Cultura celților e încă vie, la Figa

Nu departe de necropola celtică din satul Fântânele se află o altă localitate, satul Figa, unde se păstrează cu sfinţenie o sărbătoare din vremuri de mult apuse: “Înstruţatul boului”, obicei din duminica Rusaliilor, ţine de timpurile păgâne, marcând solstițiul de vară și pregătirea pentru o recoltă bogată la sfârșitul anului.
"Înstruţatul boului" este un ritual străvechi de pe malurile Someşului şi Mureşului, atestat documentar în jurul secolului al XIX-lea. În trecut, acest obicei era destul de răspândit în satele din Transilvania, fiind practicat atât de români, cât şi de unele minorităţi etnice din această zonă. Odată cu modernizarea lumii rurale, asistăm la destructurarea obiceiului, păstrându-se doar urme din forma lui iniţială sau chiar dispariţia lui din peisajul etnografic românesc. Un caz particular îl reprezintă comuna Pădureni, unde din cauza lipsei boilor, dar şi a îmbătrânirii populaţiei obiceiul a dispărut din 2002. În prezent, plecarea tinerilor din mediul rural, cei care aveau un rol important în derularea ritualului, lipsa boilor deveniţi neproductivi pentru ţărani ca urmare a industrializarii au dus la dispariţia obiceiului în unele sate.
Acesta rememorează calendarul solstiţial ce împărţea anul în două perioade cuprinse între solstiţiul de iarnă şi cel de vară. Ca orice eveniment care ţine de natură, şi acesta este încărcat de numeroase semnificaţii mistice şi mitologice, dar şi de superstiţii. Atât sărbătorile solstiţiului de iarnă, cât şi cele ale solstiţiului de vară au fost şi sunt sărbători ale luminii şi ale focului. Forţa vitală a soarelui era celebrată şi amplificată în chip magic prin foc (lumina candelelor - iarna şi focurile din munţi, roţile arzânde - vara). De la aceste focuri se aşteaptă obţinerea forţelor magice, purificatoare, şi după caz tămăduitoare pentru oameni şi animale.
La Rusalii, Sânzâiene sau în perioada dintre cele două sărbători apropiate solstiţiului de vară, feciorii din sate aleg un bou frumos care va juca rolul zeului în ceremonial. Este ales un bou şi nu un taur - simbol al vigorii, din motive lesne de înţeles: era nevoie de un animal blând, care să poată fi purtat cu uşurinţă pe uliţele satului. Boul trebuia să fie alb sau bălţat, cu coarne mari şi cu deschidere largă, pentru a putea pune între ele cununa cu flori. Din cauza dispariţiei boilor din gospodăriile ţărăneşti, rolul taurului a fost preluat de vacile împodobite. Din momentul alegerii, boul este mai puţin folosit la muncile zilnice, este bine spălat, hrănit şi ţesălat. Ceremonialul este împărţit în mai multe secvenţe rituale: organizarea cetei de feciori şi alegerea, cu două săptămâni înainte, a boului care va juca rolul zeului; izolarea de lumea satului a boului şi a cetei de feciori în noaptea de dinaintea ceremoniei nupţiale. În această noapte, boul este lăsat să pască liber într-o poiană, păzit cu mare atenţie de ceata de feciori care, adunaţi în jurul focului, poartă discuţii pe diferite teme erotice, confecţionând curele şi coifuri din coaja de cireş sălbatic, cu care se vor masca, împletesc o cunună din flori de câmp, simbol al cununiei purtate de zeul mire în timpul ceremonialului. După priveghiul nocturn din poiană şi mascare, feciorii devin personaje sacre în anturajul zeului, îl apără şi participă alături de el la fecundarea mediului înconjurător. Gătitul "mirelui" are loc în dimineaţa zilei în care are loc ceremonialul, prin îmbrăcarea corpului animalului cu un covor sau cu feţe de masă frumos cusute de fetele din sat, cu brâie, panglici, cu clopoţei prinşi în coarne, cu crucea din lemn pusă în frunte şi cununa din flori pe după gât. În satele unde în desfăşurarea ceremonialului apar şi mascaţii, feciorii îşi pun coifurile pe cap, se încing cu curelele din scoarţa de cireş, se ung cu grăsime pe faţă şi îşi dau cu cenuşă. Unul dintre feciori este îmbrăcat în haine femeieşti şi mascat, numit Curva, iar un alt băiat este îmbrăcat în crenguţe de stejar şi este numit Pădure.
În satele unde apar mascaţii, alaiul are următoarea ordine: Pădurea care merge înainte, Dracii care înconjoară Curva, taraful lăutarilor şi apoi boul înstruţat, însoţit de feciori, uneori înarmaţi cu puşti din lemn, sau de perechi formate din fete şi feciori. Pe melodiile sprintene de joc ale lăutarilor, dracii ţopăie, se apropie cu gesturi groteşti de oameni, se strâmbă la ei şi îi ameninţă. Curva îşi joacă rolul fără reţinere, este îmbrăţişată şi sărutată de draci, se culcă cu ei pe pământ imitând actul sexual. După ce parcurge întregul sat, alaiul revine în gospodăria de unde a fost luat boul. La apropierea alaiului, gazda deschide porţile, boul înstruţat înconjoară de trei ori cu întregul alai masa din mijlocul curţii, pe care este aşezat un blid cu grâu şi o sticlă cu băutură imitând jocul ritual din timpul nunţii ţărăneşti, se scoate crucea de pe fruntea boului şi se bate în peretele grajdiului, i se scot ţesăturile şi podoabele de pe corp şi este dus să se odihnească. Feciorii mascaţi merg la râu şi se dezbracă de hainele de draci, apoi se spală în apa sfinţită de preot cu o zi înainte. În apa în care s-au spălat dracii din alaiul boului înstruţat, vor intra şi alţi membri ai comunităţii, cu convingerea că vor deveni sănătoşi, voinici şi vor avea noroc tot anul. Urmează apoi ospăţul propriu-zis, cu mâncare, joc şi voie bună.
Astăzi, în satul Tăure, judeţul Bistriţa-Năsăud, ca de altfel şi în Batin, obiceiul se desfăşoară aproape identic cu cel descris de Romulus Vuia. Chiar dacă mascaţii au dispărut din alaiul boului înstruţat, ritualul propriu-zis este atent pregătit. Aici, cu o zi înaintea marii sărbători, drustele şi cizaşii merg pe câmp pentru a culege flori şi spice de grâu necesare împodobirii boului. Apoi la casa gazdei, persoana cea mai bogată din sat, din flori şi spice (simbol al bogăţiei) este împletită cununa care mai apoi va fi obiectul de "înstruţare a boului". Cizaşii, cei 4 feciori care vor purta boul pe uliţele satului, sunt stabiliţi pe baza unor criterii: trebuie să fie harnici, respectaţi de comunitate şi neapărat puternici pentru a putea struni animalul. Şi astăzi a fi ales cizaş este o onoare. Îmbrăcaţi în port tradiţional specific zonei, cizaşii au ca element distinctiv tricolorul pus în diagonală peste piept. Sunt alese şi druştele tot în număr de 4, cu roluri bine stabilite în ritual. După terminarea slujbei de la biserică, alaiul format din locuitorii satului pornesc spre casa gazdei şi aşteaptă ca boul înstruţat să pornească spre centrul localităţii. În fruntea alaiului sunt cizaşii care mână boii, iar druştele din urma lor chiuie şi cântă invocând norocul şi belşugul. Chiuiturile au un rol apotropaic, vizând ferirea satului şi a locuitorilor de necazuri şi alte rele. În drumul lor, boii sunt întâmpinaţi în porţile gospodăriilor de către gazde, care îi udă cu apă proaspătă, în speranţa că vor fi răsplătiţi cu belşug. Chizaşii, care în trecut erau şi ei udaţi, sunt astăzi serviţi cu băutură şi cozonac, în semn de mulţumire că s-au oprit şi la casa respectivă. Alaiul îşi continuă drumul până în centrul satului, însă nu se opreşte la casa gazdei ca în trecut, ci în apropierea căminului cultural, devenit astăzi punctul final al traseului. În mijlocul drumului este aşezată o masă, care este înconjurată de 3 ori de către boi şi alai. În tot acest timp druştele continuă să cânte şi să chiuie. Îl ajută pe preot în desfăşurarea ritualului religios, stropind cu apă sfinţită în toate direcţiile, pentru a feri satul de rele. Cununa, simbol al rodniciei, este luată din coarnele boului şi aşezata în căminul cultural, înlocuind-o pe cea din anul anterior.

