Dialog inedit cu familia Valeriei Peter Predescu. Artista văzută de fiul Nicu şi nepoata Alina. Despre moştenire şi proiecte: imprimări, editarea de cărţi, inaugurarea unui muzeu

Zilele acestea, la Bistriţa s-a derulat Festivalul Naţional de Folclor „Valeria Peter Predescu”, care a adus la Bistriţa nu doar tineri interpreţi din toată ţara ci şi artişti de marcă ai folclorului bistriţean. Am purtat un dialog cu fiul regretatei artiste, Nicu Predescu şi cu nepoata acesteia, Alina Predescu.
            Rep: - Alina, eşti picătură din chipul Valeriei Peter Predescu. În întâlnirile pe care le aveam cu domnia sa vorbea foarte mult despre tine, pe atunci tu fiind elevă la Liceul de Muzică. Cum era Valeria Peter Predescu acasă?
            Alina Predescu: - A fost o bunică extraordinară, mereu mă răsfăţa atât pe mine, cât şi pe verişoara mea Eleonora, stabilită în Franţa. Ne gătea tot ce doream, ne făcea să zâmbim, îi plăcea foarte mult să ne îmbrace în costume naţionale şi să facă poze cu noi. Avem şi filmări împreună cu ea. Era una dintre cele mai bune bunici din lume. Şi pe stradă se oprea cu fiecare om şi stătea de vorbă, pentru că toţi erau egali pentru ea şi pentru toată lumea avea o vorbă bună şi un sfat.
            Rep.: - Nicu, ştiu că în momentul debutului voi eraţi născuţi. Ce ştii despre acea perioadă?
            Nicu Predescu: - A fost un eveniment deosebit şi lumea s-a adunat în casa unde era televizor. Ştiu că atunci când mama a fost la „Floarea din Grădină” a fost o agitaţie în toată comuna Telciu, toată lumea urmărind cu sufletul la gură concursul. Pentru mine, ca şi copil, a fost o fascinaţie în plus pentru că făceam parte din această poveste şi aveam o oarecare importanţă în rândul copiilor.
            Rep.: - Cum a fost să-ţi vezi mama la televizor?
            Nicu Predescu: - Nu pot să descriu în cuvinte, a fost ceva unic, pentru că atunci era o minune să apari pe micul ecran.  A fost o mândrie şi o uimire în acelaşi timp pentru mine.
            Rep.: - Cum erau sărbătorile în casa Valeriei Peter Predescu?
            Alina Predescu: -  Erau foarte frumoase şi, bineînţeles, tradiţionale.
            Nicu Predescu: - Îmi amintesc inclusiv de faptul că purtam straie ţărăneşti şi era linişte şi bucurie în casă, ceea ce nu se mai întâmplă azi când trăim într-o perioadă a agitaţiei.
            Rep.: - Valeria Peter Predescu a fost unul dintre primii interpreţi care au adus pricesnele mai aproape de public, iar când le interpreta de fiecare dată plângea.
            Nicu Predescu: - Întotdeauna, înainte de spectacole, se ruga şi încheia astfel, „Dă-mi, Doamne, putere să transmit oamenilor ce simt”.  Eu cred că acest lucru se vedea şi transmitea exact ceea ce simţea.
            Rep:: - Alina, deşi ai făcut Liceul de Muzică, între timp ai ales altă cale. Iată că destinul te-a purtat tot spre cultură, fiind de curând angajată a Centrului Judeţean pentru Cultură, în acelaşi birou în care era Valeria Peter Predescu. Şi am mai aflat că avem un moştenitor, pe fiul tău, strănepotul „Doamnei Cântecului Năsăudean”, care îi fredonează piesele.
            Alina Predescu:  - Nicolas nu a apucat s-o cunoască pe mama Vali, dar vorbeşte despre ea ca şi cum ar fi prezentă. Îi recunoaşte vocea, îi ascultăm împreună melodiile, ne uităm la poze, răsfoim cărţile pe care le-a scris, tot timpul vorbim de ea.
            Rep.: - Nicu, voi,copiii, nu v-aţi gândit niciodată să cântaţi?
