CAMPANIA “ZIUA MONDIALĂ DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA HEPATITEI” (ZMH)

28 iulie 2019

ANALIZA DE SITUAŢIE

 

 

Hepatitele cronice B și C sunt boli infecțioase care provoacă leziuni grave hepatice, cancer și moarte prematură. Mai mult de 325 de milioane de persoane la nivel mondial sunt infectate cu virusul hepatitei B sau cu virusul hepatitei C.

Hepatitele B și C  pot genera epidemii silențioase, care afectează mai ales copiii și populațiilecu risc: persoane care injectează droguri, populații indigene, prizonieri, bărbați care fac sex cu bărbați, migranți și persoane cu HIV/SIDA.

La nivel global, mai mult de 290 de milioane de bărbați, femei și copii nu sunt conștienţi că trăiesc cu hepatită virală, având ca rezultat posibilitatea reală de a dezvolta boli hepatice fatale sau cancer la ficat, la un moment dat în viața lor și, în unele cazuri, transmiterea în necunoștință a infecției altor persoane.

În 2016, 194 de guverne au adoptat Strategia globală a OMS privind privind hepatitele virale, 2016-2021, care include un obiectiv de eliminare a hepatitei B și C până în 2030 și atingerea unei rate de diagnosticare de 30% până în 2020, dar doar o  o parte din țări sunt pe cale să atingă aceste obiective.

Hepatita virală este una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății globale în timpul nostru.  La începutul acestui an , WHA a publicat un sondaj global, „ Find the Missing Millions” care a scos la iveală cinci bariere cheie  în calea diagnosticării hepatitei B și hepatitei C la nivel global:

  • lipsa cunoașterii publice a bolilor,
  • lipsa de cunoștințe în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății,
  • lipsa unui tratament ușor accesibil,
  • stigmatizarea și discriminarea generalizată
  •  plățile „out-of-pocket” la pacienți.

         Depășirea acestor bariere va fi esențială dacă dorim eliminarea hepatitei virale.

 

 

Hepatita virală A (HVA)

În anul 2017, 30 de ţări UE/SEE au raportat la TESSy (The European Surveillance System - sistem pentru colectarea, analiza şi diseminarea datelor despre bolile transmisibile) un număr de 29307 cazuri confirmate (41% din România şi 9% din Bulgaria).

 Cazurile au apărut la toate grupele de vârstă, majoritatea la grupele de vârstă 5-14 ani (39%) şi 25-44 ani (19%).

 Cazurile la bărbaţi au fost mai frecvente decât la femei, mai ales la grupele de vârstă 15-24 şi 25-44 ani (raportul bărbaţi /femei de 1.3 şi respectiv de 1.2).

Majoritatea (91%) infecţiilor raportate au fost cele cu transmitere domestică. Pentru cazurile asociate călătoriilor, cele mai frecvente destinaţii au fost Siria, Maroc şi Turcia.

In Romania în anul 2017, s-au înregistrat 2.512 cazuri de hepatită virală A, incidența la nivel național fiind de 12,8%000 locuitori; cu 27,3% mai mică decât în anul 2016.  50,2% au fost înregistrate la persoanele de sex masculin. Județele în care s-au raportat cele mai multe focare în anul 2017 sunt: Bihor (25 focare); Iasi (17 focare) şi Dolj(17 focare), respectiv Sibiu (11 focare). În anul 2017 au fost raportate 94 de focare în mediul rural cu un număr de 1.205 cazuri hepatită virală A și 28 de focare în mediul urban cu un număr de 261 cazuri.

 

 

Hepatita virală B (HVB)

Din datele furnizate în iunie 2018 de TESSy, reiese că:

În anul 2017, 30 state membre UE/SEE au raportat 26907 cazuri de infecţii cu virusul hepatitic B, cu rata crudă de incidenţă de 6,7 cazuri la 100 000 locuitori. Din aceste cazuri, s-au raportat  9% ca fiind acute, 58% cronice, 32% necunoscute.

Pentru continuarea trendului descendent în transmitere, trebuie menţinute Programele de prevenire şi control. Aceste programe necesită actualizare dacă ţările europene urmăresc eliminarea hepatitelor B. Datele de supraveghere sunt importante în monitorizarea situaţiei epidemiologice şi e nevoie de îmbunătăţirea calităţii datelor.

In Romania: În anul 2018 media ratei incidenței a fost depășită cu peste 2 STDEV în județele Hunedoara și Alba. Depășiri cu 1 STDEV ale mediei au fost înregistrate în judetele Vrancea, Olt, Gorj și Argeș. Șapte județe (Bistrița-Năsăud, Caras-Severin, Dolj, Giurgiu, Ialomița, Mehedinți și Sibiu) nu au introdus niciun caz în sistemul național de supraveghere

Cele mai multe cazuri (28%) au fost înregistrate la grupa de vârstă 35-44 ani, ca și în anul precedent. Rata maximă de incidență specifică s-a înregistrat la această grupă de vârstă la sexul masculin (1,4%000), în timp ce la sexul feminin ea a fost înregistrată la grupa de vârstă 45-54 ani.

Incidența specifică pe sexe a fost de 2,5%000 la sexul feminin și de 4,6%000 la sexul masculin.

 

Hepatita virală C (HVC)

 

Din datele furnizate de TESSy, în 2018 reiese că: în anul 2017, 29 state membre UE/SEE au raportat 31273 cazuri de hepatită C, cu rata crudă de incidenţă de 7,3 cazuri la 100 000 locuitori . Din aceste cazuri, s-au raportat 861( 3%) ca acute, 6805 (22%) cazuri cronice și 23311  (75% ) ca „necunoscute”.

Hepatita C este mai frecvent raportată la bărbaţi decât la femei, raportul bărbaţi-femei a fost de 2 la 1.

 Din toate cazurile de hepatite C raportate în 2017, 49% au fost cu vârste între 25 şi 44 ani, iar 6% din cazuri au fost cu vârste sub 25 ani.Doar 26% din cazuri includ date despre modul de transmitere, şi dintre acestea, cel mai frecvente acute sunt consumul de droguri injectabile (40%), nosocomială (17%) și bărbații care fac sex cu bărbații (15%).

Cele mai frecvente cronice: consumul de droguri injectabile (55%); nosocomială (15%); sânge și produse din sânge (11%). Doar 8% dintre cazurile cu informații complete au fost clasificate de import.

Interpretarea datelor de hepatită C rămâne problematică, cu diferenţe în sistemele de supraveghere şi dificultăţi în definirea cazurilor raportate ca acute sau cornice.

Hepatita C mai frecvent raportată decât hepatita B.

Cazurile cronice domină în ambele boli.Variație marcată între țări. Hepatita C: tendință geografică puternică nord-sud.Căile de transmisie pentru hepatita B diferă de hepatita C, iar pentru hepatita B aceste trasee variază în funcție de starea bolii. Cazurile importate sunt semnificative, în special pentru hepatita B.

In Romania in anul 2018, media ratei incidenței a fost depășită cu peste 2 STDEV în județul Bihor. Depășirea cu peste 1 STDEV a mediei a fost înregistrată în județul Vaslui. În 13 județe nu s-a introdus în sistemul de supraveghere niciun caz, cu 5 mai puține față de anul precedent.

       Ratele maxime de incidență s-au inregistrat la grupa de vârstă 55-64 ani pentru sexul feminin (1%000), respectiv la 35-44 ani pentru cel masculin (0,7%000). Incidența specifică pe sexe a înregistrat aceeași valoare la ambele sexe (0,4%000). Valoarea maximă a ratei incidenței s-a înregistrat la grupa de vârstă 45-54 ani pentru stadiul acut.

