Cioburi de poveste

David Dorian

Romanul “Precupeție de nebunii și tristeți”, publicat în 2015 de Victor Ştir la Editura StudIs din Iași, e o radiografie a lumii zilelor noastre; lume măruntă, insignifiantă, copleşitoare în datele ei tragice. Este lumea marginalilor, a pieţarilor şi chioşcarilor, a buticarilor tranziţei.
Stilul colocvial, povestea fără sfârşit stau la baza acestei lumi de cuvinte. Lumea e o nesfârşită poveste şi ea există ca să poată fi povestită într-o carte, cum afirma Mallarmé. Cheia în care trebuie citită această carte o dă autorul însuşi. „O boală necunoscută a început să fărâmiţeze materia cărţilor, apoi, treptat, a trecut şi la vise. Epopeile au început să se spargă ca oglinzile şi din ele, mai puteau fi văzute mici întâmplări fără a se putea vedea întregul. ( … ) Aşa că totul se putea citi în oricare ordine posibilă.” Sau la finalul romanului, un alter ego al autorului mărturiseşte: „Istoriile mele sunt continue ca şi fluxul gândurilor. Cine îl poate controla? Orice ordonare şi ruptură înseamnă lipsă de autenticitate.”
Aşadar, „reţeta” romanului este una bine stabilită. Lumea e alcătută din nesfârşte cioburi de poveşti, care rotindu-se aleatoriu, aidoma particulelor atomice (mişcare browniană), desenează realitatea sau holograma realităţii.
Voluptatea de a povesti, bârfa spumoasă se află la temeliile lumii. Într-un peisaj auster, oamenii îşi deschid sufletul, se încălzesc aropiindu-se unii de alţii. Un chioşc înghesuit între altele constituie locul magic unde se adună poveştile oraşului. Aioara, femeie sentimentală, suflet încăpător, proprietara acestui butic ce desface mărfuri dintre cele mai mărunte şi variate, joacă rolul unui duhovnic. La tejgheaua ei vine lumea să se destăinuie, să-şi verse poveştile. Lumea stă la rând, dimineţile vezi femei şi bărbaţi aşteptând-o pe Aioara, cea cu ochi mici şoriceşti. Aioara e depozitara atâtor poveşti pe care mintea ei le procesează după propria-i sensibilitate şi dorinţă.
Personaje episodice se perindă cu poveştile lor de viaţă. Numele unora trasează condiţia lor derizorie. Tibalt stă la ţară, iar Julieta nu are nici un venit, umblă din bărbat în bărbat. Alte femei, unele dintre ele absolvente de politehnică, îşi câştigă banii peste graniţă îngrijind bătrâni decrepiţi. Vagabonzi, prostituate, inşi cu deviaţii sexuale (incestuoşi, homosexuali, pedofili), alcoolici de ambe sexe, schizofrenici, nebuni ce întrevăd lumi apocaliptice depun mărturie asupra condiţiei umane.
În şirul buticurilor cu mărfuri de toate soiurile, nu lipseşte cel cu muzică de manele. Stăpânul „magazinului muzical” e un bărbat înalt (Eliah) care mănâncă seminţe şi face o grămăjoară de coji în faţa lui. Supranumită banchera, chioşcăreasa cu ochi mijiţi ascultă istorii nenumărate. Poveştile sunt triste, pline de dramatismul vieţii. Paginile romanului abundă de poezie discretă; peisajul citadin pictat de anotimpuri e însufleţit la freamătul obidiţilor şi năpăstuiţilor ce-l populează.
Cenuşiul presărat de pasiuni omeneşti e animat de personaje fantastice: omul cu cioara dresată pe umăr, pasărea cu coarne plutind deasupra pieţii, omul cu şarpele, beţivul profet etc. Poveştile se multiplică la nesfârşit. Frazele curg frenetic, susţinute de monologuri sau dialoguri deconcertante. Viaţa acestor marginali se rezumă la constatări despre futilitatea lumii: „Ca mâine voi fi bătrân şi îmi va spune careva: ce bine că mori; nu ai făcut niciun bine, niciun rău, ai ars gazul degeaba.” Fiinţe debile „trase de umbra lor”.
Poveştile despre Securitate şi detenţia la Canal sunt împrospătate cu altele actuale: căderea guvernului Ponta şi invazia musulmană în Europa. Ultimele evenimente de pe scena politică oferă autorului prilejul să insereze, în acest puzzle debordant, analize pertinente ale situaţiei geopolitice de ultim moment. Unele poveşti se repetă, într-un joc textualist. La finalul romanului, apare însuşi autorul sub chipul omului cu căţel, cel care a avut o tentativă de suicid din pricina neîmplinirilor literare.
Din această comedie umană, autorul iese învingător. Victor Ştir are capacitatea de a construi spectacole ample şi fastuoase ale lumii în care fiecare ne trăim povestea unică.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5