În ajunul zilei de naştere

Baronul Alexandru Misiuga a plecat la stele

Ieri, baronul Alexandru Misiuga ar fi împlinit 85 de ani. Nici nu arăta că poartă pe umeri povara anilor. Ne-a vizitat zilele trecute redacţia. Era fericit. Ne-am întâlnit săptămâna trecută la o lansare de carte. A binedispus sala. Era colegul nostru drag, cel care ne-a obişnuit cu a lui pagină de satiră şi umor, Cuiul lui Pelelea, să zâmbim. Să fim bucuroşi de viaţa pe care ne-a dat-o Domnul. Vestea, că marti, în jurul orei 19.00, baronul, a dispărut ne-a cutremurat. Inima lui preabună a cedat. Pentru că ne-a dăruit-o nouă, strop cu strop, minut cu minut, iar noi nu am ştiut să apreciem gestul. În ziarul de ieri, colega noastră, Carmen Bulz a pregătit, în ediţia scrisă, un interviu aniversar cu baronul. Voiam să-i facem o surpriză. Ce păcat, că nu s-a mai bucurat de pagina aniversară. Şi, ca o ironie a sorţii, în loc să-i spunem lui nea Sandu „ La mulţi ani”, ne vom ridica privirea spre cer şi îl vom ruga pe Dumnezeu să-l primească în rândul drepţilor. Şi de acolo, dintre cei aleşi, baroane, mai priveşte şi pe pământ, la bistriţenii pe care i-ai iubit atât de mult, şi când eşti binedispus, mai trage câte o salvă de versuri, aşa cum ne-ai obişnuit, căci ne va fi foarte greu fără tine. Îţi promitem că vei rămâne mereu în sufletul nostru. Dumnezeu te iubeşte, poate mai mult ca noi.

A ridicat din cenuşă Castelul Dracula la hotarul dintre ţări

Alexandru Misiuga, primul baron al Casei Dracula, a readus în urmă cu 33 de ani mitul la realitate. Puţină lume ştie că prima parte a romanului lui Bram Stoker este situată în Pasul Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud.

În urmă cu ceva ani, un grup de jurnalişti americani au venit la Bistriţa şi au întrebat de existenţa unui hotel “Coroana de Aur” şi a unui castel aflat în Pasul Bârgăului. Directorul culturii bistriţene, citind cartea lui Stoker a înţeles exact ce căutau vizitatorii. Aşa s-au pus bazele hotelului din centrul Bistriţei, “Coroana de Aur”, hanul din carte la care a poposit avocatul Jonathan Harker la Bistriţa. Folosirea termenului de coroanã era periculoasã într-o perioadã în care comunismul înflorea şi monarhia era consideratã rãul suprem, însă denumirea s-a pãstrat. Apoi a urmat al doilea pas, o adevărată cruciadă cu autorităţile vremii, aceea de a construi un hotel în vârf de munte, la 1200 m, care să poarte numele Dracula. Autorităţile l-au luat în râs. Legenda spune că Alexandru Misiuga l-ar fi prins pe Ceauşescu la o masă, la Dealul Negru, bine dispus după o partidă de vânătoare de urşi şi i-ar fi spus, " ne trebuie un hotel între Transilvania şi Moldova", iar acesta i-a zis "şi cine vă opreşte". Cu acordul verbal al şefului statului, Misiuga a trecut la treabă. Castelul trebuia să aibă trei turnuri şi intrarea prin cimitir, iar clădirea să semene cu o ruină, însă baronul Misiuga a trebuit să se mulţumească cu un singur turn şi cu o clădire “civilizată”. După şapte ani, construcţia a fost finalizată, însă cu numele Tihuţa. “Nu am reusit sã îl numesc Dracula, era prea periculos, mai ales dupã ce presa strãinã nu mai contenea în a-l numi pe Ceausescu urmasul lui Dracula. Abia dupã revolutie am putut sã îi schimbãm numele”, ne-a declarat în urmă cu ceva timp Misiuga.

Un bust pentru Bram Stoker

După toate aceste realizări, bistriţeanul Misiuga mai avea o singură dorinţă: să-i ridice un bust scriitorului irlandez în faţa hotelului Dracula, fapt realizat în 2007. Bustul a fost dezvelit de ambasadorul Irlandei in România, Padraic Cradock.

Ideea beciului de speriat turiştii tot a lui Misiuga a fost. Când se oprea curentul, se trecea la felinare şi lumânări - te jurai că eşti în casa dracului. Simbolic, membrii Societăţii Dracula din Londra au cărat cărămizi pe schele şi şi-au pus semnăturile într-o sticlă pe care au zidit-o în peretele de apus al curţii interioare. Astăzi tot mai mulţi draculişti din întreaga lume poposesc în Pasul Tihuţa, unde mănâncă meniul Elixirul lui Dracula, iar la masă păstrează mereu un loc liber pentru conte. La hotelul bistriţean există salonul Jonathan Harker, decorat în roşu şi negru, cu pereţii acoperiţi cu trofee de vânătoare ale contelui Dracula. Camerele hotelului castel Dracula sunt ocupate de grupuri compacte de turişti. 100 de americani, veniţi de peste ocean au sărbătorit noaptea de Hallowen cu Contele vampir Dracula, legendarul personaj creat de Bram Stoker. Castelul are 140 de locuri de cazare.

