Dl. Cochisă – un om dăruit muncii câmpului

Dl. Cochisă rămâne acelaşi întreprinzător şi unul din acei oameni rari care n-a încetat niciodată să fie bun. Un om bun la toate, dar mai cu seamă la munca pe care continuă să o facă deşi anii sunt destul de înaintaţi. La vârsta pe care-o are ar putea sta liniştit acasă, să stea de vorbă cu nepoţii, să se odihnească, să se uite la televizor. Dar n-are astâmpăr. În urmă cu mai mulţi ani, la Sântioana, în ferma proprie, dl. Cochisă i-a primit pe tinerii fermieri participanţi la manifestarea de Sânziene dedicată acestora. Şi atunci a avut ce să le arate: culturi bine întreţinute, o livadă „nemţească”, sector zootehnic cu sute de capete etc.
Dar anii au trecut şi dl. Cochisă a fost lovit de o mare tragedie. A plecat de lângă el, chemând-o la ceruri, d-na Maria, soţia lui de-o viaţă. Un accident stupid în câmp, în fermă, i-a pricinuit sfârşitul, cu toate intervenţiile medicilor. D-na Maria, omul forte al fermei şi al familiei, a plecat.
A suferit mult, suferă şi acum, dar a avut puterea şi tăria să treacă peste acele momente şi din nou dl. Cochisă îşi găseşte consolarea în munca din fermă. Are şi acum, cred, cea mai performantă plantaţie pomicolă. Câteva hectare cu meri şi pruni, pe care doar în revistele de specialitate le poţi vedea. A livrat şi livrează anual sute de tone de fructe unităţilor de procesare. Livada domnului Cochisă poate constitui o adevărată microstaţiune de cercetare. Zootehnia l-a pasionat dintotdeauna. O pasiune pentru care munceşte mult, se implică în toate problemele ce privesc acest sector. Are peste 700 de oi la ora actuală şi câteva zeci de capete de bovine. Pentru acestea se cer adunate furaje. A cumpărat teren, a concesionat, iar acum campania de recoltare şi depozitare a furajelor se află în toi. Şi-a construit fânare corespunzătoare. Dispune de utilajele necesare recoltării şi depozitării furajelor. Porumbul, păioasele, legumele nu lipsesc din ferma d-lui Cochisă din Sântioana, nr. 102. Pentru a controla mersul lucrărilor din fermă şi-a luat un jeep cu care cutreieră dealurile şi văile din zonă, urmărind personal cum îşi fac datoria ai lui.
Acum, se gândeşte să-şi ia câteva zile de concediu, să plece într-o staţiune. „Este nevoie să-mi mai văd şi de sănătate”, îmi spune acesta. „La o anume vârstă te încearcă multe, dar cu gândul la Dumnezeu voi trece peste ele”. Să mai amintesc faptul că acest om cu totul deosebit a fost unul din sponsorii principali ai renovării şi înfrumuseţării bisericii din Sântioana. Oameni ca şi fermierul mai sus pomenit sunt rari. Pe lângă munca ce o depune zi de zi de zeci de ani este înzestrat cu o mare calitate, aceea de om de omenie, în faţa căruia trebuie să-ţi ridici pălăria. Multă sănătate şi spor la muncă, domnule Cochisă!