Când timpul devine zgubilitic

E situația când acesta, neputincios, te trage de mânecă și încearcă, totuși, să te ademenească: Hai să te fac rotund.
Cum e acum Melania.
Un nume ca o siluetă mlădioasă înfășurată într-o vibrație sonoră de răsfăț prin acest „la” din sunetele cuvântului.
Potrivit enciclopediei onomastice, prenumele are origine greacă – Melane; iar prin intermediar slav e atestat la noi încă din sec. 15 (Melana, în Moldova). Apoi, influența cultă occidentală dă prenumelui o respirație de patru silabe: Me-la-ni-a.
Brodând în jurul numelui, ai tentația să-l asociezi – datorită primelor două silabe – cu o unduire sentimentală. Dar nu, cine o cunoaște pe Melania Cuc – cu surâsul ei dezinvolt și irizările privirii -, consideră că nu i se potrivește o asemenea stare de suflet, de spirit, căci numele de pasăre, care o însoțește, e prevenitor.
Vârsta? E inelegant să i-o invoci, fie ea… rotundă. Așadar, eu cred că are ceva mai mulți ani decât… numărul de la pantofi.
Însă e potrivit să-i invoc – pentru starea ei de acum -, câteva versuri din propria-i operă:
„Rugul a ruginit untdelemn / Umbra umblă goală pe sub rochia de bumbac / - Nu-i nici un pericol!”

Cornel Cotuțiu