Două cărți valoroase, un singur inițiator, d-na Elena Săsărman

ec. Floarea Pleș
  • Prima carte - BISERICA DINTRE BLOCURI NĂSĂUD - mărturii și mărturisitori - preot Ovidiu Ioan Sermeșan (coordonator), Edit. ,,Eikon” Cluj-Napoca - 2014.
  • A doua carte - CĂLĂTOR PRIN VIAȚA MEA, autor Elena Săsărman, Edit. ,,Napoca Star” Cluj-Napoca - 2019.

         Amândouă cărțile scoase de sub tipar la edituri diferite, beneficiind de condiții grafice excepționale, bogate în conținut, cu tematică diferită, dar totuși asemănătoare în care evenimentele și faptele sunt trăite, au ținut de voia lui Dumnezeu, care lucrează prin oameni.

         Despre prima carte câteva relatări:

          În 29 Iunie 2003, la inițiativa tânărului și vrednicului slujitor al altarului – Ovidiu-Ioan Sermeșan, năsăudean - cartier Lușca, absolvent al școlilor năsăudene, iar apoi al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca, s-a pus Piatra de Temelie de către Preasfințitul Irineu Bistrițeanul, loc (teren), pe care avea să se construiască Biserica Ortodoxă Năsăud III-Blocuri.

         O mare responsabilitate asumată de preotul Ovidiu, dar spiritul organizatoric, capacitatea și priceperea în domeniul administrativ, calități cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, pe lângă harul și darul preoțesc, după multe demersuri, zbateri, insistențe, justificări, etc., a găsit înțelegere de la organele abilitate și mai ales, a fost ajutat de familie, de preoții parohiei nr.1 Năsăud (Dumitru Tomi și Leon Pop) și de către enoriași, reușind ca numai în trei ani de zile să înfrumusețeze orașul Năsăud, cu un edificiu minunat - un Lăcaș de Cult precum o bijuterie, foarte necesar în zona blocurilor, dovadă că, astăzi este neîncăpător.

         „În data de 22 Decembrie 2006 - vineri, într-o atmosferă cu trăiri unice se face sfeștania bisericii de către pr. Protopop Ioan Dâmbu alături de un sobor de preoți. S-au Sfințit și Clopotele și astfel, în ajunul Crăciunului anului 2006, s-a săvârșit prima Liturghie în biserică, tot atunci s-au auzit pentru prima dată Clopotele - Dumnezeu săvârșindu-și marea sa lucrare.

         Târnosirea Bisericii ,,Sf. Ioan Botezătorul” a avut loc în data de 21 sept. 2008 de către ÎPS Bartolomeu, Arhiepiscop și Mitropolit”.

         Enoriașii parohiei au fost cei care și-au construit biserica, muncind zi de zi, avându-l alături pe preotul lor și al tuturor, preot pe care îl iubesc, îl respectă, este apreciat de întreg orașul, și îi mulțumesc că le-a așezat biserica în apropierea caselor lor.

         De aici și ideea enoriașei Elena Săsărman de a se alcătui o carte (apoi o monografie) privind istoricul acestei biserici, autori să fie cei care au lucrat, au activat și s-au rugat pe parcursul anilor până la finalizarea construcției. 

         A conceput un APEL scris sub formă de chestionar, care să vină în ajutorul enoriașilor la formularea textelor și la distribuit credincioșilor parohiei ortodoxe Năsăud III-Blocuri, în care s-a dat termen de depunere, persoana de contact fiind domnia sa – Elena Săsărman. Apelul, este înserat în carte la pag.23.

         E bine de văzut și pag.21 din carte ,,Cuvântul Lămuritor” a părintelui Ovidiu Sermeșan, cu referire la Apel și autorii cărții.

         Lecturând cartea care are 193 de pagini, te cutremuri, este o carte document, care va rămâne în istoria Cultelor năsăudene, cu mărturisiri sincere așternute în paginile cărții de către enoriași, oameni cu ambiții, cu stări și gânduri spirituale diferite, din care se desprinde legătura între biserică și necesitatea existenței ei, legătura între preot și enoriași, biserica fiind mediul de stabilitate de care depinde întreaga misiune a preotului.

         Printre textele mărturisitorilor, cu titluri concludente spiritualității creștine, la pag.44 - Alex Pintea epitrop, spune: ,,Este genială ideea d-nei Săsărman de a lăsa memorii ale celor care au trudit la înălțarea Sf. Biserici. Atunci când nu vom mai fi, cineva ne va citi eforturile noastre pentru posteritate”.

