Bârgăuanii și Rebreanu

Scriitorul Liviu Rebreanu este cunoscut în întreaga lume, dar interesul pentru operele sale culminează în ţară, unde acestea au fost tipărite, studiate în școli, puse în scenă, transmise la radio și ecranizate, iar numele său a fost acordat la numeroase instituții, concursuri literare și festivaluri internaționale, între care, printre cele mai importante se desfășoară anual în județul Bistrița Năsăud.
Dar cel mai mult, Liviu Rebreanu, a fost apreciat şi iubit de cei apropiaţi de locul naşterii, copilăriei şi trăirii unei mare părţi a vieţii sale, unde ne-au rămas locurile pe care le-a atins, le-a iubit şi le-a descris, dar şi muzeele în care spiritul marelui scriitor dăinuieşte în continuare.
Un adevărat cuib al visurilor nemuritoare, muzeul „Cuibul visurilor” reprezintă sintagma care îl întruchipează şi îl înscrie în posteritate pe marele scriitor, nu doar la Maieru, devenit principalul centru cultural rebrenian, cât şi în întrega lume, prin cei care vizitează muzeul sau citesc valoroasa revistă, ale cărei numere au trecut deja oceanul.
În opera sa, Rebreanu se referă și la Valea Bârgăului, acea zonă paralelă și mult asemănătoare, ca locuri, oameni și obiceiuri, cu cea a Someșului, prin introducerea și localizarea, chiar la începutul romanului Ion, a unui întins perimetru în care se vor desfășura acțiunile, a cărui descriere o redăm în continuare.
Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul ba în dreapta, ba în stânga până la Cluj și chiar mai departe, se desprinde un drum alb, mai sus de Armandia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.
Într-un punct nodal al romanului, la aflarea veștii că Ana era însărcinată, Ion începe să-și rărească vizitele sale nocturne, părăsind-o apoi și realizând un adevărat autosurghiun, prin plecarea sa la tăiatul pădurii în Munții Bârgăului. Redăm textul.
Trecură o săptămână, două, cinci… Fata află că Ion s-a dus să taie la pădure în Munții Bârgăului, împreună cu alți bărbați. Își dădu seama că e pierdută, că de-acum numai de la Dumnezeu mai poate nădăjdui scăpare. Se prăpădea plângând amarnic, ca și când ar fi avut nevoie de toate lacrimile din lume ca să-i înece durerea ei cea mare…
Într-un alt punct culminant al romanului, când doamna Herdelea află de osânda soțului ei, blestemă pe cei care l-au „batjocorit” pe învățător, iar Ghighi se îngrozește la gândul că tatăl său va fi închis alături de un renumit deținut, pe nume Laurenț, din Bârgău. Redăm în continuare textul rebrenian.
Nu le-ar ajuta Dumnezeu și Maica Precista! Bată-i mânia și urgia cerului, cum te-au batjocorit ei pe tine!, blestemă doamna Herdelea când află osânda.
-Vai de mine, ce-o să zică lumea că tata va ședea în temniță ca și Laurenț din Bârgău! Cum să mai scot eu capul în lume, Doamne!, se văită Ghighi, sigură că la serata din octombre o vor ocoli-o toți dansatorii.
Bârgăuanii se ocupau cu păstoritul, agricultura și exploatarea lemnelor, erau buni vânători, dar și luptători curajoși, care își apărau libertatea expusă trecătorii spre Bucovina, unde mișunau haiduci și se refugiau adesea și numeroși tâlhari și malefactori, care de cele mai multe ori erau depistați, judecați și condamnați, devenind ca și Laurenț din Bârgău, pușcăriași de temut, prin faptele lor.
Despre marea preţuire acordată lui Rebreanu, de către locuitorii Văii Bârgăului, profesorul Mircea Platon nota în „Gazeta de Bârgău”, din noiembrie 2005, despre o elocventă mărturie, consemnată de poetul Ion Th. Ilea, în „Mărturisirile unui anonim”, carte apărută în 1974, în care autorul relatează că l-a însoţit, în 1933, pe pictorul scenograf Traian Cornescu în zona Bistriţei, cu scopul procurării unor costume naţionale pentru piesa ,,Ion", dramatizare făcută de Mihail Sorbul şi Mihail Sadoveanu, după romanul lui Liviu Rebreanu. Redăm în continuare relatările consemnate.
,,La Prundu Bârgăului ne-a primit Nicolae Someşan, învăţătorul de şcoală veche ardeleană, fost coleg cu Vasile Rebreanu (tatăl lui Liviu, notă M.P.). La restaurantul ,,Marcu", în seara zilei, l-am întâlnit pe protopopul Iuliu Suceavă, pe învăţătorul Toma Platon (tatăl profesorului M.P., notă N.V.) şi pe inimosul inginer silvic Gh. Prapescu (socrul poetului Aurel Rău, notă N.V).
În micul grup constituit astfel întâmplător, se depănau amintiri despre Vasile Rebreanu şi ,,domnişorul Liviu”, cum îl numeau toţi. Din acest grup mai făceau parte şi Carol Viragh şi profesorul de muzică Traian Dumbravă. La un moment dat a intrat şeful de post Orha, cerând să se facă închiderea localului. Învăţătorul N. Someşan îl apostrofează, spunandu-i că între ei se află un pictor trimis de la Bucureşti de ,,domnişorul Liviu", autorul romanului ,,Ion" în care meleagurile noastre ,,trăiesc ca lumina-n soare". Învăţătorul Someşan a mai adaugat cu mandrie: ,,..eu îl cunosc pe domnişorul Liviu de când era copil că am fost coleg de dăscălie şi cu tatăl său şi de pe atunci i-am prevăzut un viitor strălucit. I-am şi spus personal că va ajunge om mare”.
Previziunea s-a împlinit, ,,domnişorul Liviu" devenind cel mai de seamă romancier român şi unul dintre marii prozatori realişti ai lumii, a adăugat prof. Mircea Platon, în Gazeta de Bârgău din noiembrie, 2005.
Sunt însă puţine informaţii despre legătura lui Liviu Rebreanu cu Valea Bârgăului, dar este un lucru cert că bârgăuanii l-au iubit nespus pe marele romancier şi o vor face mereu.
O dovadă recentă, în acest sens, este vizita membrilor Societăţii Culturale “Speranţa reînviată”, înfiinţată acum mai bine de cinci ani în mijlocul Bârgaielor, care a vizitat pe 21 iunie, în cea mai lungă zi a anului, muzeul “Cuibul Visurilor” din Maieru. A fost nu doar o zi lungă şi frumoasă, ci şi una foarte bogată, în care cei 20 de bârgăuani s-au întâlnit cu marele Rebreanu, prin dialogul purtat şi expunerile făcute de profesorul Sever Ursa, ctitorul muzeelor de la Liviu Rebreanu şi Maieru, care nu şi-a precupeţit nimic în scopul păstrării rădăcinilor şi a culturii româneşti. Liviu Rebreanu trăieşte și prin Sever Ursa.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5