PSIHOLOGIA VIEŢII

Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate II.

Recenzia sociologului Eugeniu V. Frunză atrage atenţia asupra unei cărţi interesante: Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (Titlu original: Die acht Todsünden der zivilisierten Menschheit), autor: Konrad Lorenz. Anul apariţiei: 2006, Bucureşti. Editură: Humanitas. Traducător: Vasile V. Poienaru. Numărul de pagini:134.

Konrad Lorenz în anul 1973 câştigă Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pentru „descoperiri în ceea ce priveşte crearea şi stabilirea de modele de comportamente individuale şi de grup la animale”.

Aşadar, în opinia sa, aceste opt fenomene distructive care au loc în societatea modernă, sunt: 1)Suprapopularea, 2) Pustiirea spaţiului vital, 3) Întrecerea cu sine însuşi, 4) Moartea termică a simţurilor, 5) Decăderea genetică, 6) Sfărâmarea tradiţiei, 7) Receptivitatea la îndoctrinare, 8) Armele nucleare.

Aceste procese sunt diferite, „dar care se află într-o relaţie de interdependenţă cauzală, ameninţând să ducă la dispariţia nu numai a culturii noastre contemporane, ci şi a omenirii ca specie” (p.130). Demersul cărţii este unul clar, susţine sociologul Eugeniu V. Frunză: să ne dăm seama în ce lume trăim şi care sunt principalele probleme ale omenirii, când şi cum să acţionăm sau ce poziţie să avem în raport cu cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate. Iar descrierea calmă pe care o întâlnim te face să reflectezi cu adevărat şi afectiv, nu doar să parcurgi simplu pagină cu pagină, ci să priveşti cu alţi ochi (mai buni, mai lucizi) universul uman. Acum aflăm multe despre problemele omenirii la TV sau în alte mijloace de informare în masă, dar cartea lui Lorenz are meritul de a fi prima care a tras semnale asupra distrugerii naturii umane.

Or, Konrad Lorenz este considerat unul din fondatorii ştiinţei etologice şi înţelege acest comportament în funcţie de un sistem evolutiv al speciei care s-a dezvoltat pe parcursul istoriei şi al timpului geologic: „Etologia tratează, aşadar, atât comportamentul animal cât şi cel uman ca funcţie a unui sistem ce îşi datorează existenţa şi forma specifică unei deveniri istorice, care s-a desfăşurat în filogenie, în dezvoltarea individului şi, la om, în istoria culturii” (p.9). Totodată, autorul insistă şi asupra perturbărilor care au loc în comportamentul uman, numindu-le patologice şi care „reprezintă cea mai grea şi ambiţioasă sarcină pe care şi-o asumă ştiinţa naturii”.

K.L. este de părere că omenirea şi-a pierdut instinctul de conservare datorită dezvoltării tehnologice, care pare să ne ameninţe pe noi ca fiinţe biologice. Acest proces este numit de Lorenz –dezumanizare, adică conflictul dintre natura biologică a omului şi mediul societal, cu toate practicile impuse. Pornind de la această ipoteză, autorul îşi va construi următoarele capitole şi va vorbi despre suprapopularea pământului şi devastarea habitatului natural, accelerarea excesivă a tuturor proceselor sociale, necesitatea pentru satisfacerea imediată a tuturor nevoilor, degradarea genetică, ruptura de tradiţie, receptivitatea la îndoctrinare şi armele nucleare. (Continuăm)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5