 

 

FACTORII DE RISC, MECANISMUL DE ACȚIUNE

 

HEPATITA A

 

Transmitere: prin ingestie de alimente sau apă contaminate sau prin contact direct cu persoana infectată; se poate manifesta epidemic, pe fondul deficienţelor de igienă personală şi a sanitaţiei precare. La nivel mondial, se estimează un număr de 1,4 milioane de cazuri noi anual şi, deşi nu se cronicizează, poate genera pierderi economice semnificative şi consecinţe sociale în comunităţile afectate.

Prevenire: există un vaccin pentru a preveni hepatita A. Tratamentul în termen de câteva săptămâni de la expunerea la virus poate aduce de asemenea imunitate pe termen scurt.Riscul de expunere poate fi redus prin igienă și salubritate și prin evitarea apei potabile provenite de la surse nesigure.

Prevenţia se bazează pe ameliorarea condiţiilor de sanitaţie, pe respectarea regulilor de igienă personală şi colectivă, precum şi pe vaccinare. În caz de epidemie, vaccinarea este foarte eficientă când se aplică precoce, în comunităţi mici, cu acoperire mare în mai multe grupe de vârstă.

Tratament: nu există un tratament pentru hepatita A. Hepatita A provoacă doar hepatită acută, astfel organismul este adesea în măsură să îndepărteze infecția în câteva săptămâni. Cu toate acestea, hepatita A poate duce uneori la complicații.

 

 

 

HEPATITA B

 

Transmitere: hepatita B se transmite prin contact cu sângele sau alte fluide ale corpului unei persoane infectate; se poate transmite în timpul nașterii de la mamă la copil, prin schimbul de lame de ras sau periuțe de dinți, prin sex neprotejat și prin schimbul de ace și seringi în cazul injectării de droguri.

Conform OMS, există aproximativ 2 miliarde de persoane infectate cu HVB, 240 milioane cu infecţie cronică iar 780000 mor anual din cauza acestei patologii (130000 prin hepatită acută şi 650000 prin ciroză sau cancer hepatic). 

Hepatita virală B este o problemă importantă de sănătate publică şi prin potenţialul de cronicizare, cu evoluţie spre ciroză hepatică şi carcinom hepatocelular, transmiterii facile prin contactul cu sângele sau alte fluide biologice (HVB este de 50-100 de ori mai infecţios decât HIV în caz de înţepătură accidentală cu ac contaminat, ceea ce-l transformă într-un permanent pericol profesional pentru personalul medical), transmiterii perinatale, sexuale şi creşterii prevalenţei în rândul consumatorilor de droguri.

Prevalenţa hepatitei virale tip B este mai mare în Africa sub-sahariană, Asia de Sud-Est, regiunea amazoniană şi sudul Europei estice, cu o rată a portajului de HVB între 5-20% (la care se poate adăuga şi portajul de HVD). Transmiterea de la mamă la copil a HVB reprezintă calea de transmitere principală în zonele cu prevalenţă mare, unde 5–10% din populaţia adultă are infecţie cronică.

Prevenire: vaccinarea hepatitei B este foarte eficientă în prevenirea infecției. La nevaccinați, se recomandă folosirea de prezervative și evitarea schimbului de ace sau obiecte, cum ar fi periuțe de dinți, aparate de ras sau foarfece de unghii cu o persoană infectată, pentru a reduce riscurile de expunere. În caz de tatuaj sau piercing, se recomandă doar unitățile cu autorizație de funcționare. Pentru cei susceptibili de a fi expuși în viitor, vaccinarea este foarte recomandată.Copiii născuți din mame cu hepatita B trebuie vaccinați în decurs de 12 ore de la naștere, astfel se previne evoluția infecției spre hepatită cronică B.

Prevenţia se bazează pe vaccinare şi implementarea strategiilor de siguranţă a tratamentului parenteral, transfuziilor de sânge şi conduitei sexuale.

Tratament: deși nu există în prezent nici un tratament eficient pentru hepatita B, sunt disponibile medicamente cum ar fi interferon alfa și peginterferon, dar și o varietate de medicamente antivirale.Aceste medicamente pot încetini replicarea virusului.Cel mai important, ele reduc foarte mult riscul complicații - ciroza hepatică și cancerul hepatic.1,14

 

HEPATITA D

Transmitere: hepatita D se transmite prin contact cu sânge infectat. Virusul hepatitic D este un virus defectiv care necesită prezenţa HVB pentru realizarea infecţiei şi asigurarea replicării. Astfel, poate fi găsit doar la persoanele infectate cu HVB, prin coinfecţie sau suprainfecţie.

Prevenire: hepatita D apare numai la persoanele care sunt deja infectate cu virusul hepatitei B. Oamenii care nu sunt infectați cu virusul hepatitei B, pot preveni infecția cu virusul hepatitei D, prin vaccinarea împotriva hepatitei B, prin evitarea schimbului de ace și alte elemente, cum ar fi periuțe de dinți, aparate de ras sau foarfece de unghii, cu o persoană infectată. În caz de tatuaj sau piercing, se recomandă doar unitățile cu autorizație de funcționare.Vaccinarea este strategia  cea mai eficientă pentru prevenirea infecţiei cu virusul hepatitic B.

Tratament: Tratamentul pentru hepatita D constă din interferon, dar nu este foarte eficient. 

 

HEPATITA C

Transmitere: hepatita C se transmite prin contact sânge-la-sânge. Cele mai frecvente moduri de infecție includ practici nesigure de injectare, sterilizarea necorespunzătoare a echipamentelor medicale și prin sânge și produse din sânge netestate. Aceasta poate fi transmisă și prin intermediul unor practici sexuale,iar riscul crește prin prezența altor infecții cu transmitere sexuală.

Conform OMS, la nivel mondial există aproximativ 130-150 de milioane de persoane infectate cronic cu HVC, din care aproximativ 500.000 mor anual prin consecinţe ale acestei patologii.  Se transmite parenteral prin transfuzii de sânge sau produse de sânge, instrumentar medical inadecvat sterilizat, consum de droguri injectabile (fără asigurarea seringilor şi acelor de unică folosinţă) şi mai rar, prin transmitere sexuală şi verticală. HVC se transmite de 10 ori mai uşor decât HIV şi poate supravieţui la temperatura camerei, pe diverse suprafeţe din mediul înconjurător, cel puţin 16 ore.

Deşi distribuţia geografică este universală, cele mai afectate regiuni sunt în Africa de Nord Vest şi Asia Centrală şi de Est, unde majoritatea infecţiilor sunt cauzate de tratamente injectabile şi proceduri medicale nesigure. Infecţiile cu HVC legate de consumul de droguri injectabile apar în toate regiunile lumii, cu aproape 67% din consumatori infectaţi cu virusul hepatitei C.

Prevenire: în prezent, nu există nici o vaccinare pentru hepatita C. Pentru a reduce riscul de expunere este necesar să se evite schimbul de ace și alte elemente, cum ar fi periuțe de dinți, aparate de ras sau foarfece de unghii cu o persoană infectată. În caz de tatuaj sau piercing, se recomandă doar unitățile cu autorizație de funcționare.

În lipsa unui vaccin antiHVC, prevenţia este nespecifică prin reducerea expunerii, screening-ul donatorilor de sânge şi organe, creşterea siguranţei produselor transfuzabile, decontaminarea/sterilizarea adecvată în mediul de spital, asigurarea  seringilor/acelor de unică folosinţă, utilizarea obiectelor de igienă personală strict individualizate, conduită sexuală protejată.

Tratament: Tratamentul poate vindeca infecția cu virusul hepatitei C. Până de curând, tratamentul reprezenta o combinație de interferon, în general pegilat, interferon de durată lungă și ribavirină dar există o utilizare tot mai mare de medicamente antivirale care acționează direct (AAD). Persoanele cu diferite genotipuri de hepatita C răspund diferit la tratament, unele cu mai mult succes decât altele, dar diferențele dintre genotipuri dispar deoarece ratele de vindecare cu noile medicamente se apropie de 100%.