Obiceiul se păstrează azi cu ocazia sărbatorii Rusaliilor sub forme variate, în următoarele zone:
În judeţul Cluj, obiceiul se desfăşoară sub o formă care păstrează încă trăsăturile
arhaice în satele Batin, Mănăstirea şi Mintiul Gherlii, cu toate că aici acest ritual a fost revitalizat de către Timandi Clemente, fost locuitor al satului Padureni.
În judeţul Bistriţa-Năsăud, mai are loc în satele: Tăure, Figa, Mocod, Căianu
Mic.
În unele sate din judeţele Sibiu şi Hunedoara mai întâlnim astăzi obiceiul, sub alte forme de desfăşurare. Aici se împodobesc vacile cu leuştean sau sunt lovite cu această plantă care capătă acum, la solstiţiul de vară, puteri magice, vindecătoare. Substraturile mitice au dispărut complet, astăzi ritul reprezintă un prilej de distracţie, o reuniune a rudelor şi a prietenilor.

Hai la Festival!
Informaţiile oferite de Eugen Stroia, de la Centrul Judeţean de Informare Turistică din Cluj, au fost postate pe pagina de Facebook “Celtic Transilvania”, Asociaţie care va organiza la Figa, la finalul lunii iulie, un festival ce va îmbina reconstituirile istorice și muzica bună, în ideea de a aduce în atenția publicului, într-o atmosferă inedită, aspecte mai puțin cunoscute ale vieții celților care între secolele VI î.Hr. și III d.Hr. au trăit în imediata apropiere a orașului nostru.
Din programul zilei de vineri, 22 iulie, fac parte: tradiții, folk, folclor și metal; Teatrul nescris de la Șanț; Mădălina Ancuța Mîrza; Vasile Soporan și taraful de la Frata; Ana Ilca Mureșan, Maria Casandra Hauși și Nicolae Pitiș; A. McGuinness & Trevor; trupa Arhaic; Ad-Hoc; Dirty-Shirt.
Sâmbătă, 23 iulie, va fi “Noaptea barbarilor”, cu: New Proscenium, Ethernus, A-Na-Na, Halmyris, Ashaena, GOD, Bucovina.
Duminică, 24 iulie, “Irish night” va fi cu: Brian Moloney, Little Routes, Mist, Richie Healy, Andrew McGuinness & John Trevor, Selfish Murphy.
Renumite asociații culturale preocupate de reconstituirea istorică îi vor purta pe participanți prin antichitate, alături de celți, daci și romani.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]