Comoara castelului

În locul respective, o legenda care circulă şi acum spune că ar fi ascunse comori, de-ar ajunge aurul aflat acolo la oamenii de pe toata valea Bârgaului, dacă cineva ar îndrăzni să tulbure morţii, numai că de mult timp nimeni nu mai cutează să se aventureze pe acolo, de când s-a pierdut un câine lup, a unor căutători de comori cehi. O altă istorie spune că în urmă cu multe sute de ani, a trecut munţii venind din Ţara Românească un călător care spunea că este domn şi căruia oamenii lui, îi spuneau Draculea. Un sfetnic a lui Draculea (Vlad Tepeş), Barbu Blacul a aflat de povestea comorii şi l-a convins pe domn să sape unde se află un tunel care intra sub o cetate aflată în ruine. nu în orice zi se putea săpa, ci numai în zi de Sânziene, la răsăritul soarelului, atunci când printr-un orificiu intră lumina soarelui ca să lumineze poarta ascunsă a comorii.

A scris cu sânge

Pentru a fi numit baron al Casei Dracula de către societatea cu acelaşi nume din Londra, Misiuga a trecut prin mai multe probe - a tras cu arcul, a traversat o punte firavă, a sărit peste foc şi a dansat menuet. Pentru cei care vizitează castelul Dracula, dacă doresc să nu se întâlnească cu personajul, există o singură soluţie: “să aibă asupra lor o punguţă din piele de berbec, cu brâiele din piele de ţap, o măciulie de usturoi oltenesc, nişte anafură de la Mănăstirea Rohia şi o sticluţă de aghiasmă de la Mănăstirea Parva”. De când se ocupă de mitul Dracula, Misiuga a primit multe scrisori semnate simplu “contele Dracula Bistriţa - România”, însă cei de la poştă ştiu întotdeauna care este destinatarul. Bizară este scrisoarea primită de la un californian, scrisă cu sânge de om. Mai mult, ministrul Agathon, habar nu avea unde a fost încropit mitul încercând să-l distrugă prin defunctul parc.

Turnul cu păpuşi

Până ieri, Alexandru Misiuga a deţinut şi cheile de la Turnul Dogarilor, singurul din cele 18 turnuri ale breslelor medievale care s-a păstrat pănă in zilele noastre, rezistând cu cerbicie in faţa multor hoarde de năvălitori, a căzut în martie anul trecut victima unor ciorditori. Baronul a fost foarte supărat când şi-a văzut devastat muzeul de măşti tradiţionale şi păpuşi. Spărgătorii au furat 14 măşti tradiţionale şi 7 păpuşi, toate piese unicat. Turnul Dogarilor, cu o inălţime de 25 de metri şi trei nivele, a fost folosit de-a lungul timpului ca spital pentru bolnavi psihic, care erau ţinuti aici in cămăşi de forţă, dar şi ca loc de detenţie a prostituatelor, care erau puse in lanţuri inainte de-a fi ţintuite la stâlpul infamiei. Clădirea a fost folosită apoi, pe rând, ca sediu pentru cercetaşii bistriţeni, ca azil de noapte, la ora actuală adapostind ineditul muzeu al lui Alexandru Misiuga, epigramist, veteran de război, colonel in retragere şi baron al 'Casei Dracula'. Cu toate eforturile unor de-a muta mitul Dracula din judeţul Bistriţa-Năsăud pe alte meleaguri, prin înfiinţarea unor parcuri de distracţie, care de care mai utopice, acest lucru nu va reuşi, deoarece atât Bram Stoker, şi mai târziu Alexandru Misiuga au făcut acest cadou bistriţenilor. Tot Misiuga, cunoscător pe aceea vreme a 6 limbi străine este cel care a înfiinţat cel mai vechi ansamblul folcloric din Bistriţa, acum 40 de ani, Cununa de pe Someş. Tot datorită lui a fost ridicat în Piaţa centrală bustul lui Liviu Rebreanu, prozatorul bistriţenilor, la fundamental căruia a pus o sticlă cu o misivă pentru generaţiile următoare. Doar el a ştiut ce scrie în ea. Autor a 20 de cărţi, Alexandru Misiuga ar fi meriat mai multă atenţie din partea colegilor de breaslă, şi, mai ales, a celor care conduc destinele culturii. Este trist domnilor, că aţi purtat un om care şi-a depus manuscrisul la SSBN, cu vorba. Chiar dacă nu erau texte pe măsura gusturilor marilor exigenţi ai judeţului, sunteţi oameni cu frică de Dumnezeu şi cred, că dumneavostră sunteţi cei care aţi rămas cu sufletul neîmpăcat. Mai cred că puteaţi să-i acordaţi şi un premiu pentru întreaga activitate în domeniul culturii. De acum, orice reacţii veţi avea, va fi prea târziu. Interesele dumneavostră, domnilor juraţi ai premiilor, ne lasă un gust amar. Cred că ştiţi de ce… Puteţi acum să editaţi 100 de cărţi cu Misiuga, puteţi să-i daţi 1000 de premii, primarul poate să dea numele lui unei străzi, este prea târziu. Baronul nu se mai bucură de ele.

Alexandru Misiuga, un simbol al bistriţenilor

Supranumit şi tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistriţenilor, reuşind să facă multe lucruri pentru aceştia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noştri scriitori în pieţele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe poveţe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă ţină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Aşa va rămâne pentru generaţiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii Bistriţei…Alexandru Misiuga va dăinui, pe veci, în conştiinţa urbei.

Comentarii

20/02/09 19:18

Condoleante. E trist ca nu am stiut sa-l pretuim mai mult.

19/02/09 23:07
Vizitator

Condoleante tuturor bistritenilor. Mi/a fost tare drag baronul. Nu mai sunt oameni ca el. Drum spre stele fericit

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]