Strategiile integrate de prevenire a hepatitelor B şi C trebuie să includă asigurarea de produse de sânge sigure, practici sigure de injectare, servicii de reducere a consecinţelor negative pentru consumatorii de droguri injectabile şi promovarea de comportamente sexuale fără riscuri.

 

HEPATITA E

Transmitere: ca și hepatita A, hepatita E se transmite prin consumul de alimente contaminate sau apă potabilă contaminată. Focarele apar în cazul în care există o lipsă de apă potabilă și canalizare.

Transmisă preponderent pe cale digestivă (în special prin apă contaminată), are o răspândire universală, cu prevalenţe mai ridicate în Asia de Sud şi Est, unde se concentrează peste 60% din cazuri şi peste 65% din decesele imputabile HEV. În Egipt, 50% din populaţia de >5 ani este pozitivă serologic pentru HVE.

Această hepatită este autolimitată de obicei, dar poate determina forme fulminante, soldate cu deces, în special la gravide. Conform OMS, în fiecare an apar 20 milioane de infecţii cu virusul hepatitic E, peste 3 milioane de cazuri de hepatită E şi 56600 de decese.  Mortalitatea în populaţia generală variază între 0,5% şi 4%, dar poate ajunge la 20% în rândul gravidelor.  

Prevenire: în prezent, există un vaccin pentru a preveni hepatita E, dar nu este disponibil pe scară largă.Reducerea riscului de expunere la virusul hepatitei E se bazează pe menţinerea potabilităţii apei, a condiţiilor corecte de sanitaţie, pe respectarea regulilor de igienă personală şi pe evitarea consumului de peşte insuficient prelucrat termic, a fructelor şi legumelor necurăţate de coajă, în special în ţările endemice.

Tratament: nu există nici un tratament pentru hepatita E, frecvent recuperarea se produce de la sine. Se poate, totuși, să fie fatală în unele cazuri.

 

 INTERVENȚII EFICACE LA NIVEL NAȚIONAL PENTRU GRUPURILE ȚINTĂ  ALE CAMPANIEI

 

Examinare preventivă, diagnostic, tratamentul hepatitei B și C

Virusul hepatitei B (VHB) se transmite între oameni prin contact cu sânge sau alte fluide ale corpului, inclusiv sperma și lichidul vaginal al unei persoane infectate; este foarte puțin probabil ca acesta să poate fi contractat prin sărut sau prin schimb de tacâmuri. Virusul hepatitei C (VHC) se transmite prin contactul direct cu sângele infectat. 

Prevenire

Cele mai frecvente căi de transmitere pentru virusurile hepatitelor B sau C sunt următoarele:

  • Transfuziile de sânge și produse din sânge, fără testarea prealabila a sângelui utilizat
  • Intervențiile medicale sau dentare, fără sterilizarea adecvată a echipamentului
  • De la mamă la copil în timpul nașterii (frecvente în hepatita B, mai puțin frecvente în hepatita C)
  • Tratament injectabil necorespunzător în unitățile de asistență medicală
  • Schimbul de echipamente pentru injectarea/prizarea drogurilor
  • Schimbul de aparate de ras, periuțe de dinți sau alte articole de uz casnic
  • Tatuaj și piercing, dacă se face cu echipamente nesterilizate

În cazul hepatitei B, infecția se poate produce și prin sex neprotejat cu o persoană infectată. 
Vaccinarea este cel mai bun mod de a preveni infecția cu virusul hepatitei B. Mai mult de un miliard de doze de vaccin hepatitic B, au fost folosite de la începutul anilor 1980 și s-a dovedit a fi eficient în aproximativ 95% din cazuri. Nu există în prezent nici un vaccin pentru hepatita C.

Diagnostic

Pentru diagnosticul hepatitei B din sânge trebuie verificat antigenul de suprafață al hepatitei B (HBsAg). Antigenul HBs este o parte a virusului și va apărea, de obicei, în sânge de la șase până la douăsprezece săptămâni după infectare. În cazul în care testul este pozitiv, diagnosticul este de hepatită B.

 

 

În acest caz, medicul recomandă teste suplimentare pentru a verifica dacă infecția hepatitei B este nouă sau veche și dacă este nevoie sau nu de tratament.După infecția naturală sau după vaccinarea împotriva hepatitei B, se dezvoltă anticorpi la virusul hepatitei B (anti-HBs), pentru a distruge virusul.Prezența anti-HBs înseamnă protecție împotriva infecției viitoare cu virusul hepatitei B.

Pentru hepatita C, medicul verifică mai întâi pentru anticorpii hepatitei C (anti-HCV), care apar în sânge la șapte până la nouă săptămâni după infectare. În cazul în care sistemul imunitar este slăbit, poate dura mai mult pentru ca organismul să producă anticorpi sau se poate să nu producă deloc. 

În cazul în care primul test este pozitiv, medicul va recomanda testarea pentru virusul in sine (hepatita C ARN). În cazul în care testul este pozitiv, diagnosticul este de hepatită C.1

 

Tratamentul HEPATITEI B

Hepatita acută B:  nu este de obicei necesar de a trata o infecție nouă în primele șase luni. Nouă din zece noi infecții la adulți se vindecă pe cont propriu, cu sau fără tratament. În acest stadiu incipient al bolii, tratamentul face o diferență foarte mică în șansele de vindecare.Medicamentele antivirale pot fi necesare și utile în cazuri rare, în care infecția acută cauzează inflamația agresivă a ficatului.

Hepatita cronică (de lungă durată) de tip B: Unii oameni au nevoie de tratament, în timp ce alții trebuie să aștepte.Tratamentul de obicei nu vindecă de hepatita B, dar poate transforma o infecție cu virus hepatitic B „agresiv“într-o infecție ușoară si poate opri deteriorarea ficatului. În cazul în care infecția este considerată ușoară, e mai bine să se monitorizeze și să se aștepte până mai târziu pentru tratament.Se poate trata cu interferon alfa pegilat sau cu pastile numite analogi nucleozidici sau nucleotidici.Interferon alfa pegilat stimulează sistemul imunitar împotriva virusului.Acest tratament poate avea efecte secundare, cum ar fi oboseala, simptome asemănătoare gripei, depresie, etc. Tratamentul se continuă timp de 24 până la 48 săptămâni; de exemplu, la pacienții cu genotip A, AgHBe pozitiv, cu creșteri ale enzimelor hepatice, dar fără ciroză, se poate reduce cu succes infecția virală la o stare mai blândă.

Analogii nucleozidici și nucleotidici opresc replicarea virusului.Pastilele au foarte puține efecte secundare, și chiar și pacienții cu ciroză le pot lua.Cu toate acestea, pacienții trebuie să ia pastile în fiecare zi, timp de mai mulți ani și, uneori, o viață întreagă. În cazul în care virusul devine rezistent la un singur tip de pastilă, s-ar putea să nu mai funcționeze, și va trebui să fie adăugat la tratament un alt medicament diferit pentru a ține virusul sub control. Medicul trebuie să monitorizeze încărcătura virală (ADN-ul hepatitei B), pentru a se asigura că tratamentul funcționează. 

Organizația Mondială a Sănătății a lansat liniile directoare pentru prevenirea, îngrijirea și tratamentul persoanelor cu infecție cronică hepatită B, care să stabilească cine ar trebui să fie tratat și cu ce medicamente.Deoarece liniile directoare au ca scop unitățile cu resurse limitate, acestea nu includ interferonul, mai complicat de gestionat decât medicamentele analogice nucleozidice și nucleotidice.

