Bibu şi Bea

Am citit cartea „Bibu şi Bea”, scrisă de Radu Salvan şi lansată în prezenţa elevilor claselor a III-a şi a IV-a de la Şcoala Generală a Liceului „Andrei Mureşanu” Bistriţa, însoţiţi de d-nele învăţătoare Livia Matei şi Oana Moţoc, şi în prezenţa conducerii Palatului Culturii, a unor scriitor şi jurnalişti bistriţeni cunoscuţi, oameni de cultură mereu ancoraţi la viaţa culturală a oraşului şi nu în ultimul rând a unor oameni simpli, dar iubitori constanţi de artă şi literatură.
Scrisă cu har şi umor, pe înţelesul celor mici, povestea animăluţelor domestice din casa bunicii Mary descrie viaţa în comun, pe str. Prieteniei, nr. 11, a câtorva căţeluşi şi pisici de rasă, a purceluşului Puck, cu botul „o rozetă găurită în faţă” şi care adoră „mângâierea porcească” numită „scărpinat” în contrast total cu gingăşia pisicii Blanche, frumoasă ca un „top model de la Victoria’s Secret”!
Din fiecare dialog al animalelor răzbate un sfat folositor, menit să educe copilul – cititor sau cel căruia îi poţi citi simplu şi pe înţeles despre buna creştere, despre regulile bunului simţ, care înseamnă clar că „fiecare îl respectă pe celălalt”, iar învăţătura cea mai preţioasă este aceea că viaţa în comun, cu prietenie şi preţuire, au văzut-o la bunicii micuţei Ema (eroina cărţii), cei care, prin exemplul vieţii lor, au devenit modele de urmat pentru toate fiinţele vii din fermă.
Ultimul capitol al cărţii este dedicat motanului Bibu, pe care Ema îl găseşte la magazinul „Zoo-Hobby” şi de care se ataşează plină de emoţie.
Despărţirea lui de vieţuitoarele de acolo (ariciul Simon, hamsterul Rozilă, cei 2 canari, o pasăre colibri şi un papagal mândru – ca unic „cunoscător” al limbii vorbite de oameni...)” aduce nostalgie în sufletul lui Bibu, dar pleacă cu încredere, alături de şcolăriţa Ema, fiica lui Grace şi nepoata bunicii Mary, în casa spaţioasă din str. Prieteniei, nr. 11. Se leagă o mare prietenie între motan şi fetiţă, momentele de joacă sau cele de visare la stelele şi luna de pe cer nefiind rare.
Soseşte însă timpul cunoaşterii „fructului oprit” şi de către motanul Bibu (aşa cum înţeleapta bunică Mary observă), astfel că este dus s-o cunoască pe Ruslana, pisica de rasă, cu ochi albaştri. Totul are loc ca la carte: tatonare, cunoaştere, curte... şi apoi rodul iubirii – micuţa pisică Bea, care aduce bucurie deplină părinţilor săi şi care stă ore în şir lângă Bibu (tatăl ei), pe fotoliul comod, numit „Cutia cu vise”.
Ema şi bunica ei dragă se topesc la vederea „fetiţei” Bea şi aceasta se joacă cu ghemul de lână, răsfăţată şi iubită de toţi, sfidând parcă trecerea grăbită a timpului...
Doar tatăl Bibu rămâne pe locul lui de pe fotoliu, tot mai des visător, destăinuindu-se dorul de Scoţia, ţara strămoşilor săi! O ţară „cu munţi semeţi, codri şi lacuri”, cu ape repezi şi mii de păsări ciripind în aerul curat şi limpede, unde natura este vie şi unde copiii au fost infinit mai fericiţi decât cei de azi, care stau închişi în case întunecate, butonând laptop-urile, jocurile pline de violenţă, telefoanele mobile, trăind artificial, într-o lume falsă, în care ledurile, cipurile şi electrozii au luat locul luminii, al florilor, al micilor vietăţi din natură, al aerului curat şi al liniştii pădurilor. Au uitat să alerge cu bicicleta, să facă sport şi mişcare, că citească poezii şi cărţi frumoase, să socializeze unii cu alţii într-o lume reală şi nu în cea virtuală, plină de capcane şi false informaţii.
Finalul cărţii este emoţionant.
La întrebarea micuţei Bea: ce trebuie oferit celor care arată grijă şi iubire, tatăl Bibu răspunde: „oferim bucurie în schimbul iubirii lor!
Astfel, bucuria şi iubirea nu vor dispărea niciodată!” Splendid!
Felicitări sincere autorului Radu Salvan! Cartea merită citită nu doar de către copii, ci şi de oamenii mari, pentru că scânteia divină a copilăriei, a iubirii pentru creaţie şi Creator există în noi, în fiecare, cu siguranţă!
Oameni buni, oferiţi-vă sufletului dumneavoastră o caldă bucurie, citind (în nici 2 ore) o carte simplă, uşoară, cu preţioase învăţături, scrisă cu fin umor şi mult talent!
Doamne ajută!
Cu mulţumiri şi respect,
Garofiţa Popandron

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]