De ce iubim Becleanul? Ediţia din acest an a “Zilelor oraşului” a fost răspunsul

Spectaculoasă şi cu participări inedite, aşa s-a dovedit a fi ediţia din acest an a Zilelor oraşului Beclean, una aşezată ingenios sub semnul solidarităţii pentru Alex, băiatul bolnav de leucemie, dar şi sub emblema diversităţii, căci de la folclor şi muzică pop, rock, folk la lecţii de istorie date în direct în stil celtic, de la caii hergheliei porniţi în competiţia naţională de andurnaţă la vânătorii din judeţele Cluj, Braşov, Alba, Mureş, Sălaj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Mureş etalându-şi la Figa câinii de nădejde, întrecându-se în gătit specialităţii care mai de care mai apetisante sau promovându-şi  cu mândrie cultura în măsură să-i facă liberi în mijlocul naturii, toate au fost, cu generozitate, reprezentate. 

Lăsând răul să se odihnească - vorba îndemnului venit ca un laitmotiv al întregii manifestări din partea organizatorului “Vânătorii la ceaun”, Sorin Gârjan – publicul a fost la înăţimea evenimentului, pe de o parte pentru că fiecare a găsit, în program, un loc unde să se regăsească pe sine şi pe ceilalţi, cu gândurile, pasiunile şi stilul propriu, pe de altă parte, pentru că încă de la festivitatea de deschidere, personalităţi diverse din spectrul social, politic, economic şi cultural au găsit aici puncte comune, punţi de legătură pe care, poate, le credeau pierdute, uitate sau inexistente. 

Nu întâmplător, aşadar, au venit să spună de ce iubesc Becleanul toţi reprezentanţii  judeţului în Parlament, indiferent de culoarea politică, aşa se face că au avut loc aici, unii de alţii, ortodocşi, greco-catolici şi neoprotestanţi, social-democraţi şi liberali, irlandezi, americani şi polonezi  veniţi cu delegaţii la eveniment, aşa a fost posibil ca un ministru, cel delegat pentru Dialog Social, să facă parte din marşul solidarităţii pentru Alex. De asta pozele cu scop caritabil au avut succes, chiar şi fără zâmbetele atât de invocate pentru reuşita fotografică, de asta şi-au găsit aici timp liber olimpica României la înot, Camelia Potec, acum preşedintă a Federației Române de Natație și Pentatlon Modern, dar şi fotbalistul din generaţia de aur a ţării, acum antrenor secund la naţională, Viorel Moldovan, ambii savurând câte ceva din “Vânătoarea la ceaun”, festival cu patru secţiuni: prezentarea raselor de câini Copoiul Ardelenesc şi Tekelul cu Păr Sârmos, desemnarea celei mai frumoase şi mai bune maşini cu dotări specifice, concursul de gătit carne de vânat la ceaun şi provocarea taurului de cerb aflat în perioada boncănitului, prin mijloace traditionale vânătorești. 

De asta cel mai gustos au gătit cei din Sânpetru, judeţul Mureş, cei mai buni la promovarea culturii vânătoreşti a fost “Eurotin Bistriţa-Năsăud”, iar “cea mai cea”, îmbinând ambele merite, a fost  echipa Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din Bistriţa-Năsăud; de asta juriul nu i-a putut departaja pe câştigătorii de a “Jager -Auto”, Dragoş Hârjoabă din Maieru şi Ciui Gheorghe din judeţul nostru;  de asta Marius Neag din Beliş, judeţul Cluj, a luat diploma şi trofeul “Muget de cerb”; de asta bucatele au fost atât de alese şi de îmbietoare, de asta au fost remarcabile medalionul de ceb, tocăniţa de căprior şi de mistreţ, sosul cu hribe, gălbiori şi creasta cocoşului tăvălite în unt încins sau preparatul cu frăguţe stinse în vin; de asta s-a  bucurat atât de mult Andrei când a primit cupa de la tatăl său, Sorin Gârjan, ca o recunoaştere oficială a efortului depus şi a ajutorului dat în creşterea câinilor săi de nădejde; de asta, dincolo de ierarhii, au câştigat toţi: pentru că fiecare şi-a pus sufletul în ceea ce a făcut.      

Şi pe scenele din Piaţa Mare şi de la Băile Figa – căci pentru prima dată au fost două - s-a găsit loc pentru toată lumea, şi pentru a Becleanului Cristina Retegan, şi pentru pentru Simina Popandron sau artişti de Eurovizion - cum au fost sâmbătă seara Vlad Miriţă, tenor la Opera Naţională din Bucureşti şi primul solist român de crossover, şi trupa Voltaj, pentru a doua oară la “Zilele oraşului” – şi pentru Lidia Buble, What’s UP, Proconsul (duminică, în centru), şi pentru vocalii rockeri de la RattleJack, Bucovina, Tiarra, God, The Green Tree, Focul Viu, şi pentru Andrew McGuinness, primarul-cântăreţ al orașului irlandez Kilkenny (la Festivalul Celtic Transilvania), şi pentru Alexandru Urs, membru al Ansamblului Folcloric “Junii din Jidvei” şi Alex Mărăştean din Aiud veniţi să cânte împreună cu vânătorii cântece precum “Ană, zorile se varsă”. 

Una peste alta, însă, dincolo de toate, au fost şi lecţii de învăţat pentru cine a avut ochi de văzut şi urechi de auzit. Una a decurs din cultura  „La Téne” (Epoca de Fier), viu şi autentic reconstituită la Festivalul Celtic Transilvania cu decoruri, costume şi meşteşuguri specifice. Alta a rezultat din volumul de versuri “Porunci în dar” de Iliuţ Horga, prezentat la sărbătoarea vânătorilor nu ca o carte de premiul Nobel, ci ca una pentru însuşirea deprinderii de a trăi frumos. În fine, cea mai importantă povaţă de viaţă a venit în acelaşi cadru al trofeelor cucerite în munţi, de la Bade Nucu. “Nu m-am născut să mor”, le răspunde hâtru celor care, explicit sau doar în sinea lor, se miră cum, la cei 93 de ani ai săi, poate să fie mai viu, mai prezent, mai spiritual decât mulţi alţii care n-au nici jumătate vârsta lui. El crede că a ajuns aici pentru că a fost om bun şi e bucuros că n-are datorii la nimeni, decât una, în ceruri. Cel de Sus nu se grăbeşte, însă, când e vorba despre socoteli, constată vânătorul “Ăl mai ăl”, distins astfel de organizatorii festivalului, pentru cea mai constantă, simpatică şi fericită participare la serbarea ortacilor, acolo unde a rămas celebru pentru două semnificative gesturi de-ale sale, făcute în cinstea tuturor: sticla de “Jägermeister” ridicată într-o mână şi pălăria scoasă, în cealaltă.