Corneliu Florea şi-a lansat romanul „Fierăria lui Staricu”, la Cenaclul literar „G. Coşbuc”

Scriitorul Corneliu Florea, alias dr. orelist Dumitru Pădeanu, din Bistriţa, este stabilit de peste 40 de ani în Winnipeg, Canada.
Activitatea sa literară este bogată, din scrierile sale amintim: Jurnale trăite – Jurnal de lagăr liber 1980 – lagărul de refugiaţi din Austria, Jurnal pe frunze de arţar – primul cincinal de imigrant în Canada, Jurnalul unui medic, 1939-1963, Jurnalul unui medic – 1963-1980, Jurnalul de trecător cinic – România 2014, Vara pisicilor negre – România 2016, apoi cărţi-eseuri politico-sociale – Constituţia de la 29 februarie, Semnele semenilor mei, Afacerea holocaustului. Vremuri antiromâneşti, Libertatea de a iubi adevărul, Fiecare cu America lui – fără majuscule, Polemos – război patapievicianismului anti-român, Critice şi anticritice, Scrieri istorice – Cine tulbură liniştea Transilvaniei, Risipirea – cronică bucovineană, Glose medicale – de la Asclepios la Paulescu, Anotimpuri istorice – la Timişoara, Însemnări de călătorie – Note de pe drumurile lumii – Nord America, Europa, România, Coloana Infinită şi totemurile canadiene – arte spre cer, Peregrinări – din Alaska în Polinesia, la mohaii din Rapa-Nui, Călător prin felurite lumi. Un CV literar bogat a unei vieţi închinate medicinii şi literaturii, culturii.
La Casa de Cultură a Sindicatelor, la Cenaclul literar „G. Coşbuc”, scriitorul Corneliu Florea şi-a lansat recenta sa apariţie editorială, la Editura Aletheia din Bistriţa – „Fierăria lui Staricu”, fiind prezentat de scriitorul Virgil Raţiu, stabilit de ceva vreme în Cluj-Napoca. Cartea are şi un subtitlu edificator – Frescă oltenească în tuşul vremii.
„Fierăria lui Staricu” este o cronică românească – şi autobiografică, despre o familie oltenească din care îşi trage rădăcinile paterne Dumitru Pădeanu, o istorie a unei comune doljene de-a lungul Jiului, o istorie a Olteniei, taman din vremea lui Pazvante –chioru şi a legendarilor Vladimirescu şi Iancu Jianu, ce împreună cu haiducii lui, au scăpat Ţara Românească de pazvangii. Este o recunoştinţă, tardivă, a scriitorului faţă de neamul său ţărănesc, pe care îl respectă, mai mult decât orice altă categotrie socială. Corneliu Florea este fericit că a trăit împreună cu ei, că i-a iubit, copil fiind, şi a fost iubit de ţăranii olteni şi însufleţit de ei, ei au fost cei ce i-au dat curajul în viaţă, curajul de a rezista la greutăţile vieţii, omenia ţărănească fiind un superlativ a trăsăturilor umane. Scriitorul i-a portretizat din amintiri vii, dintr-o sinceră simţire de cinstire începută din copilărie până la lumea a două continente. Corneliu Florea şi-a aşezat neamul oltenesc românesc în adevăratul său cadru istoric, a descris cu talent scriitoricesc generaţia bunicilor săi, luptători în Primul Război Mondial, în Războiul de Întregire a Neamului, cum spune Mircea Vulcănescu. Autorul a cuprins şi generaţia tatălui său, combatant în al Doilea Război Mondial, inspirat din „Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei societice” a generalului Platon Chirnoagă.
Citarea câtorva titluri din sumarul cărţii ne va lămuri despre temele abordate în acest recent volum: Rădăcinile mele olteneşti, Armata română în Oltenia la început de secol XX, Războiul întregirii neamului românesc – 1916-1919, Înfrângerea imperiilor – Eliberarea naţionalităţilor, Preţul scump al Unirii Naţionale, Trecătoarea vreme a Păcii, Americanii cu bombe, ruşii cu tancuri, Americanii nu mai vin, ruşii nu mai pleacă, Arca lui Noe şi lupta de clasă pe Jiu – 1950, Cartela noastră cea de toate zilele – 1951, Viitorul comunist vine în duba neagră – 1952, Sub zodia neagră a stalinismului – 1953. O postfaţă este scrisă semnificativ „Fierul – plug şi sabie” de Cristian I.C. Popescu.
Scriitorul Corneliu Florea a mulţumit celor prezenţi, a remarcat şi prezenţa scriitorului şi prietenului său, autor a cărţilor „Cotul Donului” despre românii căzuţi eroic în al Doilea Război Mondial – Vasile Şoimaru, din Chişinău, prezent şi el la Bistriţa, după care a acordat autografe şi a oferit volume din scrierile sale.
Corneliu Florea revine mereu acasă, în România, la Bistriţa, cu libertarea sa de scriitor de a iubi Adevărul!