Despre Zidire și Dăinuire la Ocnița, cu părintele Silviu Costin!

Parohia ortodoxă Ocnița, la inițiativa și cu fondurile personale ale părintelui Silviu Costin a organizat, în vacanța abia incheiată, o excursie cu tinerii membri ai și mai tinerei formații corale a bisericii din sat. Având ca țintă orașul Marii Uniri de la 1918, Alba Iulia, excursia și-a propus să ofere tinerilor din Ocnița o adevărată lecție de Istorie a Neamului Românesc, dar și să dezvolte și să întărească relațiile colegiale, de încredere, respect și de prietenie dintre membrii grupului.
Ziua a fost frumoasă și plină de învățăminte pentru toți! Între invitați am fost și eu și Cornelia în calitate de...prieteni ai copiilor, toți aflători în Ansamblul folcloric ’’Cununa grâului’’ dar și de ghizi...geografici pentru că ghidul spiritual ne-a fost în chip minunat tânărul nostru Preot! Acum, ce-i drept tineri sunt mai mulți la Ocnița, numai în Ansamblu activând peste 30, dar la excursie au participat doar aceia care au înțeles foarte bine că în viață trebuie mai înainte să...dai și apoi să aștepți să...primești! Cu alte cuvinte excursia a fost o recompensă oferită celor care fac parte din respectivul grup vocal al bisericii, dar și o invitație pentru aceia care încă nu sunt convinși de utilitatea, pentru sufletul lor, a apartenenței la acest grup și la activitățile sale! Dovadă, vorba Poetului, că ’’nimica nu se face în poziție de drepți’’, dar mai ales dovadă că întotdeauna doar dăruind vei dobândi! Tânărul preot din Ocnița, a îmbrăcat după cum se vede, peste straiul preoțesc obișnuit și mantia aurită a dăruirii pentru semeni alăturându-se cu tot elanul Dânsului eforturilor existente deja în sat pentru educarea tinerilor în spiritul iubirii de neam și țară, în buna tradiție străbună dreptmăritoare ortodoxă!
Nu începe și nu se desăvârșește Lumea cu astfel de inițiative dar oare nu s-au ridicat toate Cetățile importante ale istoriei cu primele cărămizi, bine alese și totdeauna zidite cu convingerea fermă a Constructorului că acolo va dăinui în curând ceva?
Drumul a fost frumos. Mai ales după ce peisajul încântător, mângâiat de un soare binevoitor, i-a scos pe copii de pe ecranele acaparatoare ale telefoanelor mobile! Ce-i drept am mai dat și eu un ’’ordin de zi pe unitate’’ potrivit căruia excursia fiind o întâlnire cu noutatea, cu frumusețea, cu surpriza, evident că tableta sau ’’smarțafonul’’ mai pot aștepta până mâine pentru că el oricît ar fi de seducător tot nu poate egala minunăția înmiresmatelor flori de cireș oferită din belșug de peisajul ai cărui fericiți privitori eram!
Alba Iulia este o Regină! O regină a turismului! Un ghid minunat ne-a plimbat inimile, speranțele și imaginația prin această glorioasă Istorie a Neamului Omenesc și în special a Neamului Românesc! Toate au fost deosebite dar inimile noastre au rămas în Catedrala Marii Uniri de le 1918! Nu știm de ce! Poate pentru că timp de vreo trei ore am uitat cu mic cu mare toate problemele zilnice și am intrat într-o lume nouă, o lume așezată, o lume a bunului simț, o lume a echilibrului, o lume in care am regăsit Speranța! Da, Speranța în resursele nebănuite ale Neamului Românesc! Speranța că trecutul ne poate ține de foame, temporar, măcar până atunci, până în punctul în care Visele noastre vor fi egale cu Efortul nostru de a le îndeplini! Fără vise nu putem trăi! Așa cum doar visând nu ne este dat să ajungem nicăieri! Visul este începutul și sfârșitul! Iar între acestea două se află Bunul Dumnezeu, sprijinul Lui și ruga Sa stăruitoare de a trăi întru iubire și de a viețui întru înmulțirea talanților!
Am ajuns apoi la Tg.Mures voind să vizităm grădina zoologică! De fapt am vizitat...pădurea zoologică, târgul de pe Mureș având și un asemenea obiectiv turistic! Am fost încântați. Ordine curățenie, amabilitate, o mulțime de oameni, îndeosebi tineri și copiii fiecare bucurându-se de victoria primăverii, a verdelui crud și a diluviului de flori de toate...neamurile! Nu mai văzusem locul acesta și am rămas profund mulțumit! De aceea am să uit tristețile pe care unele...zone ale Grădinii zoo mi le-au produs! Oricum am văzut acolo lucruri bine făcute și împresia finală a omis stridențele supărătoare, atâtea câte le voi fi perceput eu! Pentru tinerii din Ocnița însă vizita a fost un moment educativ- să-i spun așa? – deosebit. Chiar și pentru aceia care au mai vizitat locul.
Ziua și excursia în general, au fost foarte utile. După spusele și planurile tânărului Preot din Ocnița acesta este doar un început! Deși traversăm un timp în care oamenii sunt sub vremuri și nu vremurile sub oameni, cu dorință, cu voință și mai ales cu încrederea în Binecuvîntarea Bunului Dumnezeu, zidirea începută la Ocnița se va ridica și va dăinui peste timp! Complicat! Dar și dătător de speranțe: de fapt punem în noua zidire lucruri simple, aparent(?) uitate: bun simț, cinste, curaj, implicare, dorință și încredere. Peste toate plutește apoi optimismul și....credința! Cu toate acestea în suflete vom dăinui! Noi așa credem, așa visăm și așa...acționăm!
Marele ascet si filosof creștin Ioan Cassian Românul spunea așa: ’’Mândria este patima cea mai cu anevoie de biruit deoarece este singura patimă care se hrănește din virtuți’’! Citind și luând aminte ne continuăm drumul. Doamne ajută-ne!