Boboteaza

„Şi s-a botezat Iisus, de treizeci de ani fiind, de vreme ce la vârsta de 30 de ani omul se pleacă cu lesnire către tot păcatul”, citim din volumul I din Proloagele. Deci, Hristos Domnul a aşteptat până la această vârstă cu botezul, ca la toate vârstele să împlinească voia Domnului şi să sfinţească firea noastră pentru a ne da putere să biruim patimile şi să putem scăpa de păcate. După botezul său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit în apă. Se spune că Sfântul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care se boteza, îl afunda în apă până la grumaz şi-l ţinea aşa până ce toate păcatele sale îşi mărturisea. Dar Hristos, fiind fără de păcat, n-a zăbovit în apă. Şi ieşind Domnul din râu i s-au deschis lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger şi duhul lui Dumnezeu spre Domnul, cel ce s-a botezat, s-a pogorât la vedere ca un porumbel. Şi Duhul Sfânt s-a arătat sub această asemănare, pentru că porumbelul este curat şi blând şi fără răutate. Aşa şi Duhul Sfânt este izvor de curăţie, de iubire, vistier al bunătăţilor. Şi pogorându-se Duhul Sfânt ca un porumbel peste Iisus s-a auzit un glas din cer zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit”.

O dată cu botezul Domnului, prăznuim astăzi şi botezul nostru, al fiecăruia dintre noi. Taina botezului este cea dintâi din cele 7 taine ale bisericii, e taina fără de care nu poţi fi creştin. Mântuitorul a rânduit această taină după învierea sa când a zis apostolilor lui: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). Este taina prin care ne curăţim de păcatul strămoşesc, moare adică omul vechi din noi şi se naşte omul cel nou prin împărtăşirea din harul Sfântului Duh al Domnului, putând nădăjdui că prin credinţă şi fapte bune să ajungă a dobândi mântuirea. Sfântul Botez nu poate fi săvârşit decât de Sfinţii Apostoli şi de urmaşii lor, episcopii şi preoţii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]