         Impresionante sunt Mărturisirile celor 3 (trei) băieți (fii) a părintelui Ovidiu Sermeșan înserate la pag.158-160, având următoarele titluri: ,,Frunze și fluturi” - Ioan Gavril Sermeșan; ,,Am crescut în biserică” - Iustin Mihai Sermeșan, text cu următorul conținut: ,,Eu, la fel ca frații mei, am crescut în biserică, nu prea am creat probleme, atmosfera în casa noastră este calmă și noi suntem liniștiți. Sper, dacă Dumnezeu va vrea, să-mi urmez tatăl, dar asta, subliniez, doar dacă va fi chemarea mea de Sus voi Răspunde cu bucurie”.

         Da, a fost chemarea de la Bunul Dumnezeu, astăzi își urmează tatăl fiind un eminent student la Teologia Ortodoxă.

         Cel de-al treilea fiu - Ovidiu-Alexandru Sermeșan, își așterne mărturisirea în carte sub titlul ,,Mersul la Biserică, o normalitate”, text înduioșător scris la vârsta de 8 ani.

         La pag.7-9, în textul formulat de Pc.preot Ioan Dâmbu – Protopop de Năsăud, cu titlul „Solidaritate și Recunoștință” se desprinde, aprecierea și prețuirea domniei sale, ce-o nutrește pentru oameni: „Încă o dată felicit pe inițiatoare, onorabila doamnă Elena Săsărman, care se exprimă într-un mod aproape nepământean de sincer, și pe bunii credincioși ai parohiei care, unii, aduc mărturii scriind și, cei mai mulți, tăcând, despre preotul și parohia lor”.

          Ca opinie personală despre prima carte, aș porni de la spusele preotului Vasile Ioan Frișan: ,,A zidi o Biserică înseamnă a deschide o poartă nouă a Cerului”.

         Preotul Ovidiu-Ioan Sermeșan, a deschis această poartă pentru toți credincioșii care trec pragul bisericii pe care o păstorește cu înțelepciune, dăruire, pricepere, bunătate și asprime atunci când se impune, cu demnitate și curaj - căi de sfințenie. 

          A doua carte ,,Călător prin viața mea”, un titlu interesant, cu trimitere în trecut și prezent, izvorât parcă din conținutul primei cărți care are  ca mobil pregătirea spirituală a omului de trecere la o altă viață, viața veșnică.

                 Autoarea cărții, distinsa d-nă Elena Săsărman, de profesie asistent de Farmacie, face parte din acel grup de intelectuali - familia, foarte apropiată de biserică, care după spusele prof.univ.dr. Mircea Gelu Buta, în cartea domniei sale ,,Bioetică și slujire creștină” apărută la Edit. ,,Renașterea”, sunt intelectuali îmbisericiți. Soțul avocat - Gavril Săsărman, copiii - Elena Gabriela prof. de Limba și Literatura Română și Ioan-Alexandru (Ionuț), apoi,  nepoții și ginerele care nu e altul decât preotul Ovidiu-Ioan Sermeșan, despre care autoarea scrie: ,,Alături de acest vrednic om a Lui Dumnezeu, preotul Ovidiu-Ioan Sermeșan, ne-am definitivat cea mai înaltă și complexă ,,școală” a dragostei de Dumnezeu, de oameni și de tot ce ne înconjoară.

         Cu harul cu care a fost dăruit, ne-a luminat pe toți la grămadă, cum ne-a găsit și-a început o muncă asiduă de catehizare, folosind orice prilej, cu timp și fără timp, cu voce tunătoare sau cu lacrimi în ochi, ne-a ridicat, ne ridică și sperăm cu toții că ne va ridica până la țintă ,,Isus Hristos”.

         Cartea are 200 de pagini, este foarte frumoasă, atrăgătoare ca și prezentare grafică, cu imagini și fotografii care te îndeamnă s-o răsfoiești, s-o citești.

         Mobilul cărții îl constituie amintirile în care autoarea cu o memorie fantastică și mână fermecătoare purtată parcă de idolul domniei sale - poetul Ioan Alexandru, își descrie viața începând cu copilăria, descrie viața familiei care număra șase generații, descrie istoricul satului în care s-a născut - Rusu de Sus, atestat documentar în anul 1408, cu școală, biserică, casele oamenilor, preocupările acestora cu tradițiile, datinile și îndeletnicirile lor din cele mai vechi timpuri, emanciparea oamenilor pe măsura trecerii vremii și bineînțeles, despre dezvoltarea pe parcurs a satului. Scrie despre profesori, despre colegii de Liceu, despre prieteni, despre întâlniri cu ocazia sărbătoririi ,,Fii satului”, alte povestioare cu diferite întâmplări; spaimă, căutări duhovnicești, zile de sărbători etc.