 

Tratamentul HEPATITEI C

S-a realizat o cantitate mare de medicamente pentru hepatita C,cu multe medicamente noi lansate în ultimii doi ani. În timp ce tratamentul hepatitei C care constă din ribavirină și interferon în forma pegilată, stimulează sistemul imunitar al organismului, cele mai multe dintre noile medicamente atacă virusul in sine. Ele vizează în primul rând una din cele trei părți distincte ale virusului numite proteaza, polimeraza și zona NS5A și, prin urmare, sunt cunoscute drept inhibitori de protează, inhibitori ai polimerazei și inhibitori NS5A; acestea sunt cunoscute ca antivirale directe, ele sunt acum folosite tot mai mult în combinație unele cu altele și fără interferon.Acestea permit cursuri de tratament mult mai scurte, 12 săptămâni sau mai puțin, cu mai puține efecte adverse.

Scopul tratamentului pentru hepatita C este de a atinge un răspuns virologic susținut (RVS), ceea ce înseamnă că virusul nu este detectabil în sânge 24 de săptămâni, acum mai frecvent 12 săptămâni după oprirea tratamentului. Acest răspuns este echivalentul unei vindecări, deoarece virusul nu revine, cu excepția persoanelor recent infectate. În timp ce genotipul 1 a fost considerat cel mai greu de tratat cu interferon, genotipul 3 pare a fi cel mai greu de tratat cu noile medicamente și avem foarte puține date cu privire la genotipurile 5 și 6.Cu toate acestea,sunt in studiu noi medicamente care vor funcționa în mod egal în toate genotipurile.Unul dintre cele mai interesante aspecte ale noilor medicamente este faptul că, în absența interferonului, ele par a fi suficient de sigure la pacienții cu ciroză decompensată, oferind șansa de vindecare și o îmbunătățire a stării de sănătate.Noile medicamente sunt scumpe în lumea dezvoltată și acest lucru limitează utilizarea lor în unele țări.Multe guverne sunt în prezent în negocieri cu producătorii pentru a asigura prețuri mai mici.În lumea în curs de dezvoltare, unii producători au anunțat deja „programe de acces“; aceste programe implică prețuri semnificativ mai mici și acorduri de licențiere cu producătorii de medicamente generice. În afară de negocierile asupra prețurilor, accesul la medicamente este încetinit de timpul necesar pentru licențe și/sau înregistrare. 

Organizația Mondială a Sănătății a lansat liniile directoare pentru screeningul, îngrijirea și tratamentul persoanelor cu hepatită C, care au stabilit cine ar trebui să fie tratat și cu ce medicamente. Acest lucru va fi actualizat în mod regulat, pe măsura ce devin disponibile medicamente noi.Exemple de AAD disponibile în prezent în unele țări sunt:Inhibitori de proteaze (numele se termină în -previr)

  • Prima generație: Boceprevirul; telaprevir
  • A doua generație (mai bună și cu mai puține efecte secundare): Asunaprevir; Paritaprevir; Simeprevir

Inhibitori de polimeraze (numele se termină în -buvir): Dasabuvir; sofosbuvir

Inhibitori de NS5A (numele se termină în -asvir): Daclatasvir; Ledipasvir; Ombitasvir

Combinații comercializate de un singur producător: Harvoni - sofosbuvir și Ledipasvir; '3D' - Paritaprevir, Dasabuvir și Ombitasvir.1

 

      Intervenţii pentru un stil de viaţă sănătos:organizarea şi desfăşurarea campaniilor IEC destinate celebrării anuale a Campaniei Ziua Mondială împotriva Hepatitei, parte din SUBPROGRAMUL DE EVALUARE ŞI PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII  ŞI EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE, disponibil la INSP, CNEPSShttps://insp.gov.ro/sites/cnepss/hepatitele/

 

         Eliminarea hepatitelor virale, care reprezintă o ameninţare la sănătatea publică, se poate realiza prin intermediul instrumentelor şi abordărilor actuale. Există oportunităţi pentru creşterea şi răspândirea globală a soluţiei la această problemă (atingerea ţintelor de reducere cu 90 % a infecţiilor noi şi de reducere cu 65% a deceselor), prin investiţii în 5 arii majore de intervenţie:

01/ Vaccinuri

Sunt disponibile vaccinuri eficiente pentru prevenirea hepatitelor virale A, B şi E, iar multe ţări implementează programe de vaccinare a copiilor împotriva HVB;

02/ Prevenirea transmiterii virusului hepatitic B de la mamă-la-copil

Vaccinarea oportună  cu prima doză la naştere este o intervenţie cheie pentru prevenirea transmiterii la naştere a virusului B de la mamă-la-copil;

03/ Siguranţa injecţiilor, produselor de sânge şi siguranţa chirurgicală

Transmiterea hepatitelor virale B şi C în unităţile de asistenţă medicală poate fi stopată prin aplicarea riguroasă a Precauţiilor Universale pentru toate intervenţiile medicale invazive, prin promovarea de măsuri pentru siguranţa injecţiilor şi securizarea aprovizionării cu produse de sânge.1,20

04/ Servicii de reducere a riscurilor pentru persoane care îşi injectează droguri

Asigurarea accesului la echipament de injectare steril şi tratamentul eficient al dependenţei de drog pot preveni şi controla transmiterea hepatitelor virale B şi C, ca parte a unui pachet de intervenţii integrate pentru prevenirea, tratamentul şi îngrijirea HIV, hepatite virale şi alte infecţii transmise prin sânge, în rândul persoanelor care îşi injectează droguri.

05/ Servicii de diagnostic şi tratament

          Medicamente noi, cu administrare orală, bine tolerate şi regimuri de tratament pentru pacienţii cu infecţie cronică HVC, pot duce la rate de vindecare mai mari de 90%. Există tratament eficient şi pentru pacienţii cu infecţii cronice HVB, de obicei este vorba despre un tratament pe viaţă. Pentru un impact mai mare, intervenţiile eficiente trebuie combinate şi adaptate unităţii de îngrijire, locului şi grupurilor specifice de populaţie. De exemplu, pentru epidemia de HVB, în anumite ţări cu prevalenţă mare a infecţiei, se pot obţine beneficii pentru sănătatea publică dacă eforturile se canalizează pe reducerea deceselor prin prevenirea infecţiei la copii, cu ajutorul vaccinării nou-născuţilor şi copiilor, dar şi prin tratamentul pacienţilor cu infecţii cronice.

Datele noi ale OMS din 28 țări – ceea ce reprezintă aproximativ 70% din povara globală a hepatitei – arată că eforturile de eliminare a hepatitei sunt tot mai energice. Publicate cu ocazia ZMH 2017, datele arată că aproape toate cele 28 țări au creat comitete naționale la nivel inalt pentru eliminarea hepatitei (cu planuri de acțiune și obiective) și că mai mult de jumătate dintre acestea au alocat fonduri dedicate pentru hepatită.De ZMH, OMS solicită țărilor să continue să transforme angajamentele în mai multe servicii pentru eliminarea hepatitei. OMS a adăugat un nou tratament generic pentru creșterea accesului la terapie, și promovează prevenția prin siguranța injecțiilor,factor cheie în reducerea transmiterii hepatitei B și C.

 

 

 

 

 

 

 

CONCLUZIE

Alianța Mondială pentru Hepatită (World Hepatitis Alliance-WHA) conduce lupta globală împotriva hepatitei virale, una din principalele cauze de deces la nivel mondial.

Hepatita virală este una din cele mai mari amenințări de sănătate publică a timpului nostru.

  • 1,34 milioane de decese pe an-- mai mult decât HIV/SIDA, tuberculoza și malaria, la un loc
  •  Două din trei decese prin cancer hepatic
  • 290 milioane persoane trăiesc fără să știe cu hepatita virală

                Impreună putem elimina hepatita virală:

  • Strategia Globală de eliminare a fost adoptată în anul 2016;
  • Există tratament pentru hepatita C și există tratament și vaccin pentru hepatita B;
  • Hepatita virală a fost inclusă în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

 

Compartiment Promovarea Santatii al DSP BN

ANALIZA DE SITUAŢIE

 

Hepatitele cronice B și C sunt boli infecțioase care provoacă leziuni grave hepatice, cancer și moarte prematură. Mai mult de 325 de milioane de persoane la nivel mondial sunt infectate cu virusul hepatitei B sau cu virusul hepatitei C.

