Biblioteca, oglinda creației spirituale!

În casa în care lipsește cartea, miros a pustiu !

         Cartea așezată cu grijă în rafturile bibliotecii, te atrage ca un magnet prin autorii ei, oamenii de litere care au îmbogățit spiritual viața iubitorilor de cultură, astfel că, pui mâna, o scoți din raft și o recitești, depinde de starea sufletească în care te găsești, și ce anume te interesează în acel moment: documentare, învățături, speranțe, doruri, adevăruri, dragoste, amintiri, etc.

         Recunosc că, am primit și am deschis cartea „Amintiri în imagini ” - 2016, semnată de autorul Gavril Avram, aruncându-mi privirea spre motto-ul cărții: „Suntem ceea ce ne amintim” - Nichita Stănescu.

         Un motto profund, care analizat constituie, în facto o pledoarie pentru asumarea vieții, reprezintă un lanț al întâmplărilor ce formează un destin de-a lungul vremurilor, în cazul de față, este vorba de destinul a doi oameni de cultură, scriitorii Paraschiva și Gavril Avram, care prin volumele lor (peste 10) își descriu întreaga viață, ajunși la binecuvântata vârstă de peste 80 de ani.

         Ca atare, îmi trebuia timp, să privesc și să aprofundez fiecare imagine ce oferă o informație, o poveste a celui ce fotografia, motiv pentru care i-am tot schimbat locul printre volumele „în așteptare”, fără însă să o așez în raftul bibliotecii unde își are locul lângă celelalte volume semnate de familia Paraschiva și Gavril Avram, motivul: să le recitesc, să trăiesc momentul amintirilor din perioada când ne-am cunoscut – 1969, și am pus umărul fiecare în domeniul nostru de activitate prin muncă și responsabilitate, prin cunoaștere, seriozitate și dragul față de oameni și de glia năsăudeană, la dezvoltarea și modernizarea orașului, la menținerea faimei acestui colț de țară românească.

         Citind din nou cărțile, m-am oprit la volumul „Evocări” - 2006, în care pe lângă datele biografice evidențiate, soții Avram se afirmă ca dascăli de mare valoare care au lucrat împreună în mai multe unități școlare și instituții de ocrotire, ultima fiind Casa de Copii din Năsăud, pe care au administrat-o timp de 25 de ani, (1969-1994) Paraschiva având și calitatea de  director, și-a dăruit toată dragostea și atașamentul pentru copiii (fetele)  din casă, unde a profesat alături de soțul Gavril până la pensionare. O familie onorabilă și respectată în oraș.

         Au traversat o perioadă tumultoasă, cu griji, efort și responsabilitate pentru finalizarea construcției Casei de Copii, asigurarea bazei materiale pentru funcționarea  în cele mai bune condiții a insituției și nu în ultimul rând crearea de condiții privind îngrijirea și educarea copiilor fără familie (fete), mulți la număr (120-150) devenind părinți și pentru aceștia.

        Profesorul Sever Ursa, în cuvântul de întâmpinare spune: „dascăli de tipul soților Avram, nu numai că s-au implicat în viață de creșterea copiilor, ci ei le urmăresc și astăzi traiectorile vieții”.

         Soții Avram, oameni de aleasă cultură și omenie, cu împliniri și satisfacții în plan personal și social, și o viață frumoasă de familie, au știut să imortalizeze prin scrierile lor și prin imagini, evoluția în timp a tot ceea ce au realizat, scoțând de sub tipar alte și alte volume, majoritatea cu caracter documentar, care stârnesc curiozitate și interes și se lasă citite cu mare plăcere.

         Astfel că, autorii își continuă povestea vieții, și mai ales a celei dedicate profesiei de dascăl, o carieră de care și-au legat întreaga viață în volumele: „Dăscălița” - 2010, „Mărturii peste ani” - 2013, „Arc peste timp” - 2014, „Pe urmele copilăriei” - 2015, în care autorii vorbesc despre părinți, despre frumusețea locurilor, despre începutul carierei de dascăl, vorbesc despre oameni și fapte, despre cadrele didactice și personalul din Casele de Copii, care prin efort și muncă, pe parcursul carierei au reușit să facă case adevărate, o familie ocrotitoare pentru copiii fără părinți, abandonați sau aduși la limita sărăciei, educându-i și formându-i pentru a-și lua viața în piept cu toate greutățile ei.