         Despre toate acestea și multe alte fapte, autoarea scrie cu lux de amănunte,  cu sinceritate, cu multă dragoste și afecțiune, cu simplitate dar mult adevăr, cu sfială și multă modestie, reușind astfel să-și îndeplinească visul spus prin cuvinte „Voi scrie despre satul meu și neamul meu!”, cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

         Într-adevăr a scris bine și frumos. Cartea ,,Călător prin viața mea” o reprezintă pe autoare, ca fiind un om deosebit, inteligentă, om de acțiune, frumoasă la chip și suflet, cu dragoste și afecțiune pentru familie și pentru oameni, cu frică de Dumnezeu și cu dar în ale scrisului, dovadă sunt povestirile din carte, care te ung la suflet.

         Toate povestirile sunt creații literare originale, extrem de interesante, mi-au reținut atenția textul de la pag.9-13 ,,Constantin și Ana” părinții autoarei; de la pag.84-86 ,,Grija”; la pag.161 un înscris interesant, plin de învățătură și spiritualitate creștină ,,Pot spune că azi soțul meu este un creștin cu convingeri ortodoxe, pe care nici nu le bănuia înainte”. S-a format continuu, citind Biblia și foarte multă literatură creștină.

         A fost învrednicit de ÎPS Andrei - Arhiepiscop și Mitropolit, cu cea mai înaltă distincție ce poate fi acordată unui mirean ,,Crucea Transilvană”, dar și o mulțime de diplome de Aleasă Cinstire.

         La pag.190, în textul ,,Gavril soțul meu” - ,,După patru decenii și jumătate, dacă cineva m-ar întreba scurt: A fost frumos? Da, da aș răspunde. A fost urât? Da. A fost bine? Da, da. A fost rău? Da, a fost.

          Puse într-un creuzet și amestecate bine, aceste răspunsuri = (egal) viață reală. Defecte? Nu mai multe decât mine!”

          Autoarea Elena Săsărman prin ceea ce a scris creează stări de meditare, stări spirituale Divine care te îndeamnă la curaj, la rugăciune și la încredere în ajutorul lui Dumnezeu, luând drept model pe Ioan Alexandru - poet din versurile căruia s-a inspirat în scrierea cărții, alegând drept Motto un fragment dintr-un cunoscut poem al acestuia, apoi în cuvântul ,,Argument” și în alte povestiri înserate pe parcurs în carte, îl invocă pe poet, precum și la încheierea cărții ,,Post-scriptum” aduce un omagiu poetului Ioan Alexandru, mulțumind lui Dumnezeu că a avut norocul să-l vadă și să-l audă vorbind la Casa de Cultură din Năsăud în anul 1983.

         Autoarea, la pag.180 scrie „Viața-i ca o poezie, n-o spun eu, ci poetul drag mie, cu nume comun fiului meu, pseudonim, pentru el ...”.

         O felicit călduros pe doamna Elena Săsărman, care a debutat în viața literară cu o carte frumoasă, plină de iubire și respect pentru neam, familie, oameni, pentru sat și natură, pentru tot ce o înconjoară și mai ales iubirea pentru Dumnezeu și Maica Sfântă,  dorindu-i sănătate,  inspirație și succes în viața cultural-literară.

 

 

Comentarii

19/08/19 14:57
corector

Felicitar, Doamna Floarea Ples!
Ati "ghicit", ca sa zic asa, mesajul celor doua carti. Discursul critic al Dvs. m-a luat prin surprindere. As mai zice doar atat: Asa carti, asa discrs! Felicitari! N-as crede ca autoarea este o "incepatoare". Ii lipseste insa curajul. Ce sa mai zic?
"Indrazniti, eu am cucerit lumea!"

19/08/19 15:04
corector

Priviti-i bine chipul. Tulburator!

22/08/19 00:21
Petre Vasile Scurtu

Doamnă președintă a pensionarilor sau mai precis Doamna Furnică
Intrați adânc în viața preoților și a celor cu multă valută Noi vă sfătuim să scrieți o carte intitulată;' Scuze domnule GRUMEZA' un bun slujbaș al comerțului, căruia i-ați desfăcut contractul de muncă fiind nevoit să părăsească țara.Poate preoții pe care-i periați să facă ceva dezlegări la blestemele soției sale Cooperatorii de la Furnica

25/08/19 15:55
Carolina

De sapte zile, cap de afis la Rasunetul. Incredibil si totusi adevarat! Bravo, doamna Elena Sasarman! Sa moara dusmanii de invidie!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]