Hepatitele B și C  pot genera epidemii silențioase, care afectează mai ales copiii și populațiilecu risc: persoane care injectează droguri, populații indigene, prizonieri, bărbați care fac sex cu bărbați, migranți și persoane cu HIV/SIDA.

La nivel global, mai mult de 290 de milioane de bărbați, femei și copii nu sunt conștienţi că trăiesc cu hepatită virală, având ca rezultat posibilitatea reală de a dezvolta boli hepatice fatale sau cancer la ficat, la un moment dat în viața lor și, în unele cazuri, transmiterea în necunoștință a infecției altor persoane.

În 2016, 194 de guverne au adoptat Strategia globală a OMS privind privind hepatitele virale, 2016-2021, care include un obiectiv de eliminare a hepatitei B și C până în 2030 și atingerea unei rate de diagnosticare de 30% până în 2020, dar doar o  o parte din țări sunt pe cale să atingă aceste obiective.

Hepatita virală este una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății globale în timpul nostru.  La începutul acestui an , WHA a publicat un sondaj global, „ Find the Missing Millions” care a scos la iveală cinci bariere cheie  în calea diagnosticării hepatitei B și hepatitei C la nivel global:

  • lipsa cunoașterii publice a bolilor,
  • lipsa de cunoștințe în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății,
  • lipsa unui tratament ușor accesibil,
  • stigmatizarea și discriminarea generalizată
  •  plățile „out-of-pocket” la pacienți.

         Depășirea acestor bariere va fi esențială dacă dorim eliminarea hepatitei virale.

 

 

Hepatita virală A (HVA)

În anul 2017, 30 de ţări UE/SEE au raportat la TESSy (The European Surveillance System - sistem pentru colectarea, analiza şi diseminarea datelor despre bolile transmisibile) un număr de 29307 cazuri confirmate (41% din România şi 9% din Bulgaria).

 Cazurile au apărut la toate grupele de vârstă, majoritatea la grupele de vârstă 5-14 ani (39%) şi 25-44 ani (19%).

 Cazurile la bărbaţi au fost mai frecvente decât la femei, mai ales la grupele de vârstă 15-24 şi 25-44 ani (raportul bărbaţi /femei de 1.3 şi respectiv de 1.2).

Majoritatea (91%) infecţiilor raportate au fost cele cu transmitere domestică. Pentru cazurile asociate călătoriilor, cele mai frecvente destinaţii au fost Siria, Maroc şi Turcia.

In Romania în anul 2017, s-au înregistrat 2.512 cazuri de hepatită virală A, incidența la nivel național fiind de 12,8%000 locuitori; cu 27,3% mai mică decât în anul 2016.  50,2% au fost înregistrate la persoanele de sex masculin. Județele în care s-au raportat cele mai multe focare în anul 2017 sunt: Bihor (25 focare); Iasi (17 focare) şi Dolj(17 focare), respectiv Sibiu (11 focare). În anul 2017 au fost raportate 94 de focare în mediul rural cu un număr de 1.205 cazuri hepatită virală A și 28 de focare în mediul urban cu un număr de 261 cazuri.

 

 

Hepatita virală B (HVB)

Din datele furnizate în iunie 2018 de TESSy, reiese că:

În anul 2017, 30 state membre UE/SEE au raportat 26907 cazuri de infecţii cu virusul hepatitic B, cu rata crudă de incidenţă de 6,7 cazuri la 100 000 locuitori. Din aceste cazuri, s-au raportat  9% ca fiind acute, 58% cronice, 32% necunoscute.

Pentru continuarea trendului descendent în transmitere, trebuie menţinute Programele de prevenire şi control. Aceste programe necesită actualizare dacă ţările europene urmăresc eliminarea hepatitelor B. Datele de supraveghere sunt importante în monitorizarea situaţiei epidemiologice şi e nevoie de îmbunătăţirea calităţii datelor.

In Romania: În anul 2018 media ratei incidenței a fost depășită cu peste 2 STDEV în județele Hunedoara și Alba. Depășiri cu 1 STDEV ale mediei au fost înregistrate în judetele Vrancea, Olt, Gorj și Argeș. Șapte județe (Bistrița-Năsăud, Caras-Severin, Dolj, Giurgiu, Ialomița, Mehedinți și Sibiu) nu au introdus niciun caz în sistemul național de supraveghere

Cele mai multe cazuri (28%) au fost înregistrate la grupa de vârstă 35-44 ani, ca și în anul precedent. Rata maximă de incidență specifică s-a înregistrat la această grupă de vârstă la sexul masculin (1,4%000), în timp ce la sexul feminin ea a fost înregistrată la grupa de vârstă 45-54 ani.

Incidența specifică pe sexe a fost de 2,5%000 la sexul feminin și de 4,6%000 la sexul masculin.

 

Hepatita virală C (HVC)

Din datele furnizate de TESSy, în 2018 reiese că: în anul 2017, 29 state membre UE/SEE au raportat 31273 cazuri de hepatită C, cu rata crudă de incidenţă de 7,3 cazuri la 100 000 locuitori . Din aceste cazuri, s-au raportat 861( 3%) ca acute, 6805 (22%) cazuri cronice și 23311  (75% ) ca „necunoscute”.

Hepatita C este mai frecvent raportată la bărbaţi decât la femei, raportul bărbaţi-femei a fost de 2 la 1.

 Din toate cazurile de hepatite C raportate în 2017, 49% au fost cu vârste între 25 şi 44 ani, iar 6% din cazuri au fost cu vârste sub 25 ani.Doar 26% din cazuri includ date despre modul de transmitere, şi dintre acestea, cel mai frecvente acute sunt consumul de droguri injectabile (40%), nosocomială (17%) și bărbații care fac sex cu bărbații (15%).

Cele mai frecvente cronice: consumul de droguri injectabile (55%); nosocomială (15%); sânge și produse din sânge (11%). Doar 8% dintre cazurile cu informații complete au fost clasificate de import.

Interpretarea datelor de hepatită C rămâne problematică, cu diferenţe în sistemele de supraveghere şi dificultăţi în definirea cazurilor raportate ca acute sau cornice.

Hepatita C mai frecvent raportată decât hepatita B.

Cazurile cronice domină în ambele boli.Variație marcată între țări. Hepatita C: tendință geografică puternică nord-sud.Căile de transmisie pentru hepatita B diferă de hepatita C, iar pentru hepatita B aceste trasee variază în funcție de starea bolii. Cazurile importate sunt semnificative, în special pentru hepatita B.

In Romania in anul 2018, media ratei incidenței a fost depășită cu peste 2 STDEV în județul Bihor. Depășirea cu peste 1 STDEV a mediei a fost înregistrată în județul Vaslui. În 13 județe nu s-a introdus în sistemul de supraveghere niciun caz, cu 5 mai puține față de anul precedent.

       Ratele maxime de incidență s-au inregistrat la grupa de vârstă 55-64 ani pentru sexul feminin (1%000), respectiv la 35-44 ani pentru cel masculin (0,7%000). Incidența specifică pe sexe a înregistrat aceeași valoare la ambele sexe (0,4%000). Valoarea maximă a ratei incidenței s-a înregistrat la grupa de vârstă 45-54 ani pentru stadiul acut.