            Nicu Predescu: - Ne-am gândit, dar ne-am şi ascultat cântând şi am renunţat, iar mama nu a insistat neapărat să mergem pe acest drum.
            Rep.: - Cum reuşim să protejăm repertoriul Valeriei Peter Predescu?
            Nicu Predescu: - Noi, ca titulari ai dreptului de autor nu ne opunem nimănui să cânte repertoriul mamei, dimpotrivă, ne simţim onoraţi. Însă dorim să nu modifice nici textul, nici linia melodică. Tot ce cerem este să ne contacteze măcar pentru o aprobare verbală. Nu vrem să ţinem închise cu lacăt cântecele mamei pentru că unele dintre ele le-a făcut ea, altele le-a cules în ideea de a le transmite mai departe. Cântecele pe care mama le-a luat de la oameni sunt ale oamenilor şi trebuie să ajungă la ei. Am fost contactaţi de interpreţi pentru acordarea dreptului de a imprima unele din piesele mamei pe CD-uri, singura condiţie a fost să se indice sursa. Atâta timp cât se recunoaşte originea cântecului este în regulă. Nu este în regulă când îţi aşezi numele mare pe CD pe munca altora, fără să indici originea. Am avut, ştiţi bine, probleme şi în trecut cu preluarea melodiilor şi punerea altor texte. Sperăm să rezolvăm toate aceste lucruri şi oamenii să se bucure de cântecele mamei.
            Rep.: - Alina, cântai pe acasă cu bunica?
            Alina Predescu: - Foarte mult, mai ales cântecele care aveau legătură cu mama ei, bunica Eleonora, pe care a iubit-o foarte mult.
            Rep.: - Ce crezi că ai moştenit în afară de chipul, vocea şi zâmbetul ei?
            Alina Predescu: - Cred că un pic şi din personalitate. Era o femeie foarte puternică. Cred că şi dragostea faţă de copii, faţă de oameni. Era o fire foarte sociabilă, aşa cum încerc să fiu şi eu.
            Rep.: - Ce proiecte are Fundaţia „Valeria Peter Predescu” pentru promovarea numelui îndrăgitei artiste?
            Nicu Predescu: - Pe lângă grupul ce-i poartă numele, format din tinerele coordonate de mama, care sunt ele acum nume sonore, sperăm ca anul acesta, Primăria Telciu să demareze proiectul pentru muzeul „Valeria Peter Predescu”. Locul este ales, chiar peste drum de Primărie, în faţa Căminului Cultural. „Casa Valeria Peter Predescu” se doreşte a fi un muzeu care, la parte să fie amenajat cu lucrurile mamei, de la costumele ei ce au strălucit pe scenele ţării, la discuri, la cărţi, fotografii, obiecte personale, iar la etaj să fie un atelier meşteşugăresc, femeile de pe Valea Sălăuţei fiind vestite în confecţionarea portului popular. Casa va fi în stil tradiţional, cu şatră şi va fi din lemn, cu elemente tradiţionale, geamurile cu semnul crucii pe ele şi acoperită cu mraniţă.
            În ceea ce priveşte editarea unei cărţi sau reeditarea cărţilor mamei o să facem demersuri pentru noi tiraje. Avem o carte care este în lucru, cu un volum foarte mare din arhiva mamei.
            Rep: - Un mesaj pentru cei care iubesc cântecul Valeriei Peter Predescu...
            Alina Predescu: - Le mulţumesc tuturor că o apreciază pe bunica mea, nu au uitat-o şi-i ascultă în continuare cântecele. Le doresc toate cele bune şi să nu uite să fie alături şi de tinerii care continuă pe acest drum.
            Nicu Predescu: - Pe lângă gândurile bune, am rugămintea de a-i încuraja pe copii să păstreze tradiţiile noastre, să poarte portul popular, să cânte româneşte, iar cei mai în vârstă să transmită prin viu grai tradiţiile pe care şi ei le-au moştenit de la străbunii lor, pentru că doar aşa vor merge mai departe.
            Rep.: - Vă mulţumesc pentru aceste destăinuiri, dorim mult succes Fundaţiei „Valeria Peter Predescu” şi promitem că vom fi alături de dumneavoastră.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]