Dora Alina Romanescu-emoţia reîntâlnirii cu cei dragi

Dora Alina Romanescu s-a întors acasă. Scriitoarea stabilită de 35 de ani la Mangalia, educatoarea Elisabeta Georgescu, este cunoscută publicului cititor datorită celor şase volume: „Dealul Comorii” (2002), „Distanţe” (2004), „Elmira Mahmudi - o lacrimă pentru eternitate” (2006), „Gara Centrală” (2006), „Blestem” (2008) şi „Mărturii de iubire” (2008), trei dintre ele reedi9tate zilele acestea.

„ Dora Alina Romanescu este rezultatul unui vis, al unui cadru didactic decis să arate că poate mai mult. A început ca simplu membru al Clubului Artelor Solteris din Mangalia şi a prins curaj, aripile ei s-au întins şi au bătut puternic, ajutată de sfaturile colegilor din club. Acum este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Îi dorim putere de muncă în continuare şi fie ca acesta să reprezinte doar un imbold pentru ceea ce ne pregăteşte”, a declarat primarul municipiului Mangalia, Mihai Claudiu Tusac.

Dacă oamenii din Mangalia vorbesc cu respect despre educatoarea Saveta Georgescu, specialiştii în domeniul scrisului literar o apreciază din ce în ce mai mult pe prozatoarea Dora Alina Romanescu. Pentru activitatea sa literară, scriitoarea din Mangalia a primit numeroase premii şi distincţii: Diploma de onoare din partea Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, diplomă şi medalie din partea Primăriei Municipiului Mangalia pentru întreaga sa activitate literară, Diplomă de onoare de la Clubul Artelor Solteris la care activează şi altele. Dantela cuvintelor conturează în romanele scriitoarei povestea vieţii şi a morţii, a inimii preapline de dorinţa de a dărui, chiar şi în clipele grele, dragoste. Dora Alina Romanescu aduce în faţa cititorilor lumea durerilor împletită prin lacrimi, cu cea a tinereţii. Oricât de nepăsător ai fi la faptele din jurul tău, încă de la prima filă cărţile te introduc într-o capcană a sentimentelor din care nu mai poţi scăpa. Firul naraţiunii este tulburător. Eroii coborâţi din realitate îţi devin timp de câteva ore parteneri de viaţă. Ai vrea să te implici şi tu în retuşarea destinului, dar îţi dai seama, pe parcurs, că viaţa nu este un joc întâmplător, că rolurile nu pot fi inversate. Talentul este în primul rând un dar venit de la Cel de Sus şi scriitoarea ştie acest lucru. Având obârşii în Ţara academicienilor năsăudeni, Dora Alina Romanescu scrie precum respiră, precum îi curge prin vene, departe de casă, sângele urmaşilor lui Liviu Rebreanu şi George Coşbuc, a sfântului martir Tănase Todoran. „Boala” scrisului a fost ursită încă de la naştere, de către vrednicele moaşe someşene, care au scăldat-o în busuioc, dându-i puterea slovei. Acum scriitoarea este mesagerul, pe coarda sensibilă a inimii, a frumuseţilor ancestrale dobrogene, a apei nemuritoarea mării, a vântului hoinar, a lunii singuratice, a soarelui strălucitor. Romanele ne arată că dintr-un fir de praf îţi cresc aripi până la cer, acolo unde întâlneşti minunile lumii. Propoziţie cu propoziţie se ţes sentimentele vii, tulburi, la fel ca marea cea albastră a cărei valuri se sparg la ţărm anunţând sfârşitul. De ce este atât de prăpăstioasă apropierea de Dumnezeu?, te întrebi când vezi atâta durere. De ce omul cu suflet preaplin de binecuvântări, care a atins cu aripa de înger primii fiori, are atâtea încercări? Scriitoarea ne introduce, prin intermediul slovei, în inima eroilor, acolo unde se dă lupta între izvoarele apei vii şi a celei moarte, izbucnind apoi pe şiruri de sentimente, ajungând apoi pe norii îngerilor şi bătând la poarta luminii lumii. Eroii sunt înconjuraţi de oameni, locuri şi fapte creionate cu o rigurozitate şi cu o francheţe cum arareori întâlneşti. Descoperim o zeificare a realităţii prin gravitaţia sufletului, pătruns de zbuciumul Învierii. Paradoxal, viaţa şi moartea sunt într-o continuă întrecere, pasărea Phoenix luptându-se cu clopotele care vestesc nimicirea. Prejudecăţile sparg zidul existent, semnificantul şi semnificatul având, dincolo de slovă, o falie de comunicare. Descoperim viaţa din cochetul oraş Mangalia aşa cum este ea, de la lumină la întuneric, de la bine la rău, de la îngerul decăzut la demonul ridicat, de la esenţa zilei fierbinţi la violenţa lumii prăfuită de postmodernul de neînţeles al sufletului născut din dragoste. Iubirea lui Dumnezeu este atât de mare pentru creaţia scriitoarei încât în faţa ei aşteaptă neclintit rezultatul creaţiei ca, mai apoi, să cântărească „sufletul lui Neizsche” alături de sute de îngeri heruvimi şi serafimi. Atât Dora Alina Romanescu, cât şi personajele ei au credinţa în Divinul Creator, cel care a făcut Cerul, Pământul, Apele şi…Cuvântul. Care era de la El şi El era Cuvântul…Întru eternitate…

Rebreanca Dora Alina Romanescu se află pe meleagurile natale. Domnia sa a vizitat cotidianul Răsunetul, unde a făcut cunoştinţă cu istoria presei bistriţene, spusă de directorul Vasile Tămaş, apoi a fost în vizită la Editura George Coşbuc, manageriată de scriitorul Dumitru Munteanu. La Centrul Cultural Municipal scriitoarea a avut o întâlnire cu directorul instituţiei, scriitorul Dorel Cosma, şi cu preşedinta Societăţii Scriitorilor Bistriţeni “Conexiuni”, scriitoarea Elena M. Cîmpan. Astăzi, de la ora 19.00, Dora Alina Romanescu se va întâlni, de la ora 19.00, cu telespectatorii, în platoul emisiunii “AStăzi sărbătorim”, de la AS TV, iar mâine, de la ora 19.00, la Teatrul de Vară a Centrului Cultural, scriitoarea îi aşteaptă pe toţi bistriţenii să o cunoască, emoţiile fiind mari, mai ales că este pentru prima dată în postura de scriitoare acasă.