 

FACTORII DE RISC, MECANISMUL DE ACȚIUNE

 

HEPATITA A

 

Transmitere: prin ingestie de alimente sau apă contaminate sau prin contact direct cu persoana infectată; se poate manifesta epidemic, pe fondul deficienţelor de igienă personală şi a sanitaţiei precare. La nivel mondial, se estimează un număr de 1,4 milioane de cazuri noi anual şi, deşi nu se cronicizează, poate genera pierderi economice semnificative şi consecinţe sociale în comunităţile afectate.

Prevenire: există un vaccin pentru a preveni hepatita A. Tratamentul în termen de câteva săptămâni de la expunerea la virus poate aduce de asemenea imunitate pe termen scurt.Riscul de expunere poate fi redus prin igienă și salubritate și prin evitarea apei potabile provenite de la surse nesigure.

Prevenţia se bazează pe ameliorarea condiţiilor de sanitaţie, pe respectarea regulilor de igienă personală şi colectivă, precum şi pe vaccinare. În caz de epidemie, vaccinarea este foarte eficientă când se aplică precoce, în comunităţi mici, cu acoperire mare în mai multe grupe de vârstă.

Tratament: nu există un tratament pentru hepatita A. Hepatita A provoacă doar hepatită acută, astfel organismul este adesea în măsură să îndepărteze infecția în câteva săptămâni. Cu toate acestea, hepatita A poate duce uneori la complicații.

 

HEPATITA B

Transmitere: hepatita B se transmite prin contact cu sângele sau alte fluide ale corpului unei persoane infectate; se poate transmite în timpul nașterii de la mamă la copil, prin schimbul de lame de ras sau periuțe de dinți, prin sex neprotejat și prin schimbul de ace și seringi în cazul injectării de droguri.

Conform OMS, există aproximativ 2 miliarde de persoane infectate cu HVB, 240 milioane cu infecţie cronică iar 780000 mor anual din cauza acestei patologii (130000 prin hepatită acută şi 650000 prin ciroză sau cancer hepatic). 

Hepatita virală B este o problemă importantă de sănătate publică şi prin potenţialul de cronicizare, cu evoluţie spre ciroză hepatică şi carcinom hepatocelular, transmiterii facile prin contactul cu sângele sau alte fluide biologice (HVB este de 50-100 de ori mai infecţios decât HIV în caz de înţepătură accidentală cu ac contaminat, ceea ce-l transformă într-un permanent pericol profesional pentru personalul medical), transmiterii perinatale, sexuale şi creşterii prevalenţei în rândul consumatorilor de droguri.

Prevalenţa hepatitei virale tip B este mai mare în Africa sub-sahariană, Asia de Sud-Est, regiunea amazoniană şi sudul Europei estice, cu o rată a portajului de HVB între 5-20% (la care se poate adăuga şi portajul de HVD). Transmiterea de la mamă la copil a HVB reprezintă calea de transmitere principală în zonele cu prevalenţă mare, unde 5–10% din populaţia adultă are infecţie cronică.

Prevenire: vaccinarea hepatitei B este foarte eficientă în prevenirea infecției. La nevaccinați, se recomandă folosirea de prezervative și evitarea schimbului de ace sau obiecte, cum ar fi periuțe de dinți, aparate de ras sau foarfece de unghii cu o persoană infectată, pentru a reduce riscurile de expunere. În caz de tatuaj sau piercing, se recomandă doar unitățile cu autorizație de funcționare. Pentru cei susceptibili de a fi expuși în viitor, vaccinarea este foarte recomandată.Copiii născuți din mame cu hepatita B trebuie vaccinați în decurs de 12 ore de la naștere, astfel se previne evoluția infecției spre hepatită cronică B.

Prevenţia se bazează pe vaccinare şi implementarea strategiilor de siguranţă a tratamentului parenteral, transfuziilor de sânge şi conduitei sexuale.

Tratament: deși nu există în prezent nici un tratament eficient pentru hepatita B, sunt disponibile medicamente cum ar fi interferon alfa și peginterferon, dar și o varietate de medicamente antivirale.Aceste medicamente pot încetini replicarea virusului.Cel mai important, ele reduc foarte mult riscul complicații - ciroza hepatică și cancerul hepatic.1,14

 

HEPATITA D

Transmitere: hepatita D se transmite prin contact cu sânge infectat. Virusul hepatitic D este un virus defectiv care necesită prezenţa HVB pentru realizarea infecţiei şi asigurarea replicării. Astfel, poate fi găsit doar la persoanele infectate cu HVB, prin coinfecţie sau suprainfecţie.

Prevenire: hepatita D apare numai la persoanele care sunt deja infectate cu virusul hepatitei B. Oamenii care nu sunt infectați cu virusul hepatitei B, pot preveni infecția cu virusul hepatitei D, prin vaccinarea împotriva hepatitei B, prin evitarea schimbului de ace și alte elemente, cum ar fi periuțe de dinți, aparate de ras sau foarfece de unghii, cu o persoană infectată. În caz de tatuaj sau piercing, se recomandă doar unitățile cu autorizație de funcționare.Vaccinarea este strategia  cea mai eficientă pentru prevenirea infecţiei cu virusul hepatitic B.

Tratament: Tratamentul pentru hepatita D constă din interferon, dar nu este foarte eficient. 

 

HEPATITA C

Transmitere: hepatita C se transmite prin contact sânge-la-sânge. Cele mai frecvente moduri de infecție includ practici nesigure de injectare, sterilizarea necorespunzătoare a echipamentelor medicale și prin sânge și produse din sânge netestate. Aceasta poate fi transmisă și prin intermediul unor practici sexuale,iar riscul crește prin prezența altor infecții cu transmitere sexuală.

Conform OMS, la nivel mondial există aproximativ 130-150 de milioane de persoane infectate cronic cu HVC, din care aproximativ 500.000 mor anual prin consecinţe ale acestei patologii.  Se transmite parenteral prin transfuzii de sânge sau produse de sânge, instrumentar medical inadecvat sterilizat, consum de droguri injectabile (fără asigurarea seringilor şi acelor de unică folosinţă) şi mai rar, prin transmitere sexuală şi verticală. HVC se transmite de 10 ori mai uşor decât HIV şi poate supravieţui la temperatura camerei, pe diverse suprafeţe din mediul înconjurător, cel puţin 16 ore.

Deşi distribuţia geografică este universală, cele mai afectate regiuni sunt în Africa de Nord Vest şi Asia Centrală şi de Est, unde majoritatea infecţiilor sunt cauzate de tratamente injectabile şi proceduri medicale nesigure. Infecţiile cu HVC legate de consumul de droguri injectabile apar în toate regiunile lumii, cu aproape 67% din consumatori infectaţi cu virusul hepatitei C.

Prevenire: în prezent, nu există nici o vaccinare pentru hepatita C. Pentru a reduce riscul de expunere este necesar să se evite schimbul de ace și alte elemente, cum ar fi periuțe de dinți, aparate de ras sau foarfece de unghii cu o persoană infectată. În caz de tatuaj sau piercing, se recomandă doar unitățile cu autorizație de funcționare.

În lipsa unui vaccin antiHVC, prevenţia este nespecifică prin reducerea expunerii, screening-ul donatorilor de sânge şi organe, creşterea siguranţei produselor transfuzabile, decontaminarea/sterilizarea adecvată în mediul de spital, asigurarea  seringilor/acelor de unică folosinţă, utilizarea obiectelor de igienă personală strict individualizate, conduită sexuală protejată.

Tratament: Tratamentul poate vindeca infecția cu virusul hepatitei C. Până de curând, tratamentul reprezenta o combinație de interferon, în general pegilat, interferon de durată lungă și ribavirină dar există o utilizare tot mai mare de medicamente antivirale care acționează direct (AAD). Persoanele cu diferite genotipuri de hepatita C răspund diferit la tratament, unele cu mai mult succes decât altele, dar diferențele dintre genotipuri dispar deoarece ratele de vindecare cu noile medicamente se apropie de 100%.

