40 de Teze ortodoxe despre Dumnezeu şi mântuirea omului

Ce este isihasmul sau rugăciunea inimii

Teza 32.

Rugăciunea înseamnă ridicarea minţii spre Dumnezeu, intrarea omului în dialog cu Creatorul său, vorbirea cu El, intrarea în comuniune cu Preaînaltul. Prin rugăciune mulţumim lui Dumnezeu, îi cerem iertare pentru păcatele noastre şi-L rugăm să ne mântuiască. Orice rugăciune o începem prin facerea semnului crucii, cu cuvintele, „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”, sfânta cruce fiind un fel de rezumat al legii creştine. Scopul oricărei rugăciuni este de a-L lăuda pe Dumnezeu, a-I mulţumi şi a-I cere ceva. Iată ce spune Mântuitorul, „Toate câte veţi cere întru rugăciune, cugetând veţi lua”, Matei xx, 1,22. Orice rugăciune devine mai eficientă când este însoţită de fapte bune şi smerenia celor care se roagă.
Isihasmul este o rugăciune deosebită, este o disciplină ascetică, este tăcere, este concentrare interioară, este rugăciunea inimii, este rugăciunea lui Iisus Hristos. A luat naştere în pustiurile şi mânăstirile Egiptului şi Palestinei şi printre marii slujitori ai ei îl amintim pe Sfântul Grigorie Palama, călugăr la muntele Athos şi mitropolit de Salonic. „Doamne Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, acestea sunt cuvintele care se repetă în permanenţă, cu frică, credinţă şi dragoste. Se ajunge într-o stare de extaz ascetic, suntem mai aproape de Dumnezeu, simţim presiunea Lui. La această stare se ajunge foarte rar, pentru că suntem păcătoşi şi puternic ancoraţi în înşelătoarea lume materială cu lumina ei artificială.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5