Aurel Podaru, Poeme

mândrolea stă să fete

de luna viitoare gata cu laptele benone!
spuse doamna reghina dând buzna în sufragerie
unde domnul învăţător tolănit într-un fotoliu citea ziarul
mândrolea stă să fete zice mărioara şi-ar trebui să vorbeşti
din timp cu lelea floricuţă de lângă şcoală că mai dă şi la alţii
lapte sau ce? întrebă candid domnul învăţător benone
bine! bine! se răsti doamna reghina la el
văd că-ţi arde de glumă dar ai grijă copilul nu poate
rămâne fără eu atâta-ţi spun şi se uită la soţul ei
ca la un strigoi de parcă el s-ar face vinovat de situaţia
delicată în care se află vaca furnizoare

că ţie nici nu-ţi pasă de copil benone
de parcă l-aş fi făcut singură Doamne iartă-mă!
mai spuse doamna reghina şi vru să-i trântească uşa în nas
însă domnul învăţător care deţine şi funcţia de responsabil
al apărării locale antiaeriene pe comuna sălcud
puse piciorul în prag ca omul păţit

te avertizez cu tot respectul i-a spus soţiei că la ora actuală
europa este cel mai înarmat continent din lume!
aici staţionează trupe însumând peste opt milioane de combatanţi
dotate cu tancuri cu avioane de luptă cu vase de război
cu încărcături nucleare în timp ce doamna reghina
îşi mută ponderea de pe un picior pe celălalt

fii calmă încercă domnul benone s-o tempereze
şi uită-te aici scrie negru pe alb că în momentul de faţă
europa asigură cincisprezece tone de trotil pe cap de locuitor
iar arsenalul nuclear şi convenţional al bătrânului continent
depăşeşte de două virgulă şapte milioane de ori
potenţialul distructiv al bombei de la hiroşima

'ţi-ar al dracu’ bomba de la hiroşima!
se-nfurie doamna reghina şi smulgându-i ziarul din mână
îl azvârli cât colo
că pentru tine bomba de la hiroşima
e mai importantă decât laptele copilului
apoi ieşi trântind uşa
ca un ultim avertisment cursei înarmărilor!

lasă mărioară o mai aud bombănind
într-o uşoară destindere după ce intră în bucătărie
o rezolvăm noi şi pe asta nu vezi că n-ai cu cine

închipuie-ţi dragă soţul meu şi lupta pentru pace!
spuse doamna reghina schimbând registrul
liderul destinderii internaţionale şi spaima cursei înarmărilor!
parcă-l aud vorbind în public
de acord cu neamestecul în treburile interne tovarăşi
dar nici chiar aşa
în iran ciocniri violente în liban proiectile dum-dum!
la ei foamete şi şomaj la noi bunăstare şi huzur
în timp ce planeta noastră stă pe un butoi de pulbere
şi noi ce facem tovarăşi?
noi mâna asta de patrioţi din sălcud?

că el nu poate sta cu mâinile în sân ca alţii
el musai să lupte mărioară chiar dacă nu rezolvă mare lucru
contribuie şi el cât de cât la instaurarea păcii şi a calmului
în lume măcar acolo unde nu-i încordare
apoi râd amândouă ca două proaste!

firuţa din deal

fii atent aurică m-a atenţionat într-o seară dan
colegul de breaslă din c.a.p.
în timp ce ne-ndreptam spre casă
învăţătoarea aia drăguţă ştii tu care
e cu ochii pe tine măi băiatule
tu chiar nu-ţi dai seama?
că eu dacă n-aş fi însurat…

pe lângă fetele din sat cu rochii largi plinuţe
şi cu obrajii rumeni firuţa o adolescentă
în fusta ei scurtă şi strâmtă de oraş
părea o străină şi neajutorată

ea intră odată în magazinul universal
unde întâmplător mă aflam şi eu
ochii ei negri mă priveau deschis
un zâmbet moale binevoitor în timp ce răsfoiam
cele câteva cărţi aduse pentru vânzare
deşi prin părţile locului nu era cine să le citească

avem la şcoală cărţi foarte bune dacă te interesează
spuse firuţa într-un moment când gestionara
intră după marfă în magazia din spate
vino diseară la căminul cultural
am să iau câteva cu mine

seara m-am întâlnnit cu firuta la căminul cultural
purta un pardesiu lung de culoare deschisă
şi încheiat la toţi nasturii o eşarfă albă la gât
părul scurt tuns băieţeşte

scuză-mă că nu ţi-am adus nimic de citit
a zis ea dar nu ştiu ce cărţi preferi
dacă vrei vino la mine să-ţi alegi.

am tras-o uşurel spre mine şi-am sărutat-o
ea închise ochii şi i-am simţtit inima zvâcnind
apoi îşi lăsă capul pe spate mă privi scurt
şi desprinzându-se uşor din braţele mele
mă luă de mână şi-mi spuse haide să mergem

locuia în gazdă la marginea satului
şi până acolo am mai sărutat-o de câteva ori
ea nu s-a opus şi când am ajuns
m-a tras sub nucul de la poartă şi mi-a zis
rămâi aici până când aprind lumina
când s-a aprins lumina am sărit gardul
şi din trei salturi am traversat ograda

am plecat de la firuţa înainte de a se lumina de ziuă
pe acelaşi drum pe care venisem împreună
şi m-am întors acasă dinspre celălalt capăt al satului

a doua seară am sărit din nou gardul
am apăsat pe clanţă şi uşa s-a deschis scârţâind uşor
de ce nu o închizi cu cheia? am întrebat-o
păi dacă vii tu a zis firuţa râzând încetişor

firuţa era o femeie supusă pătimaşă
se aprindea la prima mea atingere
ce faci cu mine… şoptea pierdută
lăsându-se cu totul în voia mea

pe de altă parte însă era rezervată
despre sine vorbea puţin şi fără chef
o singură dată pomenise de bărbatul ei
şi se corectă numaidecât fostul meu soţ.

de loc era din târnăveni făcuse liceul pedagogic
la târgu-mureş unde a şi lucrat vreo doi ani
se măritase între timp pe urmă plecase de-acolo
mă săturasem de toate…
dar de ce se refugiase la deag n-a spus-o niciodată
aşa a fost să fie…

am căzut de acord încă de la început
că relaţia noastră trebuie să rămână o taină
deşi la sat e greu să păstrezi un astfel de secret
nu-mi reproşa nimic nu insista niciodată
nici lacrimi nici manifestări de bucurie
nici declaraţii de dragoste nimic din toate acestea

dar într-o noapte când m-am trezit firuţa
stătea rezemată într-un cot şi mă privea ţintă
am mângâiat-o pe obraz am sărutat-o
şi am întrebat-o de ce nu doarme

fiindcă mă gândeam spuse ea
şi eu am întrebat-o la ce se gândeai ?
mă gândeam de ce m-oi fi aruncat ca o proastă
în braţele unui alt necunoscut?