Doar spasme de muribund infatuat? (Sau insolența ca șansă de supraviețuire?)

Moto: „Ei n-au înțeles nimic, dar nici

                                                                      n-au învățat nimic.”

                                                                                         Nicolae Bălcescu

          Scotocind prin sertarele biroului meu, am descoperit o foaie dactilografiată, intitulată „Suprema insolență”, text redactat pe 20 decembrie 2002 și dat publicității în SUA și Germania (poate și în alte țări, dar nu am știință în acest sens). E semnat de președinții unor organisme românești din San Diego, Florida, New York și Germania.

     Îl încredințez acum cotidianului „Răsunetul”, spre știrea cititorilor săi:

     „În volumul publicat de scriitorul bistrițean Cornel Cotuțiu sub titlul MOZAIC DE TRISTEȚI COTIDIENE, prin sintagma „obrăznicie perfidă” se menționează faptul că în satul IP (jud. Sălaj) s-a constituit de câțiva ani o tabără estivală maghiară de creație plastică, numită UPART, adică Arta la IP.

     După cum este foarte bine cunoscut, localitatea IP a rămas celebră în istorie prin ororile dezlănțuite de hoardele horthyste în 1940, imediat după ocuparea Transilvaniei de Nord, când aceste hoarde au măcelărit pe locuitorii Comunei, bărbați, femei și copii, inclusiv cei câțiva evrei, în acțiunea  de epurare etnică a Transilvaniei de Nord, acțiune declanșată conform doctrinei lui Ducso Csaba, sub lozinca „Voi omorî pe orice român care va ieși în cale” etc.

     Constituirea taberei maghiare de creație plastică în chiar această localitate de tristă amintire pentru români, în care spiritele celor omorâți vorbesc chiar și până în prezent, nu poate reprezenta decât o sfidare și o supremă insolență și insultă la adresa poporului român.

     Tabăra IPART nu-și poate avea locul alături de mormântul comun al românilor asasinați de horthyști.

     În consecință, cerem UDMR și grupului de artiști (?) plastici maghiari instalați la IP să prezinte scuze oficiale românilor pentru faptele inimaginabile comise de înaintașii lor, așa cum au cerut scuze toate țările din lume, începând cu Vaticanul, pentru cazuri similare, și să dea dovadă de decență, prin încetarea activității în acea localitate.

     Poporul român așteaptă scuze.”

     Drăguții de ei! Patrioți și naivi, câtă vreme suntem conduși de cabotini și derbedei, care schimonosesc zâmbete către UDMR de câte ori au nevoie de coaliție majoritară la guvernare. Ce să-și amintească ei de Ip și alte „spectacole” de genul acesta?!

     Am considerat că e oportun să dau tiparului textul de mai sus, acum, când autoritățile maghiare au înființat în cadrul serviciilor speciale din Ungaria un departament botezat „Trianon 100”, cu misiunea de a declanșa un adevărat război informațional pentru a intoxica opinia publică mondială (!) cu laitmotivul lor că Ungariei i s-a făcut o mare nedreptate, prin Pacea de la Trianon din 4 iunie 1920, când Transilvaniei i s-a recunoscut integrarea ei în trupul României Mamă.

     E ușor de închipuit ce lătrat va fi timp de trei ani pe acest subiect!

     Autoritățile (?!) românești firește că nu au vreme de așa ceva, căci, pentru a fi prompt, coerent și ferm, trebuie mai întâi să-ți scoți degetul din nas… A se vedea până și ce constipate sunt privitor la apropiatul Centenar.