După 50 de ani s-au întâlnit în băncile Şcolii din Ocnița

La inițiativa domnului Alexandru Gabor, un om deosebit și mereu implicat în acțiuni de suflet, promoția 1965 a școlii generale Ocnița s-a întâlnit – după 50 de ani!!!- la chemarea irizistibilă a dorului de casă, a nostalgiei după anii de școală, minunații ani ai copilăriei după care cu toții tânjim acum la vârsta maturității! S-au prezentat la apel 16 elevi din cei 30 câți erau odinioară!
Din sat, de la Teaca, Reghin, Tg Mureș, Bistrița și din alte locuri pe unde viețuiesc azi, foștii colegi au venit cu entuziasm acasă! Acasa lor a fost de data aceasta…școala și clasa în care au învățat carte. Întâlnirea a debutat in curtea școlii, într-o zi însorită și inmiresmată de adierea florilor de tei în vântul mângâietor al dimineții... Elevii au intrat în clasă. După câteva momente ușa s-a deschis și, cu catalogul în mână, tremurând de emoție, a intrat Dirigintele mult iubit - profesorul Aurel Ioana! Ajuns al catedră, câteva momente nu a putut deschide gura de emoție…Apoi, cu ochii în lacrimi, domnul Ioana a dat glas amintirilor. Au luat cuvântul toți participanții la acest eveniment unic. Și cu toții, zâmbitori, au mărturisit că…iată, au iarăși 15 ani și simt iarăși emoția, tremurul și ușoara spaimă pe care le trăiau când il vedeau pe Domnul Ioana pe hol cu catalogul în mână înaintea orei de matematică sau de fizică…
Nu se poate povesti desfășurarea întîlnirii. Când ești fericit te pierzi – plăcut și de bună voie- în efemeritatea clipei! Când ești fericit trăiești – cu toată ființa ta- veșnicia bucuriei! Când ești fericit nu există trecut, nici prezent, nici viitor! Și totuși trăiești concomitent în cele trei dimensiuni și nu dorești să se mai termine acel ceva pe care nu-l poți nici descrie, nici păstra, nici alunga pentru că aparține ființei tale, este însăși ființa ta, partea cea mai bună din ea…
Fericirea a trecut pentru câteva zeci de clipe pe la Școala generală Ocnița într-o zi frumoasă de iunie, când abia s-au trecut cireșele, când sunt în pârgă vișinele și mirosul aromitor de zmeură se plimbă pe ulițele satului…
De bună seamă că pe acolo hălăduiește și Poetul de vreme ce prin aerul proaspăt al acestui sat binecuvântat de Bunul Dumnezeu plutesc versurile nemuritoare, care ne definesc fiecăruia crezul vieții în astfel de momente:
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege nu mai pot
Unde ești copilărie
Cu pădurea ta. Cu tot….

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5