De pildă…

Sunt tineri, energici şi generoşi. Într-o lume gata să calce, la o adică, pe cadavre pentru scopuri egoiste şi orgolioase, deopotrivă, ei au ajuns să facă din ajutorul acordat benevol celorlalţi nu doar un mod inedit de petrecere a timpului liber (într-un orăşel nu foarte ofertant, ce- drept, când vine vorba despre diversitatea posibilităţilor de divertisment), ci chiar un principiu de viaţă. Pentru că le pasă, se implică: în viaţa comunităţii, acolo unde problemele semenilor nu mai contenesc, în activităţi educative, umanitare sau ecologice, adică în tot ceea ce ţine de ei pentru îmbunătăţirea vieţii celor din jur. Sunt acolo ori de câte ori e nevoie şi, uneori, dincolo de ea: pentru un gest sincer de solidaritate, de simpatie, de apreciere, de atenţie, de prietenie. Ei ştiu cum e să fii “mai bun” nu doar de Paşti şi de Crăciun; şi chiar sunt: pentru că generozitatea, cea din interior venită, ori e o stare permanentă, ori nu e deloc: aici nu încap jumătăţile de măsură. Aşa se face că pentru ei, ocazii pentru a fi darnic, material sau spiritual, se găsesc mai mereu: de Ziua Femeii, când şcoala se face “Altfel” sau ca să reamintească lumii întregi că Învierea Domnului e şi pentru copiii mai sărmani decât Preventoriul TBC care-i găzduieşte la Ilişua, acolo unde familiile i-au trimis atât pentru boală, cât pentru asistenţa socială, precară ce-i drept, dar pentru ei izbăvitoare, practicată acolo. Au mobilizat spirite, au găsit oameni cu oarece resurse materiale şi le-au pus ceva pe masă, le-au adus lumină în casă.
Pe de altă parte, continuitatea e importantă pentru lumea mai bună pe care iniţial doar şi-au închipuit-o, pentru ca mai apoi să o şi construiască încetul cu încetul. Cum altfel, dacă un asemenea bagaj, nobil prin excelenţă, n-ar fi transmis mai departe? În fond, altruismul se poate şi “preda”. Şi cine să-l înveţe mai bine decât elevii? Sau cine să-l sădească mai bine decât ei? Ori cum să ţi-l însuşeşti mai bine, cum să-l educi altfel decât prin puterea capitală a exemplului, altminteri atât de pervertit în societatea actuală, parcă pentru a nu mai da nicio şansă demersurilor pedagogice sănătoase, suspendate undeva între succesul teoriei şi eşecul practicii. Cei mici, adică preşcolarii de la Grădiniţa “Albă ca Zăpada”, i-au înţeles cel mai bine, abia aşteptând să poată ajuta şi ei oamenii la necaz, când “vor fi mari”. Nici elevii de la Şcoala Gimnazială “Grigore Silaşi”, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ori liceenii Colegiului Naţional “Petru Rareş” nu s-au lăsat mai prejos, manifestând interes şi receptivitate deosebite faţă de activităţi practice, interactive, din care au putut învăţa principiile de bază şi paşii importanţi în acordarea primului ajutor, dar şi cât de important este să oferi informaţii corecte atunci când apelezi numărul unic de urgenţă 112, pentru ca poliţiştii, pompierii, ambulanţa sau SMURD-ul să fie cât mai eficiente în demersurile lor salvatoare. Metodele de educaţie nonformală, întrecerile în a descoperi partea aplicată a definiţiilor şi a tehnicilor prezentate, jocurile de rol au fost antrenante şi esenţiale.
“Profesorii” au fost ei, voluntarii de la Crucea Roşie Beclean. De aici, au reuşit, de-a lungul timpului, să dea judeţului, efectiv, o definiţie complexă voluntariatului. Nu teoretică. Practică. Şi fără precedent.
Sunt un grup de tineri aflaţi la vârsta marilor vise. În fond, pentru ei e perioada când ar trebui să înceapă să acumuleze capital, nu să-l ofere. Alţii, cel puţin, aşa fac, aşa ar face, uitând, peste ani, după ce surplusul strâns cu sârguinţă le întunecă minţile şi sufletul, să-l întoarcă în vreun fel lumii din rândurile căreia “s-au ridicat”, poate mult prea sus raportat la mărinimia propriilor competenţe şi principii. Ar putea-o face nu gratuit, ci cu mari beneficii personale şi sociale pe termen lung, angajând, de pildă, dacă sunt patroni sau au ajuns în funcţii de decizie, astfel de voluntari, oameni capabili şi dedicaţi, cărora să le recompenseze cum se cuvine, inclusiv material, generozitatea, dărnicia, perseverenţa profesională, încurajând astfel devenirea sănătoasă. Or, mulţi se dovedesc a fi fost mai conştiincioşi la şcoala vieţii în detrimentul lecţiilor asimilate de regulă prin tocirea coatelor pe bănci, uitând cu desăvârşire că totul în viaţa asta se reduce la o simplă alegere: între bine şi rău; cu ecouri în legea compensaţiei…

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5