În ce măsură programa şcolară, pritocită de ministerul de resort (care, de 20 de ani încoace, se numeşte în fel şi chip) poartă amprenta timpului politic se poate vedea şi la limba şi literatura română la liceu.
În anii 50, când cu reforma agrară, se făcea mult bărbunc, în manuale, la clasă, pe scene de spectacol aniversar, cu poezia ”Noi vrem pământ” a lui G.Coşbuc.

Ce urmează s-ar putea considera un fel de ”pro domo”. Am ezitat, apoi mi-am zis: De ce nu?
Familia celor două nepoţele ale mele s-a aşezat de câţiva ani în aceeaşi urbe unde locuiesc bunici. O fetiţă e ”La litere” (vorba unui amic) – adică în clasa I, Şcoala Generala ”Grigore Silaşi”) -, mezina e în grupa mijlocie, la Căminul ”Albă ca zăpada”.
Când pot, când am timp, merg să le iau de la şcoală, de la grădiniţă. Aşa că îi cunosc, îi recunosc pe gâgâlicii lor (voiam să spun colegii lor).

Intelectuali din amontele Someşului Mare (de la Beclean până la Rodna), scriitori, muzeografi, cercetători în etnografie şi folclor, profesori - astrişti sau simpatizanţi ai Astrei - s-au adunat recent în moderna sală a Muzeului Grăniceresc Năsăud pentru a se întâlni cu Cenaclul Astrei ”Iacob Mureşanu” şi a dialoga pe seama unor publicaţii din zonă, a unor cărţi recent apărute, datorate unor autori din cuprinsul judeţului Bistriţa-Năsăud.

Cer scuze dacă, pentru persoane mai puţin familiarizate cu neologismele, voi ”traduce” acest cuvânt.

Am redactat un text (”Impotenţa mascată”) despre un impostor, membru al unui partid de impostori (se ştie prea limpede la care mă refer), insul zăcând în Parlamentul României de la începutul postdecembrist al acestui for legislativ. Din învăţător fără vocaţie, a făcut un f.f., ajungând un gurist în domeniul justiţiei.

Într-o sală plină până la refuz de părinţi, copii şi dascăli, la Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa a fost lansat, în premieră pe ţară, jocul “Regele familiei” conceput de bistriţeanca Elisabeta Uhelszki.
Spectacol prezentat de Ana Maria Răzoare a debutat cu balerinele de la Grupa mijlocie de balet a Şcolii de Arte, coordonator Gabriela Cochisă. Au urmat doamnele Cornelia Horobeţ şi Elvira Botoş cu cântecelul pentru copii "În pădurea cu alune".

Afirmaţia îi aparţine unui bărbat din partea locului, aflând că Ioan Vălean, din Braniştea, a trecut în lumea celor drepţi.
S-a săvârşit din viaţă cu trei zile înainte de a fi împlinit 84 de ani.
Cu câţiva ani în urmă, l-am descoperit – prin nepoata sa, Liana – dat fiind faptul că amândoi aveam aceeaşi zi aniversară.

Intenţionat, primul cuvânt din titlu l-am lăsat în forma lui de pe vremea lui Caragiale, iar al doilea substantiv l-am scris potrivit limbii române standard.

Poate e prea repede să scriu despre George Gavriluţiu, deşi, după ce l-am vizitat la spital, mi-am spus în sinea mea, foarte-foarte întristat: Doamne, iar voi scrie un necrolog despre un prieten. Se vede că s-a grăbit să-mi adeverească bănuiala, încât acum trebuie să folosesc despre el verbe la timpul trecut: era, fusese, a fost, avea…
Se afla într-un salon unde e de preferat să nu ajungi, asta nu pe motiv de spitalizare, ci pentru bietul peisaj uman pe care ţi-l oferă paturile.