Strategiile integrate de prevenire a hepatitelor B şi C trebuie să includă asigurarea de produse de sânge sigure, practici sigure de injectare, servicii de reducere a consecinţelor negative pentru consumatorii de droguri injectabile şi promovarea de comportamente sexuale fără riscuri.

 

HEPATITA E

Transmitere: ca și hepatita A, hepatita E se transmite prin consumul de alimente contaminate sau apă potabilă contaminată. Focarele apar în cazul în care există o lipsă de apă potabilă și canalizare.

Transmisă preponderent pe cale digestivă (în special prin apă contaminată), are o răspândire universală, cu prevalenţe mai ridicate în Asia de Sud şi Est, unde se concentrează peste 60% din cazuri şi peste 65% din decesele imputabile HEV. În Egipt, 50% din populaţia de >5 ani este pozitivă serologic pentru HVE.

Această hepatită este autolimitată de obicei, dar poate determina forme fulminante, soldate cu deces, în special la gravide. Conform OMS, în fiecare an apar 20 milioane de infecţii cu virusul hepatitic E, peste 3 milioane de cazuri de hepatită E şi 56600 de decese.  Mortalitatea în populaţia generală variază între 0,5% şi 4%, dar poate ajunge la 20% în rândul gravidelor.  

Prevenire: în prezent, există un vaccin pentru a preveni hepatita E, dar nu este disponibil pe scară largă.Reducerea riscului de expunere la virusul hepatitei E se bazează pe menţinerea potabilităţii apei, a condiţiilor corecte de sanitaţie, pe respectarea regulilor de igienă personală şi pe evitarea consumului de peşte insuficient prelucrat termic, a fructelor şi legumelor necurăţate de coajă, în special în ţările endemice.

Tratament: nu există nici un tratament pentru hepatita E, frecvent recuperarea se produce de la sine. Se poate, totuși, să fie fatală în unele cazuri.

 

 INTERVENȚII EFICACE LA NIVEL NAȚIONAL PENTRU GRUPURILE ȚINTĂ  ALE CAMPANIEI

 

Examinare preventivă, diagnostic, tratamentul hepatitei B și C

Virusul hepatitei B (VHB) se transmite între oameni prin contact cu sânge sau alte fluide ale corpului, inclusiv sperma și lichidul vaginal al unei persoane infectate; este foarte puțin probabil ca acesta să poate fi contractat prin sărut sau prin schimb de tacâmuri. Virusul hepatitei C (VHC) se transmite prin contactul direct cu sângele infectat. 

Prevenire

Cele mai frecvente căi de transmitere pentru virusurile hepatitelor B sau C sunt următoarele:

  • Transfuziile de sânge și produse din sânge, fără testarea prealabila a sângelui utilizat
  • Intervențiile medicale sau dentare, fără sterilizarea adecvată a echipamentului
  • De la mamă la copil în timpul nașterii (frecvente în hepatita B, mai puțin frecvente în hepatita C)
  • Tratament injectabil necorespunzător în unitățile de asistență medicală
  • Schimbul de echipamente pentru injectarea/prizarea drogurilor
  • Schimbul de aparate de ras, periuțe de dinți sau alte articole de uz casnic
  • Tatuaj și piercing, dacă se face cu echipamente nesterilizate

În cazul hepatitei B, infecția se poate produce și prin sex neprotejat cu o persoană infectată. 
Vaccinarea este cel mai bun mod de a preveni infecția cu virusul hepatitei B. Mai mult de un miliard de doze de vaccin hepatitic B, au fost folosite de la începutul anilor 1980 și s-a dovedit a fi eficient în aproximativ 95% din cazuri. Nu există în prezent nici un vaccin pentru hepatita C.

Diagnostic

Pentru diagnosticul hepatitei B din sânge trebuie verificat antigenul de suprafață al hepatitei B (HBsAg). Antigenul HBs este o parte a virusului și va apărea, de obicei, în sânge de la șase până la douăsprezece săptămâni după infectare. În cazul în care testul este pozitiv, diagnosticul este de hepatită B.

În acest caz, medicul recomandă teste suplimentare pentru a verifica dacă infecția hepatitei B este nouă sau veche și dacă este nevoie sau nu de tratament.După infecția naturală sau după vaccinarea împotriva hepatitei B, se dezvoltă anticorpi la virusul hepatitei B (anti-HBs), pentru a distruge virusul.Prezența anti-HBs înseamnă protecție împotriva infecției viitoare cu virusul hepatitei B.

Pentru hepatita C, medicul verifică mai întâi pentru anticorpii hepatitei C (anti-HCV), care apar în sânge la șapte până la nouă săptămâni după infectare. În cazul în care sistemul imunitar este slăbit, poate dura mai mult pentru ca organismul să producă anticorpi sau se poate să nu producă deloc. 

În cazul în care primul test este pozitiv, medicul va recomanda testarea pentru virusul in sine (hepatita C ARN). În cazul în care testul este pozitiv, diagnosticul este de hepatită C.1

 

Tratamentul HEPATITEI B

Hepatita acută B:  nu este de obicei necesar de a trata o infecție nouă în primele șase luni. Nouă din zece noi infecții la adulți se vindecă pe cont propriu, cu sau fără tratament. În acest stadiu incipient al bolii, tratamentul face o diferență foarte mică în șansele de vindecare.Medicamentele antivirale pot fi necesare și utile în cazuri rare, în care infecția acută cauzează inflamația agresivă a ficatului.

Hepatita cronică (de lungă durată) de tip B: Unii oameni au nevoie de tratament, în timp ce alții trebuie să aștepte.Tratamentul de obicei nu vindecă de hepatita B, dar poate transforma o infecție cu virus hepatitic B „agresiv“într-o infecție ușoară si poate opri deteriorarea ficatului. În cazul în care infecția este considerată ușoară, e mai bine să se monitorizeze și să se aștepte până mai târziu pentru tratament.Se poate trata cu interferon alfa pegilat sau cu pastile numite analogi nucleozidici sau nucleotidici.Interferon alfa pegilat stimulează sistemul imunitar împotriva virusului.Acest tratament poate avea efecte secundare, cum ar fi oboseala, simptome asemănătoare gripei, depresie, etc. Tratamentul se continuă timp de 24 până la 48 săptămâni; de exemplu, la pacienții cu genotip A, AgHBe pozitiv, cu creșteri ale enzimelor hepatice, dar fără ciroză, se poate reduce cu succes infecția virală la o stare mai blândă.

Analogii nucleozidici și nucleotidici opresc replicarea virusului.Pastilele au foarte puține efecte secundare, și chiar și pacienții cu ciroză le pot lua.Cu toate acestea, pacienții trebuie să ia pastile în fiecare zi, timp de mai mulți ani și, uneori, o viață întreagă. În cazul în care virusul devine rezistent la un singur tip de pastilă, s-ar putea să nu mai funcționeze, și va trebui să fie adăugat la tratament un alt medicament diferit pentru a ține virusul sub control. Medicul trebuie să monitorizeze încărcătura virală (ADN-ul hepatitei B), pentru a se asigura că tratamentul funcționează. 

Organizația Mondială a Sănătății a lansat liniile directoare pentru prevenirea, îngrijirea și tratamentul persoanelor cu infecție cronică hepatită B, care să stabilească cine ar trebui să fie tratat și cu ce medicamente.Deoarece liniile directoare au ca scop unitățile cu resurse limitate, acestea nu includ interferonul, mai complicat de gestionat decât medicamentele analogice nucleozidice și nucleotidice.

