„De ce este România altfel?” de Lucian Boia

În cele 120 pagini ale eseului său intitulat „De ce este România altfel?” (Ed. Humanitas, 2012), istoricul bucureştean Lucian Boia face o succintă dar necruţătoare judecată asupra societăţii româneşti, asupra clasei politice şi poporului român, explicând încă o dată, dacă mai era nevoia, de ce România este în coada Europei la toate capitolele. Totul ni se trage, sau mai bine zis, totul începe cu Evul Mediu – spune Boia – când am luat startul prea târziu, astfel că atunci când în Occident această perioadă se apropia de sfârşit, în spaţiul românesc abia începea. Decalajul n-a putut fi absorbit niciodată, nici măcar între cele două războaie mondiale şi nici după aceea. Au fost perioade de ştergere a unor neîmpliniri, dar de scurtă durată şi repede lucrurile au revenit la „normal”. După Lucian Boia, suntem un popor electiv, fără onoare, fără cultură, lipsit de acele însuşiri care conduc spre o dezvoltare amplă şi durabilă. Limba română este cea mai „puţin latină” dintre limbile romanice, iar vocabularul ei este de origine slavă, pe locul doi situându-se cuvinte de origine turcă ş.a.m.d. Oare ce-ar spune vizavi de această afirmaţie şcoala lingvistică clujeană??
Supărat pe poporul român, dar îndrăgostit nebuneşte de poporul german, Lucian Boia vrea să spulbere unele mituri înstăpânite în istoriografia noastră, însă şi el cade în exagerări. Or fi polonezii mai nu ştiu cum decât noi, dar şi ei se miră de ce românii au centrală atomoelectronică şi metrou iar Polonia nu. Un mare moment de mândrie pentru noi este faptul că România n-a participat cu trupe la zdrobirea Primăverii de la Praga, eveniment de care domnul Boia nu doreşte să-şi aducă aminte. Onoare am avut şi la Mărăşeşti şi la Călugăreni sau la Plevna. Am avut chiar şi în timpul aşa zisei insurecţii armate de la 23 august 1944, când conducătorii de atunci ai ţării au dat un răgaz de câteva zile armatei germane să se retragă din Bucureşti, lucru refuzat de Hitler. În definitiv, şi italienii, şi bulgarii au întors armele contra Germaniei, care declanşase un război pustiitor şi călcase în picioare popoare nenumărate. Ungurii au vrut şi ei să întoarcă armele contra germanilor dar n-au putut pentru că Hitler luase drept ostatic pe fiul lui Horty. Germanii, în timpul celui de-al doilea război mondial, au fost trădaţi chiar de ei înşişi. Încolo, dl. Boia are dreptate: am fost cam laşi pe vremea lui Ceauşescu, nu avem o clasă politică competitivă, nu ne ştim organiza, suntem apatici, iar destinul nostru este de-a rămâne mereu „la margine”, lăsaţi în voia istoriei. Ce-i de făcut?