Catrenele lui Popiţan

Vărăreanul Dumitru Popiţan ne oferă nouă cititorilor, destul de des câte o carte cu totul specială, pe cât de instructivă pe atât de emoţionantă. Catrenele publicate în acest volum înmănunchează într-un buchet ce se constituie ca un adevărat florilegiu.
Primul vers din fiecare catren aparţine clasicilor noştri, cu precădere: Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, George Coşbuc, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Iustin Ilieşiu, Şt. O Iosif, Ion Minulescu, faţă de care autorul respiră o caldă, sinceră şi afectuasă preţuire şi admiraţie pentru contribuţia remarcabilor înaintaşi menţionaţi, în materie de educaţie, cultură şi civism.
Orice cititor iubitor de cultură găseşte în cartea domnului Popiţan momente de relaxare, de destindere cu mesaje variate, despre oameni şi acţivităţi trecute şi prezente a unor oameni sau organizme româneşti, ce trezesc interes prin modul cum sunt clădite şi prin metodele stilistice folosite.
Şi această carte, ca de altfel şi cele 43 pe care le-am parcurs îmi reţine atenţia şi mă surprinde într-un mod plăcut.
Am remarcat gama variată de idei ce brăzdează cele 148 de pagini cu 762 de catrene cu teme abordate într-un stil accesibil, elevat, pe baza aducerii în faţă a creaţiilor clasicilor noştri.
Distinsul vărărean, coborâtor de pe Valea Frâuă, sau Valea Carelor a abordat cu talent şi în această carte o paletă largă de vorbe cu haz privind trupul şi sufletul omului, inteligenţa, umorul şi farmecul omului, probleme ale mediului conflictual cu o precizie de ceasornic.
Catrenul pentru unii este un mod complicat de a spune lucruri foarte simple. După mine este un mod foarte simplu de a spune lucruri complicate.
Stilul lui Popiţan ca şi a pictorului, nu este o chestiune de tehnică, ci de viziune, adică de modul în care ne apare lumea, într-un limbaj dobândit şi totodată dezvoltat.
Avem pentru cel ce dă viaţă catrenelor toată stima, ce valorează mai mult decât celebritatea sau renumele.
„Zgomot trist în câmp răsună”(Alecsandri)
Numai este voie bună,
De când s-a ieşit la plug
Cu două vacuţe-n jug

„Ţi-am povestit şi ţi-am adus aminte”(Arghezi)
De viaţa noatră din înainte
Era tot grea, dar şi frumoasă
Când linişte era în casă

„Avea şi dânsul trei feciori”(Coşbuc)
Şi-a mers cu ei la primărie
S-aducă-n casă trei nurori,
Trei harnice-n gospodărie

„De-aş avea şi eu o floare”(Eminescu)
Aş da-o unui şcolar
Care vrea s-ajungă mare
Savurând al ei nectar

„Nu mor strămoşii niciodată”(Goga)
Trăiesc prin noi care venim,
Nu mor străbunii, dragă fată
Trăiesc prin noi care trăim

„Ce te miri că-s supărat”(Iustin Ilieşiu)
Dacă tata a plecat
În războiul nesfârşit
De unde n-a mai venit

„Noaptea-i rece şi senină”(Şt. O. Iosif)
Cum sunt nopţile de toamnă,
Eu aştept din nou să vină
La-ntâlnire-aceeaşi doamnă

„În care zi din calendar”(Ion Minulescu)
Mi-ai dăruit inelu-n dar?
Şi-n care zi la primărie
Am spus DA! La cununie

Cetrenele pentru Dumitru Popiţan tratează doar o etapă şi desigur vor fi urmate de alte lucrări, pentru că mai are multe de spus, deoarece timpul nu s-a oprit, scriitorul este încă generos pentru că dăruirea, competenţa şi tenacitatea unui distins scriitor nu cunoaşte limite apropiate.