De ce miros merele a naftalină?

Întrebarea ”de ce miros merele a naftalină?” se poate lua de mână cu ”de ce iubim femeile?”, a lui Cărtărescu. Același răspuns. Pierdut în negura timpului.
Mai ales înspre primăvară, aromele merelor din magazinele – hangar nu fac diferența dintre soiuri. Toate sunt la fel și miros la fel, a naftalină. Nici la hainele scumpe naftalina nu e o soluție prea plăcută, chiar dacă le protejează de molii. Dar merele nu sunt cojoace întoarse cu lâna la soare. Soarele stomacului nostru așteaptă gusturi bune, proaspete, sănătoase, originale, nu experiențe de chimie, cu care nu suntem compatibili. Și auzim de dureri interne de la mere, fructe, de altfel recomandate, dar nimeni nu spune că nu mai sunt merele de altădată, cum nici ”zăpezile”.
Și ne trezim mâncând naftalină, strâmbând din nas, închizând ochii să nu vedem, să nu ne doară. Mai bine ar mirosi a mere stricate, câte unul de leac, să-l vezi că există, că natura e dreaptă. Intrăm în market-uri ca-ntr-un dulap de vechituri, unde pe rafturi stau să cadă, să se rostogolească duhorile naftalinei. Le-ați simțit? Dacă nu acolo, pe loc, măcar acasă, unde e curat și bine și unde mirosurile se separă, își fac mai bine simțită prezența. A câta oară tot regretăm că am cumpărat, că nu ne-am abținut, răbdat, de la încă o păcăleală. Înghițim în sec, naftalină cu naftalină.
Merele suportă naftalina. Naftalina se potrivește cu merele. N-am simțit-o și la alte fructe. Deocamdată. Poate pentru că merele sunt fructele mele preferate, le consum cel mai des, poate că alte fructe nu revarsă atâta naftalină sau poate că mărul, săracul, se luptă cu naftalina până ce o scoate din el. Dar dacă merele stau cu blănurile împreună? Și prin buzunarele hainelor din animale se înghesuie acest fruct de stat în gât? Vă închipuiți câte tone de haine scumpe există, dacă adăpostesc atâtea tone de mere!... Și ce cantități de naftalină.
Care e țara naftalinei? De unde vin merele acestea pline de molii, ca de niște defecte umane? Țintă a unor planuri de îmbolnăvire, de selecție. Unii nici nu le mai simt. S-au obișnuit și cu merele, și cu naftalina, și cu merele cu naftalină. De ce în Germania merele nu miros a naftalină? Am să aștept copacul cu mere din grădina părintească și am să stau sub el până o să-mi iasă din nas toată naftalina.