“Birocraţia excesivă îi sufocă, uneori, pe medicii de familie”

-Interviu cu preşedintele CJM, dr. în ştiinţe medicale Dănuţ Cocoi

-Medicul se “bate” de un contract de prestări servicii cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate pe care, nu mă feresc să-l numesc “dictat”, nu contract, pentru că se semnează între două părţi, furnizorul de servicii medicale, care este medicul, şi CJAS, care plăteşte prestaţiile medicului pe bază de factură. Păi, ce contract este acela, între doi parteneri care unul, CJAS, îşi arogă dreptul prin lege să-l modifice pe parcursul anului fără consultarea celeilalte părţi.

-Nu credeţi, d-le doctor, că birocraţia îi sufocă pe medicii de familie?

-Există o birocraţie excesivă. Medicului de familie îi revine pentru un pacient, conform unor studii recente, cam 20 de minute numai să scrie, nu să-l consulte. Este vorba de a evidenţia în registru, reţete, bilete etc. Nu mai este timp şi răbdare şi pentru pacient, care este pionul principal. Noi am propus să se finanţeze corect sistemul sanitar din România, care duce la dotarea spitalelor, la confortul locului de muncă, la plata corectă a medicului, la reducerea birocraţiei.

-Raportaţi-vă la numărul de pacienţi ce-i revin unui medic în ţara noastră, comparativ cu alte ţări din zonă.

-Cum spuneam, medicii se confruntă cu un mare număr de pacienţi. România se situează pe locul 4, înaintea noastră fiind Albania, Bosnia-Herţegovina, cu 1,9 medici la 1000 locuitori, faţă de Bulgaria cu 3,5 medici la 1000 locuitori, Cehia cu 3,5, Ungaria cu 3,3, toate ţări din fostul bloc comunist. Aceasta înseamnă că medicii din România au faţă de cei din alte ţări dublu sau triplu numărul de pacienţi, iar valoarea salarizării este tot aşa, de două-trei ori mai mică. Deci, de 2-3 ori mai mult de lucru şi de 2-3 ori mai puţină plată.

-Cât câştigă, totuşi, un medic de familie?

-Se face mereu o confuzie voită între venitul cabinetului medical şi venitul medicului. La un medic de familie, la care sunt înscrişi 1500 de pacienţi, de diferite vârste, trebuie să angajeze două asistente, să-şi procure materiale sanitare, întreţinerea cabinetului, aparatură medicală. Deci, la 1500 pacienţi, cu 1345 de puncte, după calculele efectuate rezultă un venit pe cabinet de 58 milioane lei vechi, din care 44 milioane sunt cheltuielile de funcţionare impuse de lege şi care trebuie respectate întocmai. Se vede clar care este, concret, venitul unui medic de familie. Curios este faptul şi anormal în acelaşi timp, că un medic din România are un venit mai mic, depune o muncă epuizantă, îi sunt aduse uneori acuze nejustificate şi astfel, în parte, am putea face portretul medicului din anul de graţie 2009, care ar fi următorul: medic obosit, chiar extenuat, obligat uneori să improvizeze, să suporte agresiunile celor care decid şi finanţează sistemul sanitar şi chiar a unor pacienţi.

-Care ar fi consecinţele acestei stări de lucruri?

-Nu putem, omeneşte vorbind, să ascundem că există uneori neglijenţă, că există greutăţi greu de surmontat, că salariile sunt aşa cum sunt şi, ca atare, mulţi găsesc o altă variantă, pleacă ori spre centrele universitare sau în alte ţări. Mulţi pleacă în străinătate la un salar mai mare, la condiţii mai bune de lucru, la o dotare superioară şi, astfel, scapă de volumul uneori epuizant de lucru din ţară. Ca atare, noi propunem finanţarea corectă a sistemului sanitar din România cu toate consecinţele pozitive care ar decurge din aceasta, astfel că medicul, credem noi, va fi mult mai motivat să rămână legat de locul său de muncă din ţară.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5