         Scriitorul Menuț Maximinian, în Ziarul „Răsunetul” din 18 iunie 2010, la apariția cărții „Dăscălița” spune: „Cartea este un adevărat portret al dascălului de altă dată, a omului care a știut să pună lumină în fiecare acțiune pe care o întreprinde.”

         Interesantă a fost ideea autorilor Paraschiva și Gavril Avram, să scoată de sub tipar un alt volum intitulat: „Articole din presă și cărți cu dedicații” - 2013, drept omagiu celor ce le-au scris, le-au adunat în câteva pagini împreună cu articolele din presă și au consemnat pe coperta cărții, următoarea mulțumire: „Tuturor celor care au vărsat din prea plinul bunăvoinței scriind despre noi în cărțile personale și în articole  publicate în presa vremii, celor care ne-au oferit din tezaurul lor de suflet, câte o carte, le adresăm cu recunoștință, sincere mulțumiri”.

         Cât respect și omenie întâlnești la acești dascăli !

         Sigur că biblioteca își așteaptă prea plinul ei, adică ultima carte primită de la familia Avram intitulată „AMINTIRI ÎN IMAGINI” - 2016.

         Este o carte album în care fotografiile vorbesc. Cartea reprezintă o operă de artă prin imaginile realizate în laboratorul foto din instituția condusă de Gavril Avram  (Casa de Copii) cu participarea efectivă a elevilor.

         Fiecare fotografie oferă o informație, o poveste a celui fotografiat, care privind-o, o aduci în lumea reală, în lumea poveștii ei, din locurile și împrejurările din care provine, din spațiu și timpuri diferite.

         Este o carte (un album) Bilanț a unei etapa sau mai multe, din viața autorului, un bilanț de suflet a ceea ce a realizat bun și a trăit, prezentat într-un mod emoționant, în care amintirile reflectate în imagini, reprezintă nucleul cărții, precum și a celorlalte volume ale celor doi scriitori.

         În cuprinsul cărții imaginile sunt structurate pe capitole, primul fiind „Părinții” Ioan și Maria, o icoană ce definește țăranul român: blând, bun la suflet, înțelept, curajos, hotărât, împovărat de muncă, care prin ținuta fizică  și vestimentară, cu o privire întrebătoare, te obligă la respect, te obligă să muncești să-ți câștigi pâinea cu sudoarea frunții, să apreciezi omul și munca, să iubești oamenii, portul și glia strămoșească, să-l iubești pe Dumnezeu. Sunt calități pe care fiul lor, Gavril Avram le-a moștenit și le-a transmis întregii familii.

         De fapt, din cele 250 de pagini cât cuprinde cartea, sunt imortalizate peste 500 de fotografii, ultimul capitol reprezintă „Familia”, în care minunații profesori și scriitori Paraschiva și Gavril sunt înconjurați de copii: Delia și Gabriel, de nepoții: Dan, Paul și Gabriela, de rude și prieteni, în ocazii și locuri diferite.

         O minunată și reală concluzie a fost făcută de remarcabilul om de cultură Menuț Maximinian în ziarul „Răsunetul” din 29 iulie 2016, când profesorul Gavril Avram a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 85 de ani, la televiziunea locală AS-TV Bistrița: „Familia Avram este un model pentru generațiile actuale, pentru modul în care au știut să construiască în armonie aproape 60 de ani atât acasă, cât și la școală. Sunt dascăli de modă veche, după cum îi numea și prof. Vasile Filip, acei dascăli pentru care își știau menirea pe care o au la altarul înțelepciunii.”

         Soții Paraschiva și Gavril Avram – scriitori, prin muncă, dragoste, inteligență, competență, prestigiu, curaj și jerfa lor au făurit destine, care au devenit oameni cu profesii și meserii bune, cu familii, integrându-se activ în societate.

         Soții Avram, sunt oamenii de cultură dotați de Dumnezeu cu talent și har în ale scrisului, cărțile lor sunt bogate în conținut și informații, reprezintă o literatură a confesiunii intime, cu trăiri în trecut, prezent și modele de urmat pentru viitor.

         Cărțile lor, întregesc tezaurul oricărei bibliotecii, trebuie citite.