Coșbuc sau lirismul pragurilor

Apărută cu câțiva ani în urmă în Editura,,Eikon ,,Cluj-Napoca, cartea lui Andrei Moldovan ,, Coșbuc sau lirismul pragurilor’’ începe cu o frază- pilon pe care o îmbrățișează în general critica literară : ,,George Coșbuc face parte din acea stirpe de poeți care au crezut totdeauna că au o menire de îndeplinit, că sunt hărăziți să vină în întâmpinarea unor aspirații ale neamului lor’’.
Prin acest volum, istoricul și criticul literar Andrei Moldovan promovează ideea că poezia lui George Coșbuc este într-o permanentă căutare a actualității, fără să facă afirmații categorice, dar vrea s-o pună într-o nouă lumină. În analiza fenomenului coșbucian, autorul acestui studiu de-o largă respirație critică își propune să ne aducă în atenție două direcții distincte : una refereritoare la opinia criticilor literari Eugen Lovinescu și George Călinescu, care vorbesc de o oarecare inegalitate a poeziei lui George Coșbuc, susținând că are,, mult balast poetic, ce ar situa-o pe un loc modest în ierarhia lirismului românesc’’ și, o alta, promovată de Vladimir Streinul și Ion Pillat, care elogiază prozodia, ritmurile horațiene, arhitectura complexă a operei și nu în ultimul rând unitatea acesteia. Ion Pillat remarcă ținuta înaltă a expresiei poetice, construcția estetică a versurilor și strofelor, spontaneitatea inspirației, precum și originalitatea ei unică în literatura noastră.
Andrei Moldovan încearcă să înlăture formele de neîncredere care au învăluit opera lui Coșbuc, să îndepărteze ,,conul de umbră’’ aruncat de reprezentanții celei dintâi direcții amintite. Și o face printr-o documentare atentă, cu exigența și rigoarea criticului care nu are prejudecăți, nici păreri părtinitoare. Fiecare idee enunțată are un suport motivațional bine construit, fără hazard, așa cum menționează însuși autorul. Studiul pe text, comentariul și analiza stilistică sunt instrumentele care stau la îndemâna autorului pentru a dezvălui adevărul despre arta poetică a lui George Coșbuc.
Structurată pe șase capitole care pot fi considerate trepte ale evoluției liricii coșbuciene, lucrarea devine un punct de referință care luminează câteva aspecte esențiale: rostul poetului în lume, formația intelectuală a lui Coșbuc, originea mesajului poeziei coșbuciene, reconsiderarea creațiilor,,minore’’, receptarea operei din perspectiva trecut- viitor, legătura cu postmodernismul, lirismul pragurilor.
Prima parte a lucrării lui Andrei Moldovan intitulată ,,Tentația luministă’’ face referiri la natura mesianică a poetului pe care o ilustrează într-un mod convingător, citând versuri cu accente luministe din poeziile: Pentru libertate, Ex ossibus ultor, In opressores, Un cântec barbar etc, a căror structură este analizată cu exigența și responsabilitatea unui exeget. În acest context sunt evidențiate trăsăturile stilistice ale creației coșbuciene, semnalând prezența mai multor specii literare ale genului liric, între care adaugă și una nouă, cea a reportajului liric, folosind ca model poezia,, Prahova,, și nu numai. Tot autorul observă că George Coșbuc are un extraordinar simț al verbului, segment în care constă forța poeziei sale.
Despre nivelul de cultură al lui Coșbuc, autorul acestui studiu vorbește într-un mod foarte familiar, având în vedere mediul intelectual în care s-a format, precizând că școlile Năsăudului au dat de-a lungul vremii oameni de seamă care s-au remarcat pe plan cultural și științific, devenind academicieni, între care se numără și poetul din Hordou. În mediul academic a fost receptat drept un om,, învățat’’ în sensul că era erudit și, mai ales, drept un scriitor profesionist. Mulți dintre contemporanii lui au lăsat mărturii despre cultura lui solidă și mai ales despre o foarte activă curiozitate intelectuală (Petru Poantă ).
