Motto:
Doamne, n-ajung pân’la Tine,
Vârfurile-acestei păduri de suspine?
*
Vai, frumuseţea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
şi-alături să simţim sub talpă huma
de iarba vieţii grea, cum de suspine
mi-i inima de când nu te-am văzut?
Magda Isanos

Există oameni îndrăgostiţi la toate vârstele şi se comportă în toate felurile.

Tainică şi tulburătoare Încercare este trecerea pe Pământ a Omului între naştere şi moarte!
La nivel mondial, deci şi în ţara noastră, oamenii se confruntă nu numai cu sărăcia care atinge nevoile de supravieţuire, dar, mai puţin vizibil, însă tot atât de gravă este sărăcia relaţională. Vedem că sărăcia materială şi sărăcia relaţională constituie, de fapt, bolile cele mai grave care există azi pe Pământ.

Motto:
M-ai zămislit fără sfârşit,
După dorinţa ta.
Acest ulcior fragil,
Tu iar şi iarăşi îl goleşti,
Şi iar şi iarăşi cu viaţă nouă îl umpli ochi.
*
Crede în iubire,
Chiar dacă este un izvor de suferinţă.
Să nu-ţi închizi inima!
RABINDRANATH TAGORE

Spre bucuria mea, am descoperit zilele acestea, într-un moment când aveam nevoie să stau de vorbă cu cineva, două cărţi de poezie, scrise de Aurel I. Borgovan, care m-au surprins plăcut, captivându-mi atenţia: SPRE ŢĂRMURI NEVISATE şi PUNCTUL DE ZENIT DIN ZARE, Editura Karuna, Bistriţa.

Bucuriile noastre spirituale sunt inestimabile atunci când ştim să le dăm valoarea lor reală, chiar dacă ne aflăm în mijlocul unor necazuri insurmontabile.
Am trăit o mare bucurie citind TABOR, Revistă lunară de cultură şi spiritualitate românească editată de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Lectura revistei TABOR face parte din lecturile mele grele.

Motto:
lacrima este
un alt timp
al zăpezii
*
tăceri sufocante
îngenunchează
zâmbetul
Ana Zegrean

Cartea ŞARPE DE VÂNT, autoare Ana Zegrean, cuprinde 45 de poezii, ediţie bilingvă, în română şi engleză, şi a apărut la Editura Nico, Târgu Mureş, 2010, fiind prefaţată lămuritor de Domnul Nicolae Băciuţ.

Motto:
A trăi înseamnă a te naşte neîncetat.
Antoine de Saint-Exupéry

Fiecare Om este ceva de o măreţie uluitoare şi s-a născut pentru a iubi. El tinde mereu către Conştiinţa Universului pentru a fi stăpân pe destinul lui.
Omul se află mereu în prezenţa sa, are o lume interioară ce îi aparţine şi oriunde merge o ia cu el şi se bazează pe ea.

Motto:
Fiecare muncă are rostul ei,
cunoscut doar de cel care o slujeşte zi de zi.
Olimpiu NUŞFELEAN

Scriu mai departe gândurile ce mi-au venit în minte în timp ce am citit cartea UN OM FĂRĂ ARIPI scrisă de profesorul Olimpiu Nuşfelean.
Trăim pentru ceilalţi. Cred că scriitorii trăiesc îndeosebi pentru semenii lor.

Zilele trecute paşii m-au purtat la Mănăstirea Nicula unde, de câte ori merg, după ce îmi spun rugăciunile în Biserica în care se află „Icoana Maicii Domnului care vindecă suferinţa”, trec şi pe la mormântul lui Ioan Alexandru.
Acest mare poet român, născut la 25 decembrie 1941, plecat la Cer la 16 septembrie 2000, îşi are odihna veşnică aici, în acest loc de o rară frumuseţe şi mare încărcătură religioasă.

Citesc cu drag din operele scriitorilor contemporani bistriţeni. Unul din aceşti scriitori este Domnul Olimpiu Nuşfelean.

TRANSCENDEREA FERICIRII se intitulează una din cărţile lui Serghei Nikolaevici Lazarev, pe marginea căreia am notat câteva gânduri ce mi-au venit în minte în timp ce am citit-o. Ca şi în alte dăţi, am observat cum facem parte din Mintea Universală şi că unii dintre noi, chiar dacă nu ne cunoaştem fizic, gândim la fel, însă exprimăm în alt mod gândurile şi intuiţiile sau simţămintele noastre.