Coloana de lumină a școlii

Școala este ogorul în care sămânța rodeste si pune în valoare energia umană. Ea există pentru că viața o cere si trăieste prin dorința de afirmare a omului. Este un arc peste timp care ține-n contact generațiile. Progresul popoarelor mari si mici se bazează tot mai mult pe produsele ei. Mărturie stă experiența acumulată de omenire din cele mai vechi timpuri si până în zilele noastre. Nicio legătură nu este mai strânsă în viață ca cea dintre scoală si ideea de viitor. Ea creează valori pentru ziua de mâine, adunându-si puterea din lumina zilei de ieri si de azi. Pe temelia acestui edificiu se bazează stiința, cultura, spiritualitatea oricărui popor. Se spune că o țară fără cultură si tradiții cade singură de pe hartă. Există în istorie o perioadă numită a ,,luminilor’’ în care intelectualii au deschis larg ferestrele spre invățătură si rațiune, spre triumful libertății în lume. Scoala este drumul spre cultură si civilizație. Chiar dacă multă vreme n-a fost instituționalizată, ea a existat încă din antichitate, apoi în evul mediu, pe lângă biserici si mănăstiri, sau în casele boieresti de pretutindeni. Din sfântul altar si-au mlădiat glasul cei dintâi dascăli care în apostolatul lor au fost ziditorii de suflete, au fost purtătorii duhului sfânt în istorie si pentru istorie. Aici a fost citită cea dintâi si cea mai înțeleaptă carte din lume, Biblia. Limba română a biruit prin tiparnițele bisericesti, dând nastere celei mai valoroase comori care avea să-i facă pe oameni mai buni, mai înțelepți si mai fericiți. Smaranda lui Creangă îl îndeamnă pe Nică să se silească la carte că ,, scoala este lumină’’ iar cititul cărților e ca un răsărit de soare. Slujitorilor scolii, împovorați de responsabilitate li se potrivesc cuvintele Mântuitorului :,, Voi sunteți lumina lumii’’. Si pe drept cuvânt, adevăratul dascăl este acela care arde pe altarul clasei ca o candelă într-o biserică. Multă vreme scoala a fost în biserică si biserica a fost în scoală. Mai întâi a avut un caracter confesional si apoi de stat. Nu puțini au fost oamenii de știință care și-au mărturisit credința în Dumnezeu, realizând capodopere în mai toate domeniile, confirmând ideea că știința nu contrazice religia și nici invers. Marii compozitori ai lumii, precum Beethowen, Mozart, Wagner sau Haydn, când oboseau, ori nu știau cum să continue, își încleștau mâinile spre rugăciune, primeau putere și inspirație spre a-și termina operele, admirate apoi de toată lumea. Școala este și va rămâne un izvor de lumină pentru care trebuie să-și deschidă ferestrele minții și ale sufletului toate generațiile.Însusi Mântuitorul nostru Isus, pe care apostolii l-au numit Învățătorul, acel pedagog prin excelență, îsi fundamentează învățătura pe valorile universale despre bine, frumos, credință si iubire .Chemarea :,, LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE SI NU-I OPRIȚI CĂ A UNORA CA ACEȘTIA ESTE ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR !’’ și,, VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ !’’înnobilează dorința de afirmare umană. Dar cum pot ajunge copiii la aceste valori universale? Cu siguranță că numai trecând prin scoală. Numai învățând. Ea îi pregăteste pentru muncă si viață, pentru confruntarea cu rigorile ei. Căci ce poate fi mai înălțător pentru oricine, decât împlinirea izvorâtă din lumina scolii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]