Corp sănătos într-o locuinţă sănătoasă

În apariţia şi favorizarea diferitelor îmbolnăviri sau stări de disconfort sunt responsabili diferiţi factori ai ambianţei de locuit. Astfel, există îmbolnăviri sau stări de disconfort în relaţie cu ambianţa termică, cu vicierea şi poluarea aerului, cu carenţele de iluminat natural şi artificial, cu prezenţa zgomotului, cu diferite condiţii de insalubritate. De asemenea, există relaţii între diferite carenţe sanitare ale locuinţei şi frecvenţa infecţiilor respiratorii, digestive şi cutanate, precum şi parazitoze, rahitism, reumatism, tulburări de vedere, boli neuropsihice, accidente de locuinţă.

Pentru toate aceste afectări posibile ale stării de sănătate a populaţiei, se impune cu necesitate stabilirea criteriilor sanitare ale locuinţei. Ele sunt în conformitate cu indicaţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi se referă la:

- prevenirea bolilor transmisibile ce se poate realiza prin aprovizionarea cu apă potabilă, existenţa de instalaţii sanitare adecvate, absenţa focarelor de insalubritate în interiorul sau în apropierea locuinţei; prezenţa dotărilor capabile să conserve alimentele, împiedicarea pătrunderii insectelor şi rozătoarelor, realizarea unui spaţiu suficient pentru a micşora riscul de contaminare prin contact;

- evitarea accidentelor şi intoxicaţiilor ce are la bază folosirea unor materiale de construcţie rezistente şi care să evite incendiile, eliminarea riscului de intoxicaţie şi asfixie prin gaze, a electrocutării şi combustiei (arderii) prin aparate electrice, asigurarea protecţiei împotriva căderilor, alunecărilor şi a altor cauze de traumatism;

- satisfacerea nevoilor fundamentale fiziologice – menţinerea unei ambianţe termice care să evite atât pierderea excesivă de căldură, cât şi supraîncălzirea, a unui iluminat natural şi artificial suficient, a însoririi directe a încăperilor principale (aici îşi are locul vorba din bătrâni: „unde intră soarele nu intră doctorul”), protecţie împotriva zgomotului şi vibraţiilor, realizarea unui spaţiu pentru a nu stânjeni mişcarea şi a permite jocul copiilor;

- asigurarea cerinţelor socio-psihologice – posibilitatea de izolare a fiecărei persoane atunci când simte nevoia, satisfacerea unei vieţi familiale normale şi ale nevoilor sociale ale individului şi familiei, existenţa unor echipamente şi dotări care să uşureze activitatea gospodărească, a unui aspect plăcut al locuinţei şi împrejurimilor, asigurarea de mijloace de transport corespunzătoare, existenţa spaţiilor libere pentru odihnă, recreere, joacă.

Cerinţele sanitare ale unei locuinţe presupun un iluminat corect, o ventilaţie şi încălzire eficiente. Iluminatul locuinţei reprezintă un factor de mediu de prim ordin pentru funcţia vederii şi, prin intermediul ochiului, pentru întregul organism.

Iluminatul poate fi natural sau artificial. Cel natural se realizează prin lumină solară directă, difuzată sau reflectată. Iluminatul artificial – necesitatea sa rezultă din faptul că unele activităţi deosebite impun un iluminat local pe suprafaţa de lucru. Iluminatul general reprezintă modalitatea de a realiza, în întreaga încăpere, un nivel ce permite efectuarea activităţii fără să solicite deosebit aparatul vizual. În cazul iluminatului general, trebuie evitată strălucirea corpului de iluminare (amplasarea sa în apropierea tavanului), iar în cazul iluminatului local, trebuie ca ochii să fie menţinuţi în interiorul unghiului de protecţie al lămpii.

Ventilaţia naturală eficientă se realizează prin aerisirea încăperilor în timpul deschiderii periodice a ferestrelor sau uşilor. În afara ventilaţiei naturale, uneori se impune folosirea sistemelor de ventilaţie artificiale.

Cerinţele sanitare ale încălzirii; ambianţa termică să corespundă la 17-21 grade de temperatură efectivă corectată; temperatura aerului să nu prezinte variaţii mai mari decât cele care sunt stimul adecvaţi pentru sistemul de termoreglare (variaţii de 1-2 grade C pe orizontală şi de 3 grade C pe verticală între podea şi la 1,5 m deasupra ei); să nu prezinte risc de accidente şi nocivităţi (incendiu, zgomot, poluarea aerului).

Problema aerului viciat este importantă nu numai pentru senzaţia dezagreabilă, dată de mirosul, uneori insuportabil, ci mai ales pentru influenţele nocive asupra organismelor. Tulburările ce apar la persoanele ce trăiesc, stau îndelungat sau lucrează în aer viciat, în condiţiile unor încăperi suprapopulate, cu ventilaţie proastă, sunt: tulburări imediate sau acute (stare de rău, astenie, cefalee, ameţeală, greaţă, vărsături, sete, uscăciune a mucoaselor, inapetenţă, scădere a atenţiei şi a capacităţii de muncă, palpitaţii, somnolenţă sau agitaţii, creştere a temperaturii, delir, sincopă, chiar moarte; tulburări tardive sau cronice (scăderea metabolismului energetic, oboseală persistentă, stare de intoxicaţie, la care sunt sensibili în primul rând cei cu afecţiuni hepatice şi coronariene – cardiace), scădere a rezistenţei la infecţii, creşterea a frecvenţei tuberculozei, a bolilor neuropsihice, a deficienţelor de dezvoltare.

Enumerarea tuturor acestor tulburări ce pot apărea prin nerespectarea normelor igienice de viaţă, se constituie în tot atâtea argumente şi într-o pledoarie pentru alegerea unui mod de viaţă în care să primeze respectarea principiilor igienice de trai şi adoptarea unui comportament adecvat pentru aşa-numitul mod de viaţă sanogen – generator de sănătate.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5