De pe front, de la Ocnița adică, în zi de mare sărbătoare!

Zilele acestea m-am convins odată în plus că, vorba Poetului, din vultur, vultur naște și din stejar, stejar răsare! Zilele acestea sfidând parcă dezmățul semidoct de pe televiziunile tonomat(apud Traian Băsescu!), sfidând prostiile debitate de cei care tremură de frică (sau de bucurie) că psd-ul va conduce veșnic România, amendând trufia deșănțată a celor care ne spun fără rușine, uitând că i-am votat, ‘’ciocu mic prostime’’, POPORUL s-a trezit dintr-o amorțire descurajatoare, deplorabilă și aparent fără leac și s-a bucurat! Nu și-a mai ascuns simțămintele tresărind din toată inima că, iată, Țara aceasta frumoasă îi aparține, cu tot ce se află în ea, cu râul, cu ramul, cu moșii și strămoșii noștri, cu toată istoria glorioasă, milenară, sau cu eșecurile dureroase, sporadice! Pentru prima dată facebook-ul i-a pus la punct pe pesimiști, pe dezrădăcinați, pe iubitorii de mode care vin și trec precum valul, pe toți aceia care au uitat că bunul simț, respectul aproapelui, atitudinea și limbajul decent, toleranța bine cumpătată, fac parte din tezaurul inestimabl al sufletului omenesc în general și al Credinței în special!
Anul acesta Ziua Națională a României și adierea majestuosă a Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, momentul astral în care s-a înfăptuit Statul Național Unitar Român în granițele firești ale Neamului Românesc, ne-a arătat că putem fi și solidari și pe aceeași baricadă, dând un semnal – prietenilor și neprietenilor- că Eroi au fost, Eroi sunt încă, și-or fi în Neamul Românesc și rupți fiind ca din tare stâncă, românii orișiunde cresc!
Deși mă avânt, nu mă iluzionez! Știu că Țara se moștenește! Știu că Țara se construiește și se reconstruiește! Și știu bine că Țara trebuie apărată! Uneori chiar împotriva noastră, a ființelor noastre aflătoare ca trestia-n vânt! De aceea sunt optimist! Mă bucur cu o bucurie copilărească văzând în aceste zile că Țara le-a dat peste nas cum se zice, celor care-i cântau prohodul – unei massmedia bucureștene ai căror reporteri nu ies parcă din birouri și nici nu știu unde se află pe hartă Bistrița, d’apoi Ocnița, sau Bădăcinul, unor ‘’politicieni’’ pe care nu-i interesează altceva în afară de pensia specială post-mandat, unor analiști-casandre, care după ce și-au construit un statut onorabil se prostituează și rostesc cu nerușinare neadevărurile și minciunile pe care vor să le audă cei care îi plătesc. L-am auzit pe unul, gurul neamului, căruia nu-i plăcea Monumentul de la Alba Iulia închinat Centenarului – ba că nu trebuia conceput de specialisti, de artiști, ba că e prea mare, ba că nu-i plasat unde dorea…’’dânsul’’(cumătrul să-i zic așa)! Îl deranjau, cred eu, crucile ortodoxe privitoare spre cele patru zări spre care s-au răspândit românii din Carpați și din care vor veni la Alba Iulia, la chemarea Neamului, orișicând, până în Veacul Veacurilor!!
1 Decembrie 2018 a fost o zi unică! Oricâte defecte și păcate am avea noi aceștia, trăitori în România sau duși de valuri, doar fizic, în lumea largă, Mama noastră este aceeași – bisericuța în care ne-am botezat - și la Ea ne întoarcem, venind acasă mereu, ori de câte ori Bucuria sau Pustiul ne copleșesc ființa!
La Ocnița, ca pretutindeni în țară, Ziua Națională a fost o bucurie fără seamăn! Două momente vor râmâne în cronica eternă a satului nostru milenar: ziua parohiei ortodoxe, concepută, organizată și desfășurată de către tânărul nostru preot Silviu Marcel Costin și prezența delegației satului la manifestările de la Alba Iulia. Despre aceasta vom spune că a fost pregătită și condusă de consilierul parohial Ioan Păcurar, din delegație făcând parte tinerii Viorel Botoi, Alexandru A. Coman, Ovidiu Pop și Andrei C. Florea!
Vom mai consemna că după Sfânta Liturghie desfășurată într-o biserică arhiplină, părintele Silviu a prezentat biografia părintelui Augustin Pop, preotul care de la 15 mai 1941 până la 31 decembrie 1978, vreme de peste 37 de ani, a slujit ca preot(fiu al satului), în parohia Ocnița! De aceea, venerabilul și regretatul părinte a fost declarat la Ocnița ‘’Personalitatea anului 2018’’, după ce această onoare a fost acordată, in anul 2017 regretatului preot Vasile Drăgan tot pentru….37 de ani de slujire pravoslavnică!! Numele părintelui Augustin Pop a fost dat Coralei parohiale, fiecare dintre membrii ei fiind cinstit cu o Diplomă de excelență! Părintele Silviu, ca un păstor înțelept, a recompensat pe truditorii viei cu modestie, dar din tot sufletul! Pe rând, în fața altarului, Iulia Roxana Horga, Adelina Narcisa Horga, Teodora Maria Florea, Larisa Iustina Mărginean, Medeea Pogăcean, Bianca Tălcean, Ovidiu Pop, Andrei Florea, Ioan Coman și Alex Dorgo și-au pus pe frunte cununa de lauri a Recunoștinței obștii din Ocnița! Bravii slujitori ai bisericii au fost recompensați deasemenea cu diplôme de recunoștință. Diacul Cristian Florea, o voce unică, înscrisă déjà în galeria vocilor de neuitat a cântăreților bisericești din Ocnița, a primit diploma de onoare pentru 10 ani de activitate! Venerabilul diac Emil Bonț, care a aniversat 70 de ani de viață și 38 de ani în apostolatul său de cântăreț bisericesc, a primit, cu o emoție de nedescris, aceeași recunoaștere și recunoștință din partea bisericii și a credincioșilor ei…
Iată cum viața…bate filmul la Ocnița ca și în cvasitotalitatea așezărilor din spațiul carpato-danubiano-pontic de Ziua Națiunii Române! Nu ne mai impresionează strâmbăturile din nas ale europeniștilor fără țară! Dorim o Europă prosperă ! Dorim o Europă unită! Dorim o Europă în care valorile și farmecul tuturor națiunilor să aibă libertatea de a se manifesta! Dorim o Europă în care România, la fel ca alte popoare, să-și păstreze demnitatea și valorile specifice! Mândria de a fi European nu poate rodi decât pe mândria de a fi român, ungur, polonez, sârb… Dincolo de acestea este…tăcere ! Sfârșitul iluziilor și noaptea minții! Așa cred ! Așa rostesc! Așa încerc să făptuiesc! Doamne nu uita de România (și de Europa !)din sufletele noastre…
Florentin Archiudean

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5