Cărţile prietenilor mei,

CULTURA TRADIŢIONALĂ IMATERIALĂ ROMÂNEASCĂ DIN JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD,VOLUMUL I: RITURILE DE TRECERE (Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2012)

de Vasile V. Filip şi Menuţ Maximinian

Primul volum din cele trei planificate să acopere întreaga “Cultură imaterială românească de pe meleagurile judeţului Bistriţa-Năsăud”, într-o prezentare de excepţie a Editurii Eikon, deschide seria acestuia prin „Riturile de trecere”,care cuprind ciclul individual şi familial, cum sunt naşterea, nunta şi înmormântarea, pentru ca în cel de-al doilea volum obiceiurile calendaristice, de peste an ca cele de iarnă, de primăvară, de toamnă, în timp ce în volumul trei aşteptat cu mare interes , literatura populară, având în vedere poezia epică şi lirică, proza, proverbele şi zicătorile care au o largă circulaţie în rândul populaţiei, mai ales a celei rurale.
Întâmplător sau nu, în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean, am găsit într-o masă, o pliantă rămasă aici în urma lansării primului volum al amintitei cărţi cu întrebarea: „La ce bun cercetarea etnologică-azi?”.O întrebare la care trebuiau să răspundă, atât oficialităţile judeţene, cât şi invitaţii la lansarea acestei cărţi maiestuoase printre care îi amintim pe prof.univ. dr. Ion Cuceu, director al Institutului de Folclor a Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, prof. dr. Ion Taloş, Universitatea Koln (Germania), prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Universitate „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, conf. univ. dr. Nora Sava, Universitatea Babe Bolyai Cluj-Napoca, dr. Cosmina Timoce, cercetător la Institutul de Folclor al Academiei Române, lector univ. dr. Jean Nicolae, Universitatea „1 Decembrie” Alba Iulia, prof. univ. dr. Virgiliu Florea, Univ. Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Vasile George Dâncu, directorul Editurii Eikon, la toate aceste întrebări trebuind să răspundă prof. dr. Vasile V. Filip, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”Bistriţa şi Menuţ Maximinian, director la „Răsunetul” Bistriţa, amândoi cu stadii vechi în cercetarea culturii populare, acest lucru şi în urma studiilor de specialitate efectuate în calitate de autori.
Premierea de către Liga scriitorilor români a volumului despre care vorbim, este o răsplată binemeritată pentru a plăti într-un fel efortul celor doi cercetători, care după părerea mea modestă ar trebui să beneficieze de mult mai multe, mai ales ca mai au încă două volume de scris şi tipărit, fiind de părere că această carte în întregul său va fi la sfârşit un monument de cultură populară, cum rar mai întâlneşti, lucru legitimat şi prin prezentarea primului volum al cărţii la Alba-Iulia, capitala Marei Uniri în prezenţa mult iubitului arhiepiscop de Alba-Iulia, Î.P.S . Dr. Irineu Pop Bistriţeanul, care a păstorit, nu de mult şi meleagurile noastre, încurajându-i pe autorii lucrării, cu în efortul lor nobil. A fost o încurajare meritată şi hărăzită de Dumnezeu. Dar pentru ca cititorul să priceapă cele relatate în primul volum al Triologiei, ne-am gândit să parcurgem împreună , cuprinsul acesteia. Astfel :
Încă de la început, la capitolul 1, „Naşterea şi copilăria” se pune întrebarea: „De unde vin copiii?”, urmărindu-se omul ca fiinţă umană, evoluţia sa de la naştere, botez, „ajungându-se la concluzia că omul este, în viziunea tradiţională românească, o fiinţă bipolară: componenta lui materială este pusă în legătură cu pământul, înţeles ca fiinţă divină feminină, maternă, genetică dar şi tenebroasă; pe când componenta spirituală este mereu pusă în legătură cu dimensiunea celestă, universală, divină. Omul este simultan al unui anumit loc, dar, pe de altă parte, s-a desprins prin naştere dintr-un suflet universal, la care se va reîntoarce prin moarte. În cadrul obiceiurilor de naştere din zona cercetată, legătura cu lumea de jos, a strămoşilor morţi, se realizează prin „moaşă”, iar legătura cu lumea de sus se realizează prin naşi şi preot, concretizându-se prin botez.
Botezul copilului presupune un anume ritual religios, dar şi o sărbătoare familială, care uneori poate căpăta amploare la nivel comunitar. Cu această ocazie primeşte oficial un nume, iar pe plan religios, se presupune că el „primeşte prin botez un înger păzitor,care-l va însoţi toată viaţa”. În conformitate cu cele spuse de autori,naşterea şi copilăria fac parte „dintr-o existenţă pe deplin integrată, dintr-o lume cu valori sigure, perene, infuzând „sentimentul –forţă de a fi acasă, nu doar în famlia şi şi în satul său, ci în lume.”
„Nunta” , care după cum se cunoaşte este considerat ca unul dintre cele mai „frumoase evenimente ale comunităţii”, aflând totodată că acest cuvânt îşi are originea în grecescul „gamos” şi în cel latinesc „matrimonium”, ceea ce înseamnă unirea fizică dintre un bărbat şi o femeie,apoi spectacolul nunţii este acelaşi în aproape toate zonele etnografice ale României, cu menţiunea că nu se înregistrează deosebiri esenţiale, ci doar mici deosebiri între comunităţi locale, chiar din acelaşi judeţ, dacă nu, chiar zone etno-folclorice mai întinse, acest lucru fiind uşor de observat mai ales în folclorul literar şi muzical, în care cercetătorul nostru este pionul principal.
Ca şi nunta, „Moartea şi înmormântarea” are aceleaşi caracteristici, cu asemănări şi deosebiri şi acest lucru este caracteristic aceluiaşi folclor literar şi muzical, fără a fi înregistrate deosebiri semnificative din punct de vedere al practicii religioase.
Ca unul care are o oarecare experienţă, mai ales că în urmă cu doi ani am tipărit şi lansat volumul monografic „CICEU-POIENI istorie şi credinţă”,elaborat în urma unei cercetări laborioase de peste 40 de ani, tot la „EIKON” Cluj-Napoca în 2011. Pe lângă sursele informative obţinute din surse istorice obţinute de la Arhivele Naţionale Judeţene şi locale, în ajutorul meu a sărit şi pregătirea ştiinţifică pe care am dobândit-o cu ocazia unor simpozioane ştiinţifice necesare elaborării unei aşa zise monografii a judeţului Bistriţa- Năsăud, în 1977 apărând volumul „Bistriţa-Năsăud, studii şi cercetări monografice. Am avut prilejul astfel să lucrez cu academician Nicolae Dunăre, cu prof.Pompei Boca, un cercetător de excepţie, originar din judeţul nostru, apoi fără să mai vorbim că am moştenit o adevărată zestre de la cercetătorul clujean Ion Dezmireanu,în ce priveşte folclorul de pe meleagurile noastre, apoi indicaţiile preţioase ale profesorului clujean Mihai Pop şi prof.univ.dr. Dumitru Pop. Mi-am dat seama cu „trăsura”la care sau înhămat cei doi cercetători bistriţeni este amplă şi odată dusă la sfârşit o să ne trezim că avem o lucrare ştiinţifică de prestigiu , care este de folos atât celor ce lucrează în cercetare şi în zilele noastre, dar va fi o sursă de excepţie pentru generaţiile viitoare. Mulţumim domnule doctor Vasile V. Filip şi tinere cercetător şi jurnalist de excepţie Menuţ Maximinian. Felicitări !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5