,,Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,…’’

Proberbe 15.32

,,De aceea,oricine respiră în interiorul culturii române –orice ar face şi oricât s-ar ,,izola’’ şi oricât de aleasă i-ar fi mintea – va trăi la mahala.’’ G. Liiceanu

Eu aş lărgi aria dispreţului Liicean la nivel mondial,întrucât Pământul este mahalaua Universului.Înaintea apariţiei omului era altfel,şi,credeţi-mă,că ştiu ce spun!Chiar şi atunci când vine vorba despre ,,cultură’’,simt un gol în stomac şi o greaţă hepatică,devastatoare,pentru că şi cu felul acesta de mâncare m-am lămurit: ,, nu tot ce zboară se mănâncă’’ – dar toate aceste ,,delicatese’’ (expirate,de cele mai multe ori),deşi nu putrezesc în aceeaşi oală,îţi sunt servite pe aceeaşi masă,unde eşti invitat să te înfrupţi cât pofteşti…,dar ,,fără merinde de-acasă’’ şi ,,să nu vorbeşti cu mâncarea în gură’’,adică: ,, părerea ta e să taci,mojicule,că se supără gazda! – nu tot ce sună frumos spune adevărul’’.

Cărţile sunt singurele ,,case’’ în care intru din curiozitate.În celelalte,întotdeauna am intrat cu câte vreo treabă,invitat sau,pur şi simplu,doar ca să mă aflu în treabă.Înafară de sfinţi,nimeni nu-şi transformă sufletul în spaţiu public,nici măcar scriitorii sau,cu atât mai puţin,ei.Acesta este motivul pentru care nu m-am grăbit niciodată să citesc ce este la modă, ,,inedit’’, nici chiar ,,colea’’,prin cercurile elevate,unde sufletele se transformă în muzee pe care le deschid ,,rudele’’,din recunoştinţă pentru ,,dreptul de autor’’.Am un priten,scriitor şi el,care nu seamănă deloc,în principiu,cu ceea ce se scrie,dar se bucură de un oarecare succes.L-am mustrat odată şi i-am reproşat lipsa onestităţii şi curajului de a fi el însuşi:

-,,Nu-ţi pierde prea mult vremea cu alţii,cu ce spun ei,doar pentru că ,,aşa se spune’’,curvind cu ,,spiritul veacului’’ şi cu pofta vulgului pentru ,,inedit’’.Curentele literare şi filosofice sunt,e adevărat,cavouri spectaculoase,dar în ele locuieşte doar un singur spirit viu,cel care le-a zidit după chipul şi asemănarea lui,indiferent de numărul pătuţurilor rânduite pentru discipoli,căci sunt sufocante,extrem de mici aceste ,,locaşuri individuale…’’,fie ele chiar şi cu baldachin.Mai bine să te muşte ţânţarii pe-afară,să tragă câinii de tine şi târfele,decât să spui da unui lucru în care nu crezi,să te potriveşti cu el sau să-i îmbraci haina doar pentru că este ,,la modă’’.Sondează în propriul tău univers,chiar dacă urlă în el doar câinii pustiului şi beţivii.În ,,cavoul’’ lui Nichita Stănescu,bunăoară,doar spiritul lui este viu.Pe restul crucilor nu scrie decât: ,,aici mai locuieşte un strigoi.’’ ,,Cinste strigoilor.’’ Fiecare om este un univers întreg.Cine nu înţelege asta,îşi anulează singur dreptul la existenţă.’’

-,,Tare mai suferi tu de claustrofobie,frate,şi mult îţi mai cântă strigoii de foame…’’,mi-a replicat el,ofensat şi scârbit de ,,onestitatea’’ mea. ,,Nu vezi că universul tău n-are bani nici de ţigări?Nici o literatură din lume nu merită să trăieşti umilinţa asta,şi nici o cultură,fie ea chiar şi de heruvimi!Oi fi eu ,,strigoi’’,dar am doi copii de crescut,iar de spălat,cărat şi zugrăvit m-am săturat!S-or fi dus naibii toate idealurile mele,dar după ele urmezi tu,cu toate mofturile tale şi cu toţi strigoii tăi,felcer nenorocit!Să dea Dumnezeu să nu mai ai niciun dumnezeu,…să vezi şi tu cum este…N-ai înţeles nimic!Mi-am răcit gura de pomană.Altminteri,eu nu scriu despre cum sunt,ci dspre cum aş vrea să fiu.La ce ne-ar mai folosi atunci dorinţa de a schimba lumea,dacă noi o descriem doar aşa,hâdă,tâmpă şi pocită,cum este?Scriu despre cum aş vrea să fiu,pentru că nu-mi place cum sunt în realitate,dar,chiar dacă,în tot universul ăsta,ar mai fi doar un singur fel de a fi,în nici un caz nu mi-aş dori să fiu ca tine.’’

A înţeles greşit sau a înţeles prea bine,n-aş putea să spun.Cert este că de-atunci nu ne-am mai vorbit ani de zile.Acum e undeva,prin ,,State…’’,scrie,publică anual câte o carte şi are bani de ţigări.

Intenţionam,prin acest articol,să-mi fac publică şi pentru totdeauna convingerea că nu există popoare superioare altor popoare,nici măcar din punct de vedere cultural,ci diferenţele,dacă ele există,şi nu le putem nega,sunt tot acelea care fac roadele unor pomi să se coacă devreme,iar ale altora,mai târziu.În spatele tuturor acestor scenarii şi interpretări stă Timpul,adică Dumnezeu.Doar cine nu meditează suficient şi nu păzeşte vremurile de ,,udat’’ şi de ,,sădit’’ ale Istoriei nu înţelege că sărăcia a fost asociată întotdeauna cu mizeria,cu păcatul,cu incultura şi cu impostura de a te crede înţelept,doar pentru că şi părinţii tăi erau.Unde sunt grecii de-altădată?!!!

Roadele ce se coc devreme nu rezistă iernii.Şi vine iarna…

Ioan Pop