinge pământul

Se pierde

 în mirosul trandafirilor

Şi mintea

 începe să priceapă

firea omunui

Doborât de patimi

cântând

Aliluia

 

VIII

Răscruce de gânduri

Oameni ridicaţi

să atingă cerul

de pe creasta muntelui

 

Fuioare de ceată

pe poteci lumeşti

Privind

 lung spre infinit

 

Drum mic

de înger

 străjuind

cruci de piatră

Spatele lor

cară oameni

frânţi de păcate

 

Spre hotarele

neştiute ale lumii

Peşti uriaşi

 

Copil în zbor

 printre îngeri şi păsări

 

Crucea din deal

Prag de biserică

Unde soarele se odihneşte

pe chipul sfinţilor

ce stau cuminţi

pe ziduri

Aşteptând

locul plin de ceruri

Bătrâni şi uscaţi de vreme

 

Învierea

Cu pleoapele coborîte

rugăciune spusă spre cer

Adunată

precum mierea în stupi

 

IX

Înger prin apă

Şarpe pe uscat

Iarbă cuminte

sub paşi

Urcuş

spre nicăieri

Doar fumul

din hornul caselor

 este viu

 

Mireasa nopţii

are mâini albe

Ce nu ştiu

 de munca pământului

Iar faldurile veşnintelor

scoase din cotloane

Au miros îmbătător

de pudră

 pe obrazul uscat

al unei batrâne

De trandafiri uscaţi,

De lucruri

pământeşti

 

X

La icoana

din lemn sfinţit

Împreunează palmele

 ce devin pământii

Părul încărunţeşte

Precum al oamenilor

 

Îngerul

 devine muritor

 

Zi de zi

 pe acorduri de vioară

Din înaltul cerului

 până în adâncul pământului

Ceas de rugăciune

Pentru fântâni, ape şi sfinţi,

Pentru noi

cei notaţi pe un carneţel

Ca la pomelnicul popilor

 

Străbate prin ziduri

La buza pământului

Îşi pleacă încep capul

Aude vorba muritorilor

Şi şoaptele apei vii

Ce cântă când o torni în pahar

„Bucură-te minune slăvită de serafimi”

 

 

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]