 

Tratamentul HEPATITEI C

S-a realizat o cantitate mare de medicamente pentru hepatita C,cu multe medicamente noi lansate în ultimii doi ani. În timp ce tratamentul hepatitei C care constă din ribavirină și interferon în forma pegilată, stimulează sistemul imunitar al organismului, cele mai multe dintre noile medicamente atacă virusul in sine. Ele vizează în primul rând una din cele trei părți distincte ale virusului numite proteaza, polimeraza și zona NS5A și, prin urmare, sunt cunoscute drept inhibitori de protează, inhibitori ai polimerazei și inhibitori NS5A; acestea sunt cunoscute ca antivirale directe, ele sunt acum folosite tot mai mult în combinație unele cu altele și fără interferon.Acestea permit cursuri de tratament mult mai scurte, 12 săptămâni sau mai puțin, cu mai puține efecte adverse.

Scopul tratamentului pentru hepatita C este de a atinge un răspuns virologic susținut (RVS), ceea ce înseamnă că virusul nu este detectabil în sânge 24 de săptămâni, acum mai frecvent 12 săptămâni după oprirea tratamentului. Acest răspuns este echivalentul unei vindecări, deoarece virusul nu revine, cu excepția persoanelor recent infectate. În timp ce genotipul 1 a fost considerat cel mai greu de tratat cu interferon, genotipul 3 pare a fi cel mai greu de tratat cu noile medicamente și avem foarte puține date cu privire la genotipurile 5 și 6.Cu toate acestea,sunt in studiu noi medicamente care vor funcționa în mod egal în toate genotipurile.Unul dintre cele mai interesante aspecte ale noilor medicamente este faptul că, în absența interferonului, ele par a fi suficient de sigure la pacienții cu ciroză decompensată, oferind șansa de vindecare și o îmbunătățire a stării de sănătate.Noile medicamente sunt scumpe în lumea dezvoltată și acest lucru limitează utilizarea lor în unele țări.Multe guverne sunt în prezent în negocieri cu producătorii pentru a asigura prețuri mai mici.În lumea în curs de dezvoltare, unii producători au anunțat deja „programe de acces“; aceste programe implică prețuri semnificativ mai mici și acorduri de licențiere cu producătorii de medicamente generice. În afară de negocierile asupra prețurilor, accesul la medicamente este încetinit de timpul necesar pentru licențe și/sau înregistrare. 

Organizația Mondială a Sănătății a lansat liniile directoare pentru screeningul, îngrijirea și tratamentul persoanelor cu hepatită C, care au stabilit cine ar trebui să fie tratat și cu ce medicamente. Acest lucru va fi actualizat în mod regulat, pe măsura ce devin disponibile medicamente noi.Exemple de AAD disponibile în prezent în unele țări sunt:Inhibitori de proteaze (numele se termină în -previr)

  • Prima generație: Boceprevirul; telaprevir
  • A doua generație (mai bună și cu mai puține efecte secundare): Asunaprevir; Paritaprevir; Simeprevir

Inhibitori de polimeraze (numele se termină în -buvir): Dasabuvir; sofosbuvir

Inhibitori de NS5A (numele se termină în -asvir): Daclatasvir; Ledipasvir; Ombitasvir

Combinații comercializate de un singur producător: Harvoni - sofosbuvir și Ledipasvir; '3D' - Paritaprevir, Dasabuvir și Ombitasvir.1

 

      Intervenţii pentru un stil de viaţă sănătos:organizarea şi desfăşurarea campaniilor IEC destinate celebrării anuale a Campaniei Ziua Mondială împotriva Hepatitei, parte din SUBPROGRAMUL DE EVALUARE ŞI PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII  ŞI EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE, disponibil la INSP, CNEPSShttps://insp.gov.ro/sites/cnepss/hepatitele/

 

         Eliminarea hepatitelor virale, care reprezintă o ameninţare la sănătatea publică, se poate realiza prin intermediul instrumentelor şi abordărilor actuale. Există oportunităţi pentru creşterea şi răspândirea globală a soluţiei la această problemă (atingerea ţintelor de reducere cu 90 % a infecţiilor noi şi de reducere cu 65% a deceselor), prin investiţii în 5 arii majore de intervenţie:

01/ Vaccinuri

Sunt disponibile vaccinuri eficiente pentru prevenirea hepatitelor virale A, B şi E, iar multe ţări implementează programe de vaccinare a copiilor împotriva HVB;

02/ Prevenirea transmiterii virusului hepatitic B de la mamă-la-copil

Vaccinarea oportună  cu prima doză la naştere este o intervenţie cheie pentru prevenirea transmiterii la naştere a virusului B de la mamă-la-copil;

03/ Siguranţa injecţiilor, produselor de sânge şi siguranţa chirurgicală

Transmiterea hepatitelor virale B şi C în unităţile de asistenţă medicală poate fi stopată prin aplicarea riguroasă a Precauţiilor Universale pentru toate intervenţiile medicale invazive, prin promovarea de măsuri pentru siguranţa injecţiilor şi securizarea aprovizionării cu produse de sânge.1,20

04/ Servicii de reducere a riscurilor pentru persoane care îşi injectează droguri

Asigurarea accesului la echipament de injectare steril şi tratamentul eficient al dependenţei de drog pot preveni şi controla transmiterea hepatitelor virale B şi C, ca parte a unui pachet de intervenţii integrate pentru prevenirea, tratamentul şi îngrijirea HIV, hepatite virale şi alte infecţii transmise prin sânge, în rândul persoanelor care îşi injectează droguri.

05/ Servicii de diagnostic şi tratament

          Medicamente noi, cu administrare orală, bine tolerate şi regimuri de tratament pentru pacienţii cu infecţie cronică HVC, pot duce la rate de vindecare mai mari de 90%. Există tratament eficient şi pentru pacienţii cu infecţii cronice HVB, de obicei este vorba despre un tratament pe viaţă. Pentru un impact mai mare, intervenţiile eficiente trebuie combinate şi adaptate unităţii de îngrijire, locului şi grupurilor specifice de populaţie. De exemplu, pentru epidemia de HVB, în anumite ţări cu prevalenţă mare a infecţiei, se pot obţine beneficii pentru sănătatea publică dacă eforturile se canalizează pe reducerea deceselor prin prevenirea infecţiei la copii, cu ajutorul vaccinării nou-născuţilor şi copiilor, dar şi prin tratamentul pacienţilor cu infecţii cronice.

Datele noi ale OMS din 28 țări – ceea ce reprezintă aproximativ 70% din povara globală a hepatitei – arată că eforturile de eliminare a hepatitei sunt tot mai energice. Publicate cu ocazia ZMH 2017, datele arată că aproape toate cele 28 țări au creat comitete naționale la nivel inalt pentru eliminarea hepatitei (cu planuri de acțiune și obiective) și că mai mult de jumătate dintre acestea au alocat fonduri dedicate pentru hepatită.De ZMH, OMS solicită țărilor să continue să transforme angajamentele în mai multe servicii pentru eliminarea hepatitei. OMS a adăugat un nou tratament generic pentru creșterea accesului la terapie, și promovează prevenția prin siguranța injecțiilor,factor cheie în reducerea transmiterii hepatitei B și C.

 

 

CONCLUZIE

 

Alianța Mondială pentru Hepatită (World Hepatitis Alliance-WHA) conduce lupta globală împotriva hepatitei virale, una din principalele cauze de deces la nivel mondial.

Hepatita virală este una din cele mai mari amenințări de sănătate publică a timpului nostru.

  • 1,34 milioane de decese pe an-- mai mult decât HIV/SIDA, tuberculoza și malaria, la un loc
  •  Două din trei decese prin cancer hepatic
  • 290 milioane persoane trăiesc fără să știe cu hepatita virală

                Impreună putem elimina hepatita virală:

  • Strategia Globală de eliminare a fost adoptată în anul 2016;
  • Există tratament pentru hepatita C și există tratament și vaccin pentru hepatita B;
  • Hepatita virală a fost inclusă în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

 

Compartiment Promovarea Santatii al DSP BN

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]