Formația lui culturală însă, a fost confundată de unii cu temele dominante ale poeziei și publicisticii sale, iar ideologia sa literară redusă la ideologia sămănătorismului și poporanismului, motivându-se că are un orizont preponderent folcloric. Folosirea termenului de ,,capricii’’ în loc de ,,poezie minoră’’ împrumutat de la pictorul spaniol Francesco Goya, poate fi luat drept o licență a autorului acestui studiu, sau un mod de explorare creativă și nu un semieșec creator care plana asupra unor poezii din creația lui Coșbuc.
Criticul Andrei Moldovan nu își propune o reabilitare a omului sau a academicianului George Coșbuc, ci a scriitorului cultivat și profesionist a cărui operă a avut un extraordinar impact asupra contemporanilor săi. Nici nu încearcă să creeze un Coșbuc postmodern, pentru că ar fi un lucru deplasat. ,,Poetul este o statornică și importantă valoare la care poeții generațiilor ce vin se raportează tot mai mult. Opera poetului este deschisă spre marile probleme ale omului contemporan, căzut, înstrăinat de mit’’, spune autorul.
Un alt termen, devenit capitolul V din această lucrare, se numește,,Pragul’’. Doar Gerard Genette îl folosește în sensul de paratext, adică o sumă a elementelor ce conduc la textul operei : formatul volumului, coperta, indicații editoriale, titlurile, prefețele, dedicațiile, ilustrația, etc... În acest context, Andrei Moldovan dezvoltă analiza operei lui Coșbuc, după care propune o altă accepție a termenului de ,,prag,, considerând poezia lui că ,,are în sine aspecte fundamentale, comune marii poezii a clasicității, cât și poeziei care se anunță la orizontul așteptării noastre. Situarea în acest prag îi conferă nu doar valoare, ci și actualitate’’. Este deosebit de plastică comparaţia prin care noţiunea de,, prag’’ capătă un sens figurat :,,aş spune că poezia coşbuciană este asemenea pragului care ne aminteşte că grădina şi interiorul fac parte din acelaşi spaţiu’’.
Înainte de a vorbi despre postmodernismul operei coșbuciene, autorul studiului face o trecere în revistă a unor opinii și nume de valoare din critica românească și universală : Eugen Simion, O.S.Crohmălniceanu, Andrei Pleșu, Monica Spiridon, Ihab Hassan, John Barth și alții. Andrei Moldovan apreciază faptul că interesul pentru Coșbuc din perspectiva postmodernismului este un aspect ce trebuie luat în seamă. Interesantă este opinia autorului în ceea ce privește regăsirea unor structuri poetice coșbuciene în lirica actuală, pe care o consideră drept un omagiu adus poetului. Spre exemplificare transcrie fragmente din creațiile lui Vasile Sav, Mircea Petean, Ion Mureșan, Ioan Pintea și alții. Acestea sunt doar câteva argumente care relevă un Coșbuc al actualității.
Deosebit de valoros și necesar pentru încununarea acestui studiu este eseul,,Între Procust și Adam’’, de la care derivă și termenii procusianism și adamism. Primul termen cuprinde pe acei,,comentatori’’lipsiți de puterea unei drepte evaluări a operei coșbuciene, iar cel de-al doilea pe cei care au făcut,, reparații’’ critice aceleași opere, între care îl amintește pe clujeanul Petru Poantă, care prin studiul său ,,Poezia lui George Coșbuc’’ merită să dobândească atributul de ,,adamic’’ . Coșbuc nu trebuie încadrat în niște norme pentru a-i determina valoarea, pentru că el însuși este un creator de norme’’, spune autorul. El este un poet al veacului, al timpului şi locului unde a vieţuit şi creat.
Complexitatea și excelenta interpretare critică realizată de Andrei Moldovan, îmi oferă posibilitatea să-l așez, fără teama de-a greși, între exegeții împătimiți ai operei lui George Coșbuc și să consider că acest studiu este un omagiu adus poetului de la a cărui naștere se împlinesc 150 de ani.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]