Câteva pasaje din opiniile unui simplu cetățean

* După ce Constituția noastră l-a alungat de pe tronul de la Cotroceni pe Traian Băsescu, și a ajuns președinte Klaus Iohannis, n-a m fost nici bucuros, nici trist pentru noul ales. Doar că mi-am spus: Sper să nu se confirme zicerea românească: „Aceeași Mărie cu altă pălărie.” Vom vedea.
* Nu m-am îndoit că, rămas în viață, (adică nu a trecut prin sfârșitul lui Ceaușescu), fostul ticălos de la Cotroceni nu va înceta, prin comportament și opinii, să fie tot ticălos. Și că, indiferent de atitudinea sa, spiritul băsist nu va pieri cu una, cu două.
* Cei care trăim după decembrie 1989 știm prea bine că/și cum reflexul securisto-comunist a rămas în societatea românească post decembristă, oamenii infestați de ideologia comunistă s-au infiltrat s-au au fost ajutați să pătrundă, prin ignoranța noastră, în guvern, parlament, magistratură, mass-media și unele organisme nonguvernamentale. Dincolo de aparențe, puterea a rămas în mâinile lor, iar după episodul prezidențial Emil Constantinescu, ea s-a transmis lui Băsescu în formele cele mai degradante:Democrația terfelită, demagogia în plină hemoragie, furtul și abuzul – podoabe de anvergură națională ale celor cu menirea de decizie, politicul și administrația zburdând în toate instituțiile, cangrenate de sus până jos de corupție și șantaj.
* Statul de drept ? O fata morgana, o sintagmă strivită pe buzele lichelelor.
* Nu mai am încredere în magistrați și avocați.
* Sunt câteva vedete lingvistice în spectacolul actual al degradării societății românești: corupție, șpagă, euro, milioane, sărăcie, arest. Iar tinerii medici pleacă din țară, spitalele își închid secții, numărul analfabeților crește galopant, muncitorii, stabiliți prin vestul și centrul Europei , își iau familiile cu ei, mii de hectare de pe suprafața României sunt nelucrate de ani de zile.
Vorba latinului: Quo vadis, România ?