Avocatul Monica Săsărman despre cazul părintelui Cristian Pomohaci: Este interzisă orice manifestare publică care ar putea sugera vinovăția înainte de aflarea verdictului

Zilele acestea, agenda mass-media centrală şi locală a avut în prim plan cazul părintelui Cristian Pomohaci, acuzat de convorbiri indecente cu un adolescent. Opinia publică, „specialiştii” de toate felurile au dat verdictul „vinovat”, fără a aştepta o decizie finală atât din partea Bisericii Ortodoxe, cât şi a procurorilor, ca să nu mai vorbim că nu avem încă un dosar în instanţa de judecată. Practic, prezumţia de nevinovăţie nici nu a mai existat. Nimeni nu s-a întrebat cine e acel tânăr, de unde îl cunoştea pe preot, cum a ajuns înregistrarea în presă, cum de s-a făcut publică după mai mult timp, unde este tânărul acum, de ce nu iese în faţă, de ce era aşa de relaxat în discuţii, de ce cerea bani, unde este dovada că a avut loc o altă întâlnire concretă, deranjează pe cineva faptul că la părintele Pomohaci vin oameni din toată ţara care spun că rugăciunile lui îi ajută, deranjează faptul că este unul dintre cei mai cotaţi artişti etc.
Această etapă a cercetărilor nu poate să înfrângă vreodată principiul prezumţiei de nevinovăţie. Despre acest subiect am discutat cu avocatul Monica Săsărman.
“Articolul 23 din Constituţia României -Libertatea individuală prevede ca ‘’ (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile’’, iar ‘’(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată’’
Art. 6 alin. 2 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale prevede ca “Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită’’. În jurisprudenţa constanta Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că trebuie făcută distincţia între a exprima direct suspiciuni despre o persoană şi a exprima public o opinie personală privind vinovăţia sa. Inclusiv România a fost condamnată pentru nerespectare. La data de 12 februarie 2016, miniștrii statelor membre ale UE au adoptat Directiva privind prezumția de nevinovăție și dreptul de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Directiva cuprinde noi norme care vor garanta prezumția de nevinovăție a persoanelor pe care poliția sau autoritățile judiciare le acuză sau le suspectează de comiterea unei infracțiuni. Scopul Directivei este acela de crea în primul rând un spațiu comun de încredere în angajamentul fiecărui stat că va respecta hotărârile și deciziile judiciare în materia dreptului penal în spiritul acestor noi reguli menite să asigure respectarea următoarelor drepturilor fundamentale, cum ar fi: ‘’1. Nevinovăție până la dovedirea vinovăției. Este interzisă orice manifestare publică din partea autorităților care ar putea sugera vinovăția, înainte de aflarea verdictului. O definiție comună a prezumției de nevinovăție va fi valabilă pentru toate statele membre’’. Art. 4 Nou Cod Procedura Penală: ‘’Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitive. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerilor organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului’’ ne-a declarat avocatul Monica Săsărman.

Comentarii

28/06/17 22:15
Norbert

Stimată doamnă avocat, domnia voastră nu realizaţi ceea ce înseamnă libertatea de exprimare, pentru care în Europa se moare, apărând-o. "Este interzisă orice manifestare publică DIN PARTEA AUTORITĂŢILOR, care ar putea sugera vinovăţia înainte de aflarea verdictului..." citaţi domnia voastră. Deci autorităţi.Nicio referinţă la persoane. Toată presa ziceţi că greşeşte? Nu cumva să rămâneţi singură pe planetă în a şti ce e corect şi ce nu.Ca cetăţean, afirm în scris de ex.că înregistrarea convorbirii dintre preotul Pomohaci şi minor este autentică şi argumentez că nu se poate falsifica cu mijloace tehnice o aşa discuţie de 22 de minute, din pricina corelaţiilor de tonalitate (cum se procedează în cercetarea criminalistică).
Idem, pe baza unor fapte documentate public, fac alte aserţiuni, declar anumite fapte ca greşeli, păcate şi vinovăţii şi este evident că îmi asum responsabiliatea celor scrise, aşa cum cere fiecare cotidian, dar şi deontologia. Cine vrea să mă combată, poate să o facă înn scris sau să mă cheme în judecată, personal fiind gata oricând "să dau seama de toate cele (ce) le scriu" -cum spunea Grigore Ureche acu cinci secole. Domnia voastră ne vreţi şi mai proşti decât suntem, ceea ce nu e bine

29/06/17 08:14
Alfeu

Există două tipuri de hotărâri:vinovat/nevinovat/achitat. Una emisă emisă legal şi public de o autoritate judecătorească, în urma administrării unui probatoriu şi foarte multe în spaţiul privat, particular al fiecărui individ, care află ceva şi emite un gând, o concluzie dezaprobatoare/aprobatoare pe care o poate face publică sau păstrată doar în forul său interior.Acast al doilea tip nu poate fi oprit de nimeni în lume, deşi avocaţii vor adesea să aibă doar ei acest drept, deşi în instanţe sau în beletristică vedem adesea pe avocaţi negând insolent faptele cele mai clar probate nu de dragul adevărului, ci al clinetului şi remuneraţiei, deşi rolul unui avocat onest este doar să arate exhaustiv multiplele circumstanţe care ar putea scuza cum s-a ajuns la un anumit act condamnabil.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5