ANNE FINE- Copiii de făină, Editura Arthur, 2016

Suzana Deac, psiholog școlar la Liceul tehnologic din Lechința

Este o carte pe care o recomand oricărui psiholog, părinte sau profesor și nu în ultimul rând oricărui tânăr. O carte care te consolează dar mai ales te inspiră, cum să corectezi un copil rău, transpunându-l într-un joc de rol, având grijă de un săculeț de făină deghizat în păpușică.
Copiii de făină (săculeții de făină cu înfățișare de păpușă) ajută elevii unei clase-problemă dintr-o școală, să accepte niște responsabilități față de o altă ființă ”însuflețită” prin jocul de rol. Îi ajută să conștientizeze atribuțiile unui părinte, greutățile educației, perseverența implicării și grija zilnică purtată față de cineva.
”Pentru mine, Tullis, foaia asta albă înseamnă o lucrare în minus de luat acasă la corectat. Pentru tine, pe de altă parte, înseamnă încă o pată albă pe creier.”
Rolul asumat de niște elevi de clasa a X-a, timp de 3 săptămâni, are ca target schimbarea viziunii lor despre lumea care îi înconjoară, să vadă cu alți ochi profesorii, colegii, tocilarii.
Domnișoara profesoarăArnott către Simon:”Să știi că uneori oamenii au nevoie de timp să prindă gust de învățătură. Flori târzii, le zicem noi. Ani în șir se prostesc și se lasă pe tânjală, pentru că nu-i văd rostul. Și apoi, dintr-odată, răsare soarele, și chiar începe să le placă să învețe.”
”Simon avea copila de făină de numai unsprezece zile și deja, tot așa cum nu concepea să-i facă vânt în canal la nervi, nu reușea să conceapă cum propriul lui tată putuse într-o bună zi să plece pur și simplu, fluierând. Și doar Simon nu era o păpușă!”
Simon către păpușă sau copilul de făină: ” –Am să-ți spun ce-mi place la tine, zise el privind-o în ochii mari rotunzi. E foarte ușor de trăit cu tine. Nu ești ca mama, care-mi spune mereu să-mi pun farfuria în chiuvetă, sau să nu mai trântesc ușile, sau să-mi culeg șosetele de pe jos. Nu ești ca bunica, care-mi spune mereu ce mare m-am făcut și mă întreabă ce-am de gând să fac după ce termin școala. Tu nu vrei să fiu altul, cum vor toți profii de la școală. Tu nu mă tachinezi, cum face Sue. Și tu nu pleci și mă lași, cum a făcut tata.”
Referitor la elevii clasei a X-a, după expirarea proiectului de trei săptămâni: ”Și fiecare dintre ei știa acum că, deși era destul de mare pentru a face un copil, nu era destul de mare pentru a-i fi tată.”
Dirigintele către protagonistul povestirii: ”Știi care e problema ta, Simon Martin? Te vinzi prea ieftin. Fetița ta de făină e ca vai de ea, amărâta. N-ar trece un test de igienă, iar, dacă ar fi adevărată, n-ar câștiga niciun concurs de Bebe Drăgălaș. Dar, dacă ce contează e să păzești și să ocrotești ce ți-e drag, află de la mine că tu ai fi un tată mai bun decât mulți alții.”
Catharsisul emoțional al reacțiilor refulate al lui Simon de la finalul cărții, care se manifestă în aruncarea tuturor săculeților în aer, umplând tot coridorul cu nori albi, este provocat pe trei planuri: primul, dându-și seama că este în stare să aibă grijă de o ființă de care trebuie să răspundă, deci să devină un bun părinte, pe al doilea plan, ușurarea fericită în ce privește pe taică său, despre care află că la plecare fluiera un cântec marinăresc, având inima prea plină de corăbii și mare, și nu să fugă de un băiețel drag lui de altfel, și în fine, pe al treilea plan, descătușarea de sine, că deși s-a dovedit un bun părinte față de păpușa încredințată, încă nu îi venise timpul să-și asume